Interviu live de Ziua Dobrogei Imnul Dobrogei, festivalurile Constanței îngropate politic și soarta artistului român pe care îl plângem trei zile și apoi îl uităm (video)
15 Nov, 2018 00:00
15 Nov, 2018 00:00
15 Nov, 2018 00:00
ZIUA de Constanta
4145
Marime text
Varianta video a discuției o puteți urmări aici:
Din 2015, Dobrogea are un imn care abia din acest an a început să fie intonat, cu ocazia manifestărilor oficiale, la ședințele de consiliu și la evenimentele care au adus în centru lor oameni de cultură ai Dobrogei. Datorăm această întâlnire cu distinși invitați maestrului nostru drag Dumitru Lupu, cel care a compus Imnul Dobrogei. Sunt convinsă că este cu spiritul alături de noi. Bine ați venit și la mulți ani, tuturor dobrogenilor..
Carmen Aldea Vlad: Deasupra norilor este întotdeauna soare. Norii sunt o stare vaporoasă temporară, trebuie să privim cu optimism soarele care a îmbrățișat întotdeauna de la Deltă, de la brațele Danubiului până la mare, acest pământ strămoșesc, pentru care și-au dat viață atâția înaintași.
Tot ceea ce s-a realizat în acest centenar și aproape jumătate, 140 de ani, în urma războaielor ruso-turce și cu aportul neprecupețit al românilor, s-a câștigat prin jertfe incomensurabile la 1877 - independența. Un an mai târziu, în 1878, la Paris s-a confirmat că Dobrogea este pământ românesc. Noi nu am vrut decât ce este al nostru.
Carmen Aldea Vlad a scris versurile, muzica a fost făcută de Dumitru Lupu, dar cea mai grea misiune a avut-o interpretul Imnului Dobrogei, pentru că a trebuit să transmită emoția și mesajul acestui cântec solemn. Cât de greu sau cât de ușor a fost să interpretezi această piesă?
Iulian Bratu: A fost o onoare pentru mine, a fost scris în 2015. A fost o bucurie când mi-a spus că va fi un spectacol la Casă de Cultură și va fi cântat pe scenă. Noi am mai avut o înregistrare și a fost dat pentru prima oară pe un post de radio. Și pe un site de ziar, la ZIUA de Constanța.
A avut maestrul un sfat pentru tine, a dorit să sune într-un fel?
Iulian Bratu: Da, pentru că maestrul era foarte critic și spunea pe față lucrurile, mi-a dat sfaturi bune. De Sf. Andrei, pe 30 noiembrie 2015, alături de Fanfara Militară, sub bagheta dirijorului Cornel Ignat, împreună cu Corala „Armonia“ a Arhiepiscopiei Tomisului. Imnul a fost foarte bine primit de către autorități, tot timpul au fost impresionați. S-a cântat și pe 1 decembrie 2016, într-un spectacol la Ateneul Român, pentru toată România.
Acest imn făcea parte dintr-un proiect mult mai vast pe care Dumitru Lupu îl avea pentru Constanța. Care este povestea din spatele imnului? Cum s-a născut ?
C.A.V.: Stăteam la taclale și ne gândeam la ce am mai putea să scriem care să ajute la dezvoltarea sentimentelor patriotice, la dezvoltarea gândirii normale și firești a tinerei generații. Mitică avea la îndemână masa culturală a studenților pe care îi păstorea, din cadrul Facultății de Arte. Atunci ne-am gândit că Dobrogea - era la 137 de ani atunci - merită să aibă un imn distinctiv care să cuprindă geneza și totodată actualitatea Dobrogei, viața lucrativă a Dobrogei, marinari, agricultori, pentru că asta a determinat întotdeauna așezarea umană din Dobrogea.
Ne-am gândit să iasă la 30 noiembrie, de ziua Sf. Andrei, înaintemergătorul și patronul Dobrogei, sau de 1 decembrie. În jurul datei de 1 noiembrie eu îmi terminasem misiunea. Îmi finalizasem partea de text. Au fost mai multe variante, eu scriu sub cele două auspicii: fie compozitorul îmi conferă linia melodică și atunci eu vin cu „broderia” verbală, cu poezia, fie mi se cere să pun la dispoziție textul și compozitorul face melodia.
La Imnul Dobrogei, Mitică a cerut să scriu textul, ca apoi să facă muzica. Mai aveam în proiect „Doina pitei”. Am convingerea că orice variantă muzicală este bine-venită.
Iulian, ai venit cu un caiet cu melodii semnate Dumitru Lupu. Îl ai de la maestru?
Iulian Bratu: Este albumul cu melodii dedicat fiicei lui, Dumitrana Lupu, partituri și texte. L-am primit cu autograf pe 22.04.2016. Sunt 64 de piese, pentru că la momentul lansării lui, Dumitru Lupu, avea 64 de ani. Sunt 64 de capodopere, 6 imnuri, cântece de dragoste, cântece dedicate mării, semnate de oamenii cu care a colaborat.
Ce planuri avea maestru cu acest imn al Dobrogei, doamna Carmen Aldea Vlad?
C.A.V.: Refăcuse orchestra de la „Fantasio“, cu care urma să desfășoare pe scările Cazinoului din Constanța, pe perioada sezonului, seară de seară, concerte ca în marile orașe faleze cu ieșire la mare sau ocean. Avea la îndemână foștii studenți, unul fiind Iulian Bratu, care să interpreteze imnurile în solemnitatea sigură a fanfarei conduse de col. Corneliu Ignat.
Din păcate... dar Dumitru Lupu nu a suferit, nu a știut că pleacă, totul s-a întâmplat spontan. A cedat inima. La desprinderea de viața terestră nu s-a chinuit, nu i-a obosit pe cei din jur, era de o discreție rar întâlnită, el a fost un bărbat puternic cu o familie solidă. Soția lui, actrița și cântăreața Ileana Șipoteanu, i-a dăruit pe „Lăcrămioara lui tati” - Dumitrana este în ultimul an de masterat. A fost cooptată deja în corpul educațional al Universității de Teatru și Film București „Ion Luca Caragiale“. A împlinit recent 23 de ani, a ajuns în America cu un scurtmetraj și văd o carieră cinematografică pentru Dumitrana Teodora Lupu alias „Lăcrămioara lui tati”.
Dumitru Lupu a avut și mulți copii de suflet, iar Iulian Bratu este unul dintre produsele lui, ca și Adrian Hasna Preda, Ionuț Dulgheriu, Alexandru Neș.
Iulian Bratu: În copilărie am mers la studio la maestru și mi-a spus că trebuie să cânt muzică clasică să nu mă pierd printre cei mulți. I-am ascultat sfatul. Dumitru Lupu a făcut canto clasic, avea niște emoții incomensurabile.
Maestrul Lupu a promovat foarte mulți tineri în cadrul festivalurilor de muzică. Astăzi, Constanța nu mai are niciun festival de tradiție. Mamaia nu mai este. Festivalul „Dan Spătaru“ de la Medgidia nu mai este. Mamaia Copiilor nu mai este decât o palidă versiune.
C.A.V.: Pentru Medgidia, Festivalul „Dan Spătaru” a fost ani de zile blazonul cultural, nu s-a mai vrut.
Este un festival organizat de Crucea Roșie, pe 24-25 noiembrie 2018, cei care au copii talentați îi pot înscrie până pe 20 noiembrie 2018. Este un festival susținut de sponsori, cu premii pentru copii. Organizatorii au adunat sponsori cu aplecare către cultură pentru copii, dedicat copiilor, patronat de Crucea Roșie. Taxele de înscriere vor merge pentru darurile de Crăciun pentru copiii defavorizați. Dacă ar există posibilitatea să fiți prezenți, la Palatul Copiilor, la ora 13:00, sâmbătă. Este important să se facă cunoscut acest lucru.
La începutul anului 1990, Mitică a adunat toți copii din Faleză Nord - „Ștrumfii din Constanța”, „Sărbătoarea porumbului fiert” o organiza tot acolo cu toți copiii. Mulți îi spuneau „tata Lupule” și se plângeau la el de nemulțumirile pe care le aveau.
Este nevoie de acest ochi critic al dascălului, care să se ocupe de educația copiilor. Se poate face o selecție prin grădinițe, la „Festivalul grădinițelor” care s-a ținut la Palatul Copiilor cu premii importante: medalii de aur, de argint pentru dans, pentru cântec. Este preocupare la nivel de grădiniță.
Iulian Bratu: Eu am început cu Corul „Infantes Maris” iar primul meu rol pe scena Operei a fost tot compoziția lui Dumitru Lupu „Scufița roșie” în anul 1998, am fost „lupul cel bun”, a fost schimbată povestea.
Vreau să vă lansez o provocare: cum să facem ca aceste proiecte ale maestrului, lăsate comunității, să se realizeze, să devină spectacole?
Iulian Bratu: Ar trebui să se pornească de la facultate, cu studenții. Cum a fost ieri, când au jucat cu mare succes la Călărași „Cocoșatul de la Notre Dame”.
C.A.V.: „Adio Kustenge” și „Salve Magister” music-hall-urile lui Dumitru Lupu. Era un spectacol, „La strada“, în jurul statuii lui Ovidius, un grup de tineri se jucau și un profesor în vârstă le explică importanța faptului că s-au născut într-o zonă de cultură. Ambele music-hall-uri sunt înregistrate la Uniunea Compozitorilor, pentru „Adio Kustenge” am primit premiul Uniunii Compozitorilor, pentru niște spectacole care nu se joacă. De ce Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski“ nu pune în scenă? În cadrul acestui teatru ar putea să se creeze două secții. După modelul din București, Opera Comică pentru copii. Printr-o selecție, printr-un concurs, trebuie promovați acești copii care iau premii în festivaluri. Acești copii ar putea constitui mai departe nuclee pentru Liceul de Artă, pentru Universitatea de Arte.
Baza de selecție a dispărut. Avem un liceu de artă, trebuie o regândire în funcție de necesități, fără o cultură, o nație moare. Cultura și turismul sunt două oglinzi ale nivelului de trai ale unei națiuni. Este un popor imbecilizat, preocupat de grija zilei de mâine - cu ce reușim să plătim facturile, ce mâncăm, cu ce ne îmbrăcăm?
Am scris un scheci pentru Cristina Stamate, pentru Teatrul „Tănase“, care începea așa: „în țara politicienilor sperjuri, noi suntem plătitorii de facturi”. Ar trebui să ajungă acest mesaj acolo unde trebuie, la inspectoratele școlare județene.
Răspunsul primit va fi că nu sunt bani pentru așa ceva...
C.A.V.: Nici pentru Ateneul Român nu au fost bani. Sunt oameni care pot susține acest traseu, un fond național - „dați un leu pentru Ateneu”.
Suntem țara vedetelor. Copiii își iau modele din viață, toți promovează nonvalori și incultură. Cum te-ai dezbrăcat în public, ai devenit vedetă.
Trebuie să vă mulțumim că ne-ați dat ocazia să tragem un semnal de alarmă dobrogenilor, în principal, că numai unirea în spirit și simțire ne poate ajuta să depășim acest impas. Nu este singurul impas prin care trec românii. Noi nu am apărat altceva decât ceea ce este al nostru, nu am atacat, nu am vrut altceva decât ce este al nostru. Am coagulat între garnițele Statului român toți vorbitorii de limbă română. Trăim în comuniune cu minoritățile, toată strada sărbătorește în comun indiferent de ce sărbătoare este vorba, fie musulmană, fie evreiască, fie creștină, toți vorbesc românește și conviețuiesc plăcut. Toți sunt fiii pământului românesc.
Credeți că va rezista acest model dobrogean pentru alți 140 de ani?
C.A.V.: Modelul dobrogean este un exemplu. Depinde de maniera de rezistență a celorlalți. Dacă vor să ne copieze starea de spirit.
Cum sunt văzuți constănțenii, dobrogenii la evenimentele din străinătate sau din țară?
Iulian Bratu: Sunt văzuți bine, aici nu suntem foarte bogați în artiști care să ne reprezinte, interpreți de folclor. Nu avem o amprentă.
Carmen Aldea Vlad: Maestrul Parnica, cu Ansamblul lui „Brâulețul”, a fost portdrapelul României în perioada de vară, cu „Calul Bălan”, cu „Nunta Zamfirei”. Trei centre de etnocultură din Mamaia, care nu mai sunt. Cum s-a născut cântecul „Ceaușescu Bokassa”? Nu am timp să scriu memoriile maestrului Parnica. Li s-a dat ordin pe loc să scrie acest cântec când a venit dictatorul centrafrican Jean-Bedel Bokassa, invitat de Ceaușescu la Neptun. Au inventat acest cântec pe loc. Nu se știa despre un anumit interpret, dar acești președinți de state nu îi știau, se întâlneau cu strunele maestrului Parnica. I-am pierdut pe acești oameni.
Am avut un fabulist, Grigore Alexandrescu, care spunea: „când mantaua domnească este din piei de oaie, atunci judecătorii sigur te despoaie”.
Miniștrii culturii de la Ludovic Spiess încoace și după au fost oameni din interior. Când se întâlneau artiștii după spectacol într-o cârciumioară, ospătarii spuneau „ascundeți muștarul că vine artiștii”. Nici atunci nu erau respectați artiștii de nicio categorie socială. Ștefan Mihăilescu Brăila a leșinat pe stradă, sărac, și așa a plecat pe ușa din dos. Îi plângem trei zile apoi îi uităm.
La finalul interviului, Carmen Aldea Vlad a spus rugăciunea „Tatăl Nostru”, încheind cu replica „Doamne, ocrotește-i pe români”!
Citește și:
Interviu live cu Carmen Aldea Vlad și Iulian Bratu Cum s-a născut Imnul Dobrogei, o continuare firească a Simfoniei Dobrogene a lui Dragoș Alexandrescu (video)
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii