Constanţa de odinioară Dacă erai sceptic sau ironic, nu aveai voie la cămin! (galerie foto)

Fondat la 8 martie 1910, Cercul Studenţilor Dobrogeni, cu sediul în Casa Uniunii Scriitorilor Români din Bucureşti, având un amplu program cultural, atât în capitală, cât şi în Constanţa şi în alte localităţi dobrogene, în timpul vacanţelor, îşi propusese de la început înfiinţarea unei biblioteci, pregătirea şi prezentarea unor spectacole de teatru, invitarea la Constanţa şi Tulcea a unor personalităţi culturale.
 
Primii care au răspuns invitaţiei au fost Nicolae Iorga, Al. Vlahuţă, Delavrancea, Slavici. O primă conferinţă ţinută cu acest prilej, la 28 aprilie 1910, la Constanţa, în vacanţa de primăvară, era consemnată în ziarul Dobrogea jună. Nicolae Iorga susţinuse la sala „Elpis“, în faţa unei numeroase asistenţe, „Învăţăturile mării“ („De ce am coborât de la munte, la mare“), fondurile realizate din încasări fiind destinate înfiinţării unei biblioteci municipale.
 
În acelaşi an, la Tulcea şi la Constanţa, Nicolae Iorga vorbea despre „Ce reprezentăm noi în Dobrogea“, făcând o amplă incursiune în trecutul nostru istoric, de la daco-romani la epocile de glorie ale lui Mircea şi Mihai Viteazul, trecând apoi la contemporaneitate şi argumentând cu seriozitate şi profunzime tema privind elementul românesc predominant continuu faţă de locuitorii de altă naţionalitate, veniţi aici doar prin colonizare. Şi spre sfârşitul anului următor, Nicolae Iorga este ascultat în sala Cazinoului, unde a vorbit despre presa românească şi menirea ei. Legăturile lui Iorga, profesorul, cu studenţii dobrogeni aveau să continue, devenind pentru locuitorii meleagurilor dintre Dunăre şi Mare un factor stimulator pe multiple planuri.
 
Membrii Cercului Studenţesc Constănţean sunt foarte activi încă de la început. Organizează un bal în seara zilei de 27 decembrie 1910, în sălile Cazinoului, pentru a strânge fondurile necesare unei excursii ştiinţifice în primăvara anului următor şi pentru ajutorarea colegilor săraci.
 
Presa locală susţine cu convingere acţiunile studenţilor şi întreţine campanii pentru încurajarea tinerilor studioşi. Liberalul Constanţei avea chiar o rubrică, „Studenţeşti“, iar mesajele erau direct „către publicul constănţean“. Cercul Studenţesc Constănţean s-a reactivat după război. Primul pas a fost aprobarea statutului său: „Se înfiinţează de către studenţii constănţeni «Cercul Studenţesc Constănţean» cu începere de la 1 septembrie 1918, durata acestui cerc nu se limitează. Cercul are ca scop: crearea unei solidarităţi între studenţi, împrăştierea culturii naţionale în popor, ajutorarea reciprocă. Mijloacele ce se vor întrebuinţa sunt: Şedinţe, şcoli de adulţi, şezători la ţară, serbări culturale la oraşe, cotizaţii. Pot face parte activă din cerc de drept studentele şi studenţii români din Constanţa ai oricărei facultăţi sau şcoală specială superioară din ţară şi din străinătate. Pentru cei străini e nevoie de votul majorităţii membrilor cercului.
 
Membrii Cercului sunt de două categorii şi anume: Membrii activi acei ce îndeplinesc prevederile art. 4. Membrii onorifici aleşi de adunarea plenară a cercului dintre persoanele care nu îndeplinesc prevederile art. 4 dar se interesează de bunul mers al Cercului sau cari i-au adus servicii însemnate.
 
Membrii activi plătesc o cotizaţie lunară de doi lei. Cercul este condus de un comitet compus din şapte membri după cum urmează: Un preşedinte cu atribuţiunile următoare: prezidează şedinţele Cercului, ia dispoziţiuni urgente, convoacă şedinţele Cercului anunţând şi ordinea de zi. Un vicepreşedinte care suplineşte pe preşedinte în lipsa lui având toate atribuţiunile lui. Un casier care încasează şi plăteşte cu luare de chitanţă cu numele Cercului şi după avizul preşedintelui. El ţine registrul de venituri şi cheltuieli. Un secretar general care păstrează actele Cercului în ceea ce priveşte casieria“.
 
La 30 mai 1919 s-a desfăşurat prima şedinţă, cu 13 membri. În noiembrie 1919, cercul studenţesc din oraşul şi judeţul Constanţa se organizase şi constituise un comitet de conducere şi de direcţionare a intereselor studenţeşti. Misiunea principală: crearea unei solidarităţi între studenţi pentru răspândirea culturii naţionale în popor şi ajutorarea reciprocă, precum şi dorinţa de a întemeia în Bucureşti, în viitor, un cămin al studenţilor dobrogeni. Solicită ajutor material primăriei. Peste doi ani, numărul membrilor a crescut la 54.

 
Regulamentul căminului mixt studenţesc avea ca scop „ajutorarea reciprocă şi creşterea solidarităţii dintre studenţi“. Aveau prioritate la admitere constănţenii, în ordinea situaţiei materiale personale, apoi studenţii dobrogeni lipsiţi de mijloace, orice student absolut lipsit de mijloace. Condiţii: să respecte liniştea, curăţenia, buna cuviinţă, moralitatea. Să nu dea altă întrebuinţare mobilierului decât aceea pentru care a fost făcut. Să ia parte obligatoriu la toate manifestările căminului. Să lucreze în toate împrejurările pentru bunul mers al căminului când i se cere - sau când o face din propria iniţiativă, trebuie să aducă la cunoştinţa directorului, altfel rămâne persoana răspunzătoare de rezultatele acţiunilor sale. Prin abatere de la statutul căminului se înţelege: atitudine sceptică sau ironică manifestată şi susţinută în raport cu scopurile căminului, bârfirea şi neîmplinirea datoriilor. Prin moralitate se înţelege corectitudine în expresiuni, atitudini, manifestări şi relaţiuni, cu şi faţă de oricare dintre membrii căminului, înăuntrul sau în afara căminului. Mijloacele de întreţinere: căminul este întreţinut din fondurile cercului studenţesc constănţean şi din cotizaţiile lunare ale membrilor căminului, proporţional cu veniturile fiecăruia. Studenţii care aveau de la 400 la 600 de lei lunar - 15%, de la 600 - 800 - 17%, 800 - 1.000 - 20%, iar până la 400 de lei nu se plătea nimic. Căminul era condus de un comitet ales dintre studenţii care locuiau în cămin: un director, reprezentantul cercului, care veghează la bunul mers al căminului, şi doi membri.
 
Cercul Studenţesc Constănţean, care îşi inscripţiona în antet că este „recunoscut de onor Senatul universitar“, cu sediul la căminul cu acelaşi nume din Bucureşti, organiza, la Cazinoul din Constanţa, la 26 aprilie 1930, spectacolul „Sâmbăta Tomei“.
 
Anul următor, Comitetul Cercului Studenţesc constănţean organiza, în vacanţa şcolară, o serie de ceaiuri dansante pentru mărirea fondurilor de construcţie a căminului studenţilor constănţeni şi pentru completarea fondurilor de ajutorare a studenţilor săraci. Ceaiurile se ţineau în sala Cazinoului, gratis.
 
În 1933, la alegerile pentru postul de preşedinte al Federaţiei Cercului studenţilor din Dobrogea şi de director al căminului studenţesc constănţean, este ales studentul Victor Duşa. Cercul Studenţesc Constănţean organiza, în data de 6 ianuarie 1934, o serată dansantă sub patronajul lui Horia Grigorescu, prefectul judeţului.
 

În 1936, N. Frecea, preşedintele Cercului Studenţilor Constănţeni, propune începerea unei campanii în vederea ridicării unei statui a lui Mircea cel Mare. Iniţiativa acestuia este sprijinită de redacţia Revistei Dobrogene, care afirmă faptul că e necesară această statuie întrucât nu mai există alta în România.
 
Ce fac studenţii noştri la Bucureşti?, se întreba, în 1936, o altă publicaţie, Dobrogea Jună. Şi informa că la 19 ianuarie au ţinut a şaptea şezătoare cultural-artistică în căminul studenţesc constănţean, sub preşedinţia lui Theodor Ionescu, organizatorul şezătorilor, care a vorbit despre viaţa şi nuvelele lui M. Sadoveanu, ale lui I. Odăţeanu, a citit lucrarea de licenţă „Economia Daciei Traiane“. De asemenea, s-au citit poezia lui I. Răduţ şi un fragment din romanul „CFR“ de Ion Făţoiu. „E de remarcat activitatea studenţilor constănţeni, fără precedent în istoria acestui cerc“, concluziona reporterul.
 
Relaţiile acestei asociaţii cu autorităţile era una foarte bună. Fiecare primar şi fiecare nou preşedinte al cercului se susţineau pentru a desfăşura activităţi caritabile.

Despre Aurelia Lăpuşan 

Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de limba şi literatura română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 14 monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ștefan Lăpușan.

Citeşte şi:

Constanta de odinioara in imagini
 
Constanţa de odinioară Idealul primarilor de altădată - şcolile să fie „templu al culturii naţionale şi o podoabă a oraşului“ (galerie foto)