Constanţa de odinioară „Vraja Mării“, sub lupa Primăriei (galerie foto)

Restaurantul „Vraja Mării“ de pe faleza Cazinoului capătă, pe zi ce trece, imaginea unui restaurant elegant şi modern. În memoria constănţenilor, acest loc are semnificaţii aparte. Plimbările pe dig sau pe faleză în anii copilăriei noastre erau însoţite cu un popas de o bere şi un suc pe terasa de la „Vraja Mării“.
 
Istoria localului este aparent controversată. Unii cunoscători dau ca sigur anul 1920, alţii, mai circumspecţi, analizând sub lupă ilustratele vremii, o plasează după construirea Gării Maritime, 1935. În arhivele statului, fond Primăria Constanţa, am găsit câteva procese-verbale care atestă parţial istoria localului.
 
Astfel, în şedinţa din 21 aprilie 1932, a Comisiei interimare Constanţa, era analizată cererea „Domnului Jean Papunof, care a făcut cunoscut Primăriei că acceptă să construiască pe terenul de la Bulevardul Cazinoului ce i-a fost închiriat într-o şedinţă anterioară un pavilion din beton armat şi cărămidă conform devizului întocmit de Dnii arhitecţi Papunof şi Gospodinof, lucrarea ce se evaluează prin deviz la circa 100.000 lei cu condiţiunea ca uşile şi ferestrele să fie făcute din lemn şi contractul de închiriere să fie făcut pe termen de cinci ani“.
 
Cu opt voturi pentru şi unul contra, al consilierului Postenicu, se aprobă cererea lui Jean Papunof. După această dată, mai precizează membrii comisiunii, „chiriaşul Jean Papunof va fi obligat să cedeze pavilionul cu toate amenajările în deplină proprietate Primăriei fără a avea vreo pretenţiune de despăgubire. Totodată Comisiunea obligă pe chiriaş a face preţuri de consumaţie convenabile pe care le va întocmi de acord cu Primăria“.
 
Din contractul de închiriere, ce respectă întocmai decizia comisiei, aflăm că Jean Papunof locuia în Constanţa, pe strada P.P. Carp la nr. 16, că terenul în cauză situat la capătul bulevardului Cazinoului era, de fapt, „locul rezervat pentru patinaj şi anume porţiunea de loc dinspre Căpitănia Portului şi Aleea care trece dinspre şosea spre mare“.
 
Terenul închiriat pe cinci ani, de la 1 aprilie 1932 până la 1 aprilie 1937, îi era dat chiriaşului pentru „un pavilion împrejmuit cu gard de beton, construit după planurile întocmite de Serviciul tehnic al Primăriei“.
 
În contract mai erau stipulate precis: „Lucrarea va fi executată conform devizului prezentat de domnul chiriaş şi anume în beton armat la grinzi, coloane, planşeuri şi centuri. Cărămida întrebuinţată la zidărie va fi de primă calitate şi prinsă cu mortar de var. Tencuielile interioare şi exterioare vor fi executate cu mortar de ciment pentru porţiunile din beton şi cu mortar de var amestecat cu ciment pentru zidurile de cărămidă. Pardoseala interioară va fi din lemn de brad, iar la closete va fi de beton ordinar sclivisit cu ciment. Stâlpii şi parapetul vor fi construiţi numai din beton armat. Între stâlpii de beton zidăria va fi jumătate cărămidă. Ferestrele vor fi din lemn. Pavilionul va fi destinat pentru un bufet fără bucătărie unde se vor putea consuma diferite gustări, prăjituri, băuturi etc., puse la dispoziţia publicului“.
 
Contractul mai prevedea şi obligativitatea păstrării curăţeniei perfecte în interiorul şi exteriorul terenului, a schiţei şi a planurilor impuse, iar la expirarea termenului de cinci ani, chiriaşul preda Primăriei terenul împreună cu pavilionul, care de la acea dată intra în patrimoniul Primăriei fără vreo pretenţie de despăgubire pentru chiriaş.

 
La 28 iulie 1939, „Noi, Niculae Ştefan, N. Ionescu şi Aurel Mihail, membrii comisiunei delegaţi cu întocmirea inventarelor averii mobile şi imobile a Primăriei Municipiului Constanţa, Având în vedere deciziunea cu nr. 9093/1939 precum şi dispoziţiunile art. 6 din regulamentul privitor la inventarierea patrimoniului Statului. Având în vedere art. 191 din Legea administrativă.
Astăzi, data de mai sus am procedat la identificarea şi evaluarea imobilului proprietatea Comunei sub denumirea de «Vraja Mării» şi am constatat cele ce urmează:
 
Descrierea: «Vraja Mării» se găseşte pe Bulevardul Mareşal Averescu şi str. Portului. Suprafaţa terenului este de 825 m.p. Suprafaţa clădită este de 230 m.p. Clădirea este în parter din zid de cărămidă, acoperită cu plăci de beton. Clădirea este executată de Dl.J. Papunof, având dreptul să se servească de această construcţie timp de cinci ani. Terenul se evaluează la suma de 1.650.000. Clădirea se evaluează la suma de 920.000“. Imobilul era deci proprietatea exclusivă a Primăriei.
 
Trei ani mai târziu, o comisie a Primăriei inventaria starea imobilelor avariate după urma bombardamentelor aeriene. Era vorba despre „Hala Unirii“, situată în Piaţa Unirea (Costache Negri), Serviciul Sanitar Oraş, situat pe b-dul Regina Maria nr. 36, şi „Vraja Mării“, situat pe b-dul Mareşal Averescu colţ cu b-dul Elisabeta, distruse în cea mai mare parte din cauza bombardamentelor, devenind inutilizabile, „astfel că orice reparaţiuni nu s-ar putea face decât numai reclădite din temelie“.
 
„Având în vedere cele constatate mai sus, propunem dărâmarea şi scăderea din inventarul general al Primăriei acestui Municipiu a imobilelor de mai sus“.

 
Refacerea ulterioară a restaurantului, după război, modificările de proprietate sunt alte subiecte de presă.

Despre Aurelia Lăpuşan

Aurelia Lăpuşan, poetă, prozatoare, publicistă, cadru universitar. Născută la 24 iulie 1948 în Constanţa. Absolventă a Facultăţii de limba şi literatura română - Universitatea Bucureşti. Cursuri postuniversitare de jurnalistică. Doctorat în teoria şi estetica teatrului. Activitate jurnalistică, universitară şi bibliografică. Este autoarea a numeroase volume de poezii, proză, din lista sa de lucrări publicate făcând parte şi 14 monografii dedicate Dobrogei, cele mai multe scrise în coautorat cu Ştefan Lăpuşan.
 
Citeşte şi: 

Categorie Constanta de odinioara in imagini

Constanţa de odinioară Reclama, sufletul oraşului (galerie foto)