#DunăreaCălăuzăTuristică Dunărea de la T. Severin la Brăila - Giurgiu, „oraşul în care totul respiră o atmosferă de tihnă şi pace“

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.

Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 
Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.



Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă.
 
Părăsim „Defileu Dunării“ și ne îndreptăm, tot navigând Dunărea, „de la Turnu Severin la Brăila“, denumirea dată de autorul R.I. Călinescu celui de-al doilea subcapitol. Oprirea de astăzi este în Giurgiu. Autorul ne descrie detaliat orașul și portul pe mai multe pagini. 

Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și construcția narativă specifică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos. Subcapitolul se întinde pe mai multe pagini, astfel că astăzi prezentăm o parte, restul urmând a fi prezentat în edițiile viitoare:

„Portul Giurgiu format din portul propriu zis «Ramadan» cu bazinul său şi «Bazinul Sf. Gheorghe» este cel mai principal port al Dunării fluviale. Aşezarea sa geografică atât de favorabilă pentru importul produselor manufacturate din ţările industriale din susul Dunării şi bogata regiune limitrofă aptă pentru un intens export de cereale, sunt condiţiuni care permit a i se prevedea o importantă desvoltare în viitor. 

Conducta de petrol care se termină aici şi importanţa pe care a luat-o după război exportul de petrol spre ţările din susul Dunării, a făcut din Giurgiu al doilea port de petrol al României, Constanţa considerându-se primul. Dela război încoace s’au executat importante lucrări de ameliorare care sunt în curs, fiind proectate şi alte lucrări de mare importanţă, în legătură şi cu desvoltarea zonei libere prevăzute în acest port. 

În portul Giurgiu este sediul Serviciului Hidraulic, însărcinat cu întreţinerea canalului navigabil al Dunării româneşti (semnalizare, dragaj, salvare de epave, etc.), având un şantier naval care se ocupă cu reparaţia vaselor utilizate în acest scop. 

Uzina electrică a şantierului, capabilă să furfurnizeze 80 kw. pe oră, deserveşte atelierele cu forţă motrice şi portul în întregime cu lumină, inclusiv şoseaua de acces şi bazinul Sf. Gheorghe. Aici se găseşte şi un serviciu bine organizat de scafandri, cu 6 aparate şi 12 specialişti cu ajutoarele lor. 

Portul dispune şi de un serviciu sanitar înzestrat cu instalaţii complete de deparazitare şi deratizare, cum şi cu cele necesare pentru prima asistenţă. Oraşul se află la oarecare depărtare de port, la care duce însă o şosea bună. Giurgiul are o populaţie de 30.000 suflete. 

Deşi port principal la Dunăre, numărul streinilor din Giurgiu e foarte redus; totuşi, în afară de cele cinci biserici ortodoxe româneşti, mai găsim aci şi o biserică grecească, alta catolică şi 2 sinagoge. 

Oraşul posedă două grădini publice dintre care cea mai mare se află în faţa prefecturii; cealaltă este situată în centrul oraşului. În prima se află şi singurul monument al oraşului, ridicat de armatele franceze, în amintirea soldaţilor morţi pe câmpul de luptă: trei mari blocuri rotunde de piatră, deasupra cărora se înalţă o cruce. În mijlocul grădinii din centru există un turn, numit «de observaţie». 

Această grădină centrală este locul de întâilnire şi plimbare a giurgiuvenilor, oameni paşnici şi liniştiţi ca şi oraşul, în care totul respiră o atmosferă de tihnă şi pace.“

Va urma. 
 

Sursă foto: „Dunărea. Călăuză turistică“, de R.I. Călinescu 

Citește și:

#DunăreaCălăuzăTuristică: Dunărea de la T. Severin la Brăila - „Comerţul şi industria sunt în Russe chiar mai dezvoltate decât la Sofia“