Prefecții Constanței 1878 - 1925 (XI). Luca Oancea, George Mumuianu, Nicolae T. Negulescu

Istoria Instituției Prefectului prezintă schimbări importante care determină structurarea acesteia în patru perioade 1878 - 1925, 1925 - 1938, 1938 - 1941, 1941 - 1949. Lista tuturor prefecților județului Constanța din 1878 până în prezenat poate fi consultată AICI. 

Astfel că, în edițiile ce urmează vom prezenta biografiile prefecților județului Constanța, din aceste perioade, biografii integrate în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu. 

Instituția Prefectului între anii 1878 - 1925

Reformele legislative și administrative din a doua jumătate a secolului XIX au comportat și înființarea Instituției Prefectului. Ca urmare a reintegrării Dobrogei la statul român, este numit prefect Remus Opreanu, al cărui nume se va lega, firește, de primele reforme pentru spațiul Dobrogean. După anul 1879, Dobrogea avea două județe: Constanța și Tulcea. Județul Constanța era alcătuit din cinci plase cu cinci comune urbane, 104 comune rurale și 51 de sate și cătune. 

Sediul Instituției se afla la „Conacul turcesc“, clădire ce avea adresa pe locul actualului liceu „Mihai Eminescu“ din Constanța. „Conacul“ va fi distrus în urma unui incendiu din anul 1883, moment din care Prefectura se va muta în diverse clădiri închiriate până în anul 1906 când Palatul Administrativ a fost inaugurat (actuala clădire a Cercului Militar, de strada Traian, nr. 29). 

Anul 1913 marchează stabilitatea legislativă și administrativă a Dobrogei, odată cu abrogarea Legii de organizare a Dobrogei relative la alegerea, îndatoririle și modul de funcționare al consiliilor județene și comunale. Din 1913 atribuțiile prefectului intra la unison cu cele ale celorlaltor prefecți din țară. 

Următoarea modificare are loc în anul 1925, de altfel firească în contextul transformărilor statului român, acum aflat în desăvârșirea unitară. 

Continuăm seria biografiilor prefecților județului Constanța. De data aceasta, atenția cade pe Luca Oancea, George Mumuianu, Nicolae T. Negulescu:

„Luca Oancea a absolvit patru clase secundare. Mare proprietar de teren arabil la Brăila a fost un renumit exportator de cereale, iar înainte de a deveni prefect a deținut funcțiile de președinte al Camerei de Comerț Constanța (1890-1902), primar al orașului Harsova (1898-1902), preşedinte al Consiliului Judetean Constanta (1905-1907) și președinte al comitetului esecutiv al PNL Constanta. 

A fost numit prefect al județului Constanta prin Decretul Regal nr. 72 din 5 ianuarie 1914 şi a îndeplinit această funcție până la data de 20 noiembrie 1914. Ca urmare a activității sale a fost distins cu medalile «Răsplata Muncii pentru Școală și Biserică» clasa I și «Bărbăție și Credință» clasa I și ordinele «Coroana României» în grad de Comandor, «Sfântul Stanislas» în grad de Mare Ofiter, cu placa.

George Mumuianu a absolvit patru clase gimnaziale, iar între 1872-1875 a parcurs treptele de elev supranumerar, elev gradul II si gradul I în cadrul Corpului telegrafo-poştal, unde a activat o bună perioadă. 

De-a lungul carierei a fost oficiant inferior gradul III (1878-1888), gradul II (1888-1891), registrator la Directia Generală a Telegrafelor și Poştelor (1891-1892), oficiant inferior gradul 1 (1892-1893), oficiant superior gradul III (1893-1894), iar din 1894 controlor al poștelor ambulante.

Membru al Senatului din partea Partidului Național Liberal, a fost numit prefect al județului Constanţa prin Decretul Regal nr. 3622 din 24 noiembrie 1914 şi a îndeplinit această funcție până la 10 aprilie 1918.

Ca urmare a activității sale a fost distins cu ordinul «Coroana României» în grad de Cavaler (1899).

Nicolae T. Negulescu a absolvit Știinte fizico-chimice și Cosmografie la Universitatea din București. De-a lungul carierei a fost director al Liceului «Mircea cel Bătrân» din Constanta (1907-1918), membru în comitetul şcolar al aceleiasi instituții de învățământ până în anul 1935 şi inspector școlar.

A fost numit prefect al judetului Constanța prin Decretul Regal nr. 3376 din 13 noiembrie 1918 şi a îndeplinit această funcție până la data de 6 octombrie 1919. Va reveni la conducerea acestei instituții în urma Decretului Regal nr. 326 din 21 ianuarie 1922 şi va demisiona la 10 decembrie 1925.

Autor de manuale de fizică si chimie, a depus numeroase eforturi de a dota laboratoarele liceului, de a sprijini instituțiile culturale grupate în jurul liceului-casă de citit, bibliotecă, muzeu de antichități, universitatea populară. A înființat și condus între 1933-1934 Societatea «Prietenii știintelor fizico-chimice».

Ca urmare a activității sale a fost distins înaintea pensionării cu medalia «Răsplata muncii pentru învătământ», clasa 1“.

Sursă de documentare: „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.

Sursă foto: ZIUA de Constanța

Citește și:

Prefecţii judeţului Constanţa (1878 - 2018). Judeţul a avut 50 de prefecţi până în 1949 şi alţi 20 în ultimii 28 de ani. Lista completă! (galerie foto)