In memoriam Nicolae Iorga „Binecuvântează ţara care păstrează, în sbuciumatele ei pagini de istorie, munca şi fapta înţeleptului Nicolae Iorga“

• În urmă cu 81 de ani se stingea fulgerător Nicolae Iorga.
• După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă. 

Nicolae Iorga s-a născut pe 5 iunie 1871, la  Botoșani și a decedat pe 27 noiembrie 1940, la Strejnic, în județul Prahova. Istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român, acesta rămâne o personalitate emblematică a României.
 
Urmează studiile gimanizale în Botoșani, continând cu cele liceale la Liceul Național din Iași în 1888. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma magna cum laude, apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani.
 
Figură marcantă în politica românească, Iorga a fost cofondator al partidului Partidul Naționalist-Democrat în 1910, membru al Parlamentului, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului, ministru, și, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru. Polimat și poliglot, având o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu Istoria României, în zece volume. A fost profesor la Universitatea din București, la cea din Paris și la alte instituții de învățământ academice. Tot acesta a fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE). El este cel care a transformat orașul Vălenii de Munte într-un centru academic și cultural.
 
S-a opus categoric grupării fasciste Garda de Fier și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, Regele Carol al II-lea, intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte corporatistă și autoritaristă, Frontul Renașterii Naționale. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii, Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor.
În cele din urmă a fost asasinat pe 27 noiembrie 1940 de un comando legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

Pe 26 noiembrie 1940, cu o zi înainte de asasinat, Iorga scria în jurnalul lui:

„Ieri s-a decretat săptămâna de doliu pentru reîngroparea lui Corneliu Codreanu, a «nicadorilor» și «decemvirilor».
Antonescu revenine declarâd că a căpătat «încrederea Germaniei»…“
 
În ziarul „Dobrogea Jună“, nr. 89, din 8 iunie 1941 (indexat în volumul  „Dobrogea Jună. Caleidoscop“), la aproape un an de la moartea savantului, este publicat un articol în memoria „inegalatului învăţat şi istoric, Profesorul Nicolae Iorga, care îşi doarme somnul veşniciei, liniştit şi cu sufletul pe deplin împăcat, că şi-a făcut întreaga datorie faţă de Neamul Românesc, pe care l-a iubit cu înflăcăratul său patriotism, slujindu-l astfel timp de patruzeci de ani, cu sfântă şi neclintită credinţă”.

„Un fapt care merită subliniat şi dat ca pilduitor exemplu generaţiilor viitoare, este al Ligii Culturale, Despărţământul Constanţa - care a organizat o pioasă ceremonie închinată marelui dispărut în oraşul depe malul mării.

Dobrogenii, acest splendid mozaic de naţionalităţi, n-au uitat de binefăcătorul lor care i-a îmbrăţişat cu dragostea de bun părinte, apărându-i ca pe adevăraţii fii vrednici ai naţiunii, loiali ţării şi Regalităţii. «Ne învălue sfâşietoare tristeţe şi ne plânge inima pentru acel minunat om al ştiinţei, care de multă vreme nu mai aparţinea familiei, ci însăţi patriei sale». «Nemuritorul profesor Nicolae Iorga, trăeşte şi astăzi cum va trăi totdeauna în sufletul nostru, al copiilor şi fraţilor noştri, ca o icoană vie şi nepieritoare, şi căruia noi, cu toţii, bătrâni şi tineri, în semn de recunoştinţă, îi ridicăm imn de slavă!»

Citind această impresionantă mărturisire în ziarul Dobrogea Jună, în clipa când toate oraşele, satele şi până în cel din urmă cătun, preoţii din altare, profesorii şi învăţătorii de pe catedrele lor, pomenesc cu adâncă evlavie numele gânditorului şi îndrumătorului culturii noastre naţionale, cu stăpânită emoţie, ne întrebăm: «Ce înseamnă oare pentru noi toţi Românii aceste cuvinte izvorâte din inimă şi scrise cu litere de foc decât o aspră şi meritată mustrare?» Este adevărat - o spunem limpede - că, noi, Românii, n-am preţuit oamenii, ca prin lumina minţii şi genialităţii lor, au meritat «o altă soartă», în ţara pe care au înălţat-o pe culmi nebănuite, consolidând-o puternic înăuntru, ca să fie recunoscută şi respectată în afara graniţelor ei.

«Până la Nicolae Iorga nici un savant în lume n-a izbutit să întrunească aşa de perfect, armonizate, toate elementele caracteristice şi componente ale sufletului unei naţiuni» - a accentuat prof. Dr. Alfons Barre în conferinţa ţinută în sala Universităţii, cu prilejul inaugurării Căminului Studenţilor din Strassburg, care poartă numele profesorului "Nicolae Iorga". Cum asemenea preţuiri ne sunt aduse de peste hotare, pe unde l-au purtat paşii pe Nicolae Iorga pentru afirmarea culturii, desvoltarea şi progresul ei, atunci suntem mulţumiţi că în programul său de lucru a isbutit să realizeze în ţară, aşezând pe primul plan toate energiile creatoare şi alegând pe toţi bunii români, ca ziditori vrednici ai României Moderne. Fiindcă înzestrarea şcoalelor, a căminurilor, crearea Caselor Naţionale, parohiale şi de odihnă, pentru profesori, ziarişti, scriitori, învăţători, pensionari de toate categoriile, a văduvelor, a copiilor fără nici un sprijin, vagabonzi sau orfani, era preocuparea educatorului Nicolae Iorga.
Când, la 1922, profesorul Dr. Constantin Angelescu, Ministrul Instrucţiunii Publice de pe atunci, a pornit cu atâta inimă ofensiva culturală, Nicolae Iorga, a fost acela care a chemat la datorie pe toţi intelectualii şi ţăranii, zi cu zi, ceas cu ceas, timp de patru ani, cu toată însufleţirea, a îndemnat pe toţi Românii, ca să contribue, din avutul lor, la ridicarea din temelii a celor 6000 şcoli de toate gradele, cari sunt astăzi adevărate altare de lumină şi orientare a poporului român şi care străjuesc cu atâta mândrie în toate colţurile României[...]

Mult înaintea războiului celui mare şi în timpul lui, N. Iorga a întreţinut, singur, cu verbu-i înaripat, cu scrisul său cuminte şi profetic, curentul de redeşteptare naţională, până la izbăvirea idealului pentru care s-au jertfit pe câmpul de onoare atâtea suflete româneşti.
Astăzi, când presărăm flori pe mormântul său dela Bellu, fie-ne îngăduit să rostim această rugaciune: «Doamne, binecuvântează ţara care păstrează, în sbuciumatele ei pagini de istorie, munca şi fapta înţeleptului Nicolae Iorga».”
   
Citește și:

„Românĭli, ’mplini de evlavie s’înclină astădzĭ a istui geniu a neamului, profesorlu universitar Iorga”