Constanţa de odinioară Regele Mihai şi dragostea lui specială pentru Dobrogea (galerie foto)

L-am cunoscut pe Majestatea Sa Regele Mihai de România, la Techirghiol, venit împreună cu Regina Ana pentru a petrece cu enoriaşii ortodocşi sfintele sărbători de Paşti din aprilie 1999. Mai fusese şi la Mangalia, pentru prima dată, la 8 iulie 1998, ca invitat al Primăriei.
 
Ne-a oferit un interviu, în exclusivitate, care a durat peste două ore. Eu, Ştefan Lăpuşan şi Regele. În atmosfera de tihnă şi smerenie a Mănăstirii „Sfânta Maria“, am stat de vorbă mult despre Dobrogea, despre Constanţa şi despre litoralul nostru. Era avid să ştie, să-şi reamintească, să recapete mental imaginile demult văzute. Revenea pe litoral după 53 de ani.
 
I-am oferit cartea noastră Constanţa, memoria oraşului, apărută în 1997 la Editura Muntenia. A răsfoit-o îndelung, a privit fotografiile, apoi, după câteva zile, am primit o scrisoare de mulţumire şi felicitare. I-am arătat almanahul Ligii Navale din 1935, la pagina în care apare publicată fotografia sa de copil la timona şalupei primite în dar de la Comisia Europeană a Dunării. A semnat pe pagina cărţii după ce a mângâiat-o îndelung. Şi-a adus aminte că în vara aceea călătorise pe Dunăre îmbarcându-se la Giurgiu, iar iahtul regal făcuse escale la Cernavoda, Brăila, Galaţi, Tulcea şi Sulina.
 
Regele Carol al ll-lea, însoţit de fiul său, Mihai, a vizitat cu acel prilej sediul Comisiunii Europene a Dunării. În zilele premergătoare vizitei fuseseră înregistrate mari furtuni şi inundaţii care afectaseră în special oraşele Galaţi, Brăila, judeţul Constanţa şi Delta Dunării.
 
La Techirghiol, în aprilie 1999, Regele a fost găzduit de obştea Mănăstirii „Sfânta Maria“, iar în timpul sejurului a primit cheia oraşului, a vizitat Sanatoriul Balnear şi de Recuperare, s-a rugat pentru poporul său.
 
Ne mărturisea emoţionat: „Mă aflu în Techirghiol şi parcă nu mai am nicio amintire. În mijlocul anilor '30 veneam cu colegii de şcoală la Carmen Sylva, pe partea cealaltă a lacului. Acesta era parcă mult mai mic, înotam în el, întrebam mereu despre nămolul miraculos. Mama mea avea o casă de vacanţă la Mamaia, dar acum nu ştiu precis ce-a mai rămas. Este ceva, ce seamănă vag, prea vag, cu amintirile mele.
 
În fiecare vară veneam o dată, de două ori la plajă. La sfârşitul anilor de şcoală ajungeam la Constanţa şi, din câte ţin minte, stăteam în pavilionul reginei Elisabeta, adică poeta Carmen Sylva. Făceam cursuri de istorie, de geografie la faţa locului. Mergeam, astfel, la Histria, la Adamclisi. În fiecare an mergeam tot în alt loc. Am traversat podul de la Cernavodă pe jos, ca să-i vedem măreţia. Nu ne săturam privindu-i silueta, dantelăria.
 
Familia regală a avut pentru Dobrogea o dragoste specială. Carol I s-a aplecat cu mare curaj şi migală spre a încuraja dezvoltarea vieţii româneşti la Marea Neagră. Prea puţin se vorbeşte astăzi despre meritele lui în istoria acestor locuri. Dar ce să vorbesc despre acele timpuri când despre altele şi mai recente nu se ştie aproape deloc? Nu se vrea, nu că nu se poate.

 
Am plecat din ţară fără să renunţ vreodată la cetăţenia română. Trebuia să ţinem trează atenţia despre soarta României în lume. Din 1948 şi până ne-am reîntors, în 1990, aici, am fost apatrizi. Din bunătatea unor rude monarhice, mi-au dat un paşaport aici, un altul acolo. Îmi amintesc că în 1946 am venit ultima oară la Constanţa. Ni se restituise bricul «Mircea». Erau de faţă Tolbuhin, Petru Groza, ceilalţi. Întâlnirea a avut loc în port, apoi a urmat o recepţie. În timpul războiului am venit de mai multe ori, pentru că era bateria de coastă Tirpitz.
 
Dar să ne întoarcem cu vorba aici, în Dobrogea. Regăsesc multe lucruri stricate, nu mai recunosc nimic. Oamenii din Techirghiol m-au primit cu dragoste, dar eu am trăit înzecit emoţiile când am revăzut bisericuţa din lemn care fusese cândva montată în faţa foişorului, la Peleş, pe un vechi teren de tenis abandonat. Era la mai puţin de 50 de metri de foişor. Din când în când, intram singur să mă reculeg. Nu se făceau slujbe, era ceva personal, intim.
 
Bisericuţa de-aici e puţin schimbată, intrarea este prin partea opusă, se şi vede uşa originală. Pentru asta am vrut să vin să stau câteva zile aici, la Techirghiol, unde maica Semfora ştie să păstreze lucrurile bune şi să înalţe credinţa în sufletele de rând. Noi ne rugăm mereu să fie ţara aşa cum a fost cândva, ca o floare.
 
Mi-amintesc când Titulescu, acuzat că nu a avut rod activitatea lui diplomatică, a ripostat: «Daţi-mi o politică internă sănătoasă şi vă dau una externă bună». Aşa şi acum. 'Geaba ne zbenguim cu NATO, UE, nouă ne trebuie mai întâi ordine în ţară.
 

Am vizitat Sanatoriul Balnear, unde directorul lui (n.n. dr. Vlad Moraru) este un om bătăios, preocupat să aducă noul, să vindece oamenii. Din păcate, nu sunt ajutaţi de sus ca să fie cunoscuţi în străinătate.
 
Mulţumesc călduros oamenilor din Techirghiol pentru sentimente pe care mi le-au arătat“.
 
Consiliul Local, întrunit în şedinţa extraordinară din 8 aprilie 1999, hotăra cu o majoritate de voturi să înmâneze Cheia oraşului Techirghiol Maiestăţii Sale Mihai l, fost suveran al României, „ca semn al ospitalităţii şi preţuirii pe care noi, aleşii cetăţenilor oraşului Techirghiol, i-o acordăm M.S. Mihai l“. Festivitatea a avut loc cu o participare impresionantă de oameni, în faţa monumentului din oraş.

Regele Mihai, cetăţean de onoare al Techirghiolului 

Relaţia cu Regele Mihai a rămas una constantă de preţuire şi respect. La împlinirea celor 90 de ani de viaţă ai regelui, o delegaţie a oraşului Techirghiol s-a deplasat, în ziua de 27 octombrie 2011, la Palatul Elisabeta din Bucureşti, pentru a-i înmâna regelui Mihai I titlul de Cetăţean de onoare al urbei şi decizia Consiliului Local Techirghiol ce-i permite fostului suveran să-şi construiască aici o reşedinţă de vară.
 
Din delegaţie au făcut parte reprezentanţii administraţiei locale, ai Mănăstirii „Sf. Maria“, ai Sanatoriului Balnear şi de Recuperare Techirghiol, ai Uniunii Turco-Tătare din oraş, elevi şi localnici, care au dorit să participe la eveniment. Întâlnirea a avut loc la Palatul Elisabeta, în prezenţa unor personalităţi din România, Europa şi SUA.
 
Dar Regele Mihai fusese în Techirghiol de multe ori în perioada interbelică. Monumentul „Ostaşului român“ din centrul oraşului a fost dezvelit la 16 august 1931. Lucrarea monumentală a fost realizată în bronz de sculptorul D. Măţăoanu (n. 1888 - d. 1929), un prolific sculptor român, care a murit înainte de a fi inaugurată. Mesajul transmis pentru generaţiile viitoare: un dorobanţ chipeş cu arma în mână şi cu drapelul în cealaltă mână, călcând triumfător peste casca teutonă şi privind câmpiile presărate cu osemintele eroilor...
 
Pe monument sunt inscripţionate mai multe informaţii. Pe fiecare faţetă este câte un înscris: „Început în anul 1926 sub glorioasa domnie a Marelui Rege Ferdinand I şi a M.S. Regina Maria. Solemnitatea dezvelirii s-a făcut în ziua de 16 august 1931 sub domnia înţeleptului Rege Carol al II-lea. Ridicat în memoria eroilor morţi în Marele război 1916-1918 din colectă publică. 
Preşedinte de onoare, PSS Episcopul Gherontie al Constanţei. Comitetul de acţiune: Nicolae D. Chirescu - preşedinte, Al. Dumitrescu Coiceanu, casier, Ioan Iliescu, membru, Nicolae Bejan, Chiriac Niţescu, Gheorghe Bejan, Căp. Al. Şerbănescu; locot. invalid Gheorghe Popa, Gheorghe A. Dumitrescu, Gheorghe Rozescu - învăţător, Ilie Cojocaru, Stănică C. Ioan - invalid, Nicolae Florescu, secretar, sculptor D. Măţăoanu. 
 
Terminat în anul 1929 sub domnia M.S. Regelui Mihai I, Înalţi regenţi fiind A.S.R. Principele Nicolae, Sanctitatea Sa Patriarhul dr. Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan“.
 
Cu o zi înainte de inaugurarea monumentului, în Techirghiol sosiseră Regele Carol al II-lea, Voievodul Mihai şi Principele Nicolae. Au avut prilejul să viziteze staţiunea şi tabăra orfanilor de război, inaugurând, cu acelaşi prilej, terenul de tir şi prezidând Consiliul superior al educaţiei fizice. De obicei, 15 august găsea familia regală la mare, pentru a participa la serbările prilejuite de Ziua Marinei.
 
„Se anunţă că la 15 iulie 1929 M.S. Regele Mihai însoţit de Principesa Mama Elena vor sosi la Constanţa şi vor locui timp de o lună jumătate la reşedinţa regală de la Mamaia, scriau ziarele vremii. Regele şi Regina Iugoslaviei vor vizita în vara aceasta staţiunile balneare Techirghiol şi Carmen Sylva“.

Familia regală şi localitatea Carmen Sylva 

Despre crearea staţiunii cu numele Carmen Sylva se ştie cel mai puţin. Numele este legat de prezenţa reginei Elisabeta, alias poetesa Carmen Sylva, în zona mării şi a lacului Techirghiol.
 
La mare, familia regală a avut mai multe domenii, unele chiar în zona lacului. Conform documentelor existente, Sanatoriul Militar Maritim primeşte, prin decizia ministerială din data de 1 octombrie 1930, numele „Regele Mihai“, avându-l director pe col. N. Marinescu.
O vilă purtând numele Marelui Voievod Mihai a fost proiectată de arh. Horia Creangă în 1934.
 
La 16 august 1935, la Eforie, au avut loc regate de ambarcaţiuni cu vele organizate de Y.C.R.R., la care a fost prezent şi Regele Carol al ll-lea. Cu acest prilej, regele a discutat şi problema cedării cu forme legale a vilei Voievodului Mihai, cu toate dependinţele, către Yacht Club Eforie.
 
La una dintre vizitele regale în teritoriu, avocat Don, primarul Eforiei, a propus înfiinţarea portului Eforiei, regele recomandând guvernului începerea construirii de porturi de turism. Gheorghe Tătărăscu, ca prim-ministru, propune imediat suma de 1 milion lei, special pentru portul turistic Eforie.
 
La 27 februarie 1948, în baza Legii 6/20, Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române retrage naţionalitatea şi dispune confiscarea averii unui prim lot de persoane: Carol Hohenzollern-Sigmaringen (fostul rege Carol II), Gafencu Grigore, Niculescu Buzeşti Grigore, Viţoianu Constantin, Creţeanu Alexandru, Rădescu Nicolae, Irimescu Radu, Davila Carol Citta, Georgescu Rică, Brutus Coste, lonescu Petre, Tillea V. Viorel, Franasovici Richard, Cămărescu Mihail, ing. Caranfil Nicolae, Vianu Nicolae, Constantinescu Costel, Max Manolescu, Ghilezan Emil, Cantacuzino Ghica Matei, Stănculescu lon, Stratilescu Mircea, Abeleş Constantin, Miron Ştefănescu, Ştefănescu Romeo, Bălteanu Zefir, Dobre Aurel, Cantacuzino Constantin Bâzu, Pamfil Şeicaru, Racota Nicolae, Racota Alexandru, Platon Chirnoagă, Dumitriu Sergiu, Sturza Alice, Brătianu V. V. Vintilă.              
 
La Eforie, Regele Mihai de Hohenzollern avea un imobil numit „Castelul pe nisip“, compus dintr-o vilă centrală cu nouă camere şi un cerdac exterior format din 47 de camere, toate mobilate. În „castel“ nu locuiau, din 1939, decât trei jandarmi şi un intendent. Valoarea proprietăţii era la data confiscării de 3.644.930 de lei, după cum scriau ziarele din 29 ianuarie 1948.

Despre Aurelia Lăpuşan 

Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de limba şi literatura română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 14 monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ştefan Lăpuşan.
 
Citeşte şi: 

CONSTANTA DE ODINIOARA IN IMAGINI
 
Constanţa de odinioară „Vraja Mării“, sub lupa Primăriei (galerie foto)