Așii dinastiei navale

Distrugătoarele României Mari

 
Luni, 7 septembrie a.c. se împlinesc 90 de ani de la intrarea în serviciul Marinei Militare Române a distrugătoarelor „Regele Ferdinand” și „Regina Maria”, nave ale căror tradiții de luptă au fost preluate și sunt perpetuate de fregatele omonime tip 22.
Prilej de îndreptățită mândrie și deplină satisfacție pentru membrii echipajelor celor după fregate, comandate de comandorii Victor Durea și Marian Ciobotaru, purtătorii ștafetei preluate în anii 2004 și 2005 de la veteranii Marinei, de a arbora pavilionul, geacul și marele pavoaz în zi aniversară. Și, bineînțeles, de a fi felicitați de oficialii Armatei și șeful Statului Major al Forțelor Navale.
Dacă despre primele distrugătoare ale României Mari, intrate în serviciu la 1 iunie 1920, ați aflat mai multe detalii în articolul „«Contrabandistele» din Galați”, de vineri, 6 iulie 2018, vă propun să facem cunoștință cu tandemul „monarhilor” Marinei Regale Române.
 

Sub semnul Regalității

 
Marina Română a avut în dotare patru distrugătoare celebre în perioada interbelică: cele tip M – „Mărăști” (Asul de caro) și „Mărășești” (Asul de treflă) și cele tip R – „Regele Ferdinand” (Asul de cupă) și „Regina Maria” (Asul de pică).
Cu reputația binemeritată de „Așii Marinei Regale”, aceste redutabile unități navale, constituite în Escadrila de Distrugătoare, au format o autentică școală de pregătire pentru luptă a echipajelor.
Începută în anul 1927, construcţia noilor bastimente a fost finalizată trei ani mai târziu.
          Lansarea la apă a avut loc în ziua de 1 decembrie 1928, pentru primul şi ziua de 2 martie 1929 pentru cel de al doilea, iar construcţia şi probele de recepţie au durat până la 5 iunie 1930 pentru distrugătorul ,,Regele Ferdinand” şi până la 15 iunie 1930 pentru distrugătorul ,,Regina Maria”.       
          La probele de maximă viteză cu navele în asietă de război s-a obţinut timp de 4 ore o medie de 37 noduri.
          Este demn de remarcat că nici una dintre marinele occidentale nu făceau probe în aceleaşi condiţii severe impuse de noi ci făceau proba cu un deplasament cu mult redus, despre care s-a auzit vorbindu-se la alte nave la asietă similară, cu certitudinea că şi navele noastre ar fi atins aceeaşi viteză de 40 noduri.
          La viteza maximă, puterea maşinilor era de 47 000 CP, repartizaţi pe două axe. Pentru a obţine puterea totală a complexului motor trebuia să se mai adauge încă 10 până la 12% din puterea turbinelor, adică 4 700 - 5 430 CP, necesari maşinilor auxiliare, rezultând astfel un total de circa 52 000 CP.      
          În dimineaţa zilei de 28 iulie au sosit la Napoli şi s-au ambarcat la bordul ambelor distrugătoare tip ,,Regele Ferdinand” ofiţerii, maiştrii şi trupa trimişi pentru completarea  echipajelor, în vederea voiajului până în ţară.
          Ofiţerii şi maiştrii, aleşi special pentru acest scop, trupa, compusă, în marea ei majoritate, din oameni deja ambarcaţi la distrugătoarele tip ,,Mărăști”, aduceau de la început garanţia unei avantaj substanţial în pregătirea voiajului şi executarea lui.

          Atât personalul din conducerea şantierului cât şi ofiţerii de marină italieni cu care au venit în contact, au estimat, ca absolut indispensabil, un interval de antrenament intens de minimum 60 zile, după care se putea lua drumul spre ţară cu şanse de reuşită deplină.
          În acelaşi timp, pentru a facilita sarcina primelor ieşiri de antrenament, casa constructoare s-a oferit să pună la dispoziţie, pentru fiecare dintre nave, un număr potrivit de lucrători proprii, care să asiste personalul nostru la bord şi să-i confere garanţia bunei funcţionări a tuturor instalaţiilor pe timpul ieşirilor în mare.
          Perioada de la sosirea echipajelor româneşti şi până la 2 august a fost rezervată pentru odihna personalului, după călătoria îndelungată cu trenul, pe un timp extrem de călduros. De asemenea, câteva zile au fost afectate pentru instalarea oamenilor la bord, întocmirea rolurilor navei şi soluţionarea tuturor problemelor de ordin administrativ.
          Imediat după 2 august a început pregătirea teoretică la posturile respective. Rezultatele primelor zile au fost atât de încurajatoare încât s-a renunţat să se mai apeleze la specialiştii şantierului, cu deplina convingere că echipajul românesc putea face faţă cu succes nevoilor serviciului.
În acelaşi timp, deşi programul de pregătire prevedea ca abia la 14 august să se aprindă căldările pentru prima oară cu nava în staţionare, pentru a pune în funcţiune maşinile auxiliare, s-a constatat că la 8 august această operaţiune putea fi deja întreprinsă. Astfel, s-au aprins focurile pentru prima dată la 8 august pentru 12 ore şi ulterior, la 11 august, pentru 36 de ore.
          În ziua de 20 august, după o verificare amănunţită a tuturor instalaţiilor cu începere de la 12 august, navele au ieşit pentru prima dată în mare, pentru 8 ore, timp în care s-au executat, în cele mai bune condiţii, diverse manevre de maşini.
          Rezultatele încurajatoare constatate în serviciul curent au determinat reducerea numărului de ieşiri de antrenament proiectat iniţial şi rezumarea numai la reaprinderea focurilor în staţionare, finalizată cu o ultimă ieşire în mare pe timp de noapte, pentru familiarizarea personalului cu astfel de ieşiri.
          Această economie de ieşiri a avut ca scop, pe lângă economisirea materialului, şi oferirea posibilităţii ca șantierul constructor să poată executa în mod neîntrerupt şi în timpul cel mai scurt instalarea la bord a tuturor instrumentelor de navigaţie şi a obiectelor de inventar, care au început să fie aduse la bord abia în a doua săptămână a lunii august.
          În intervalul 25-29 august, ambele nave au intrat în bazin, unde s-a făcut curăţirea şi piturarea operei vii.

          Deşi ieşirea în mare pentru compensarea busolelor şi executarea marşului de noapte prevăzut în program fusese stabilită pentru ziua de 30 august, întrucât comandorul Santi, specialistul desemnat pentru compensarea busolelor, nu a putut sosi decât în ziua de 1 septembrie, ieşirea a fost amânată pentru această dată.
          În această zi s-au compensat busolele la geamandura de giraţie din rada de la Baia şi apoi s-a continuat ieşirea, pe timp de zi şi de noapte, până la 2 septembrie dimineaţa, când s-a reintrat în port la Napoli.
În zilele de 2 şi 3 septembrie s-au refăcut plinurile de combustibil, apă, materiale, provizii şi alimente.
          Între 25 august  şi 1 septembrie s-au efectuat vizitele de rigoare la Roma şi Napoli. La Roma, comandantul distrugătorului ,,Regele Ferdinand”, căpitan-comandorul Alexandru A. Gheorghiu a fost primit de către ministrul Marinei şi şeful de stat major al Marinei.
          Vizita proiectată la primul ministru italian guvernului a fost anulată din cauza celor patru zile de doliu de familie.
          La Napoli, s-au efectuat vizite la autorităţile maritime italiene şi, în ziua de 30 august, amiralul de armată Nicastro a venit la bord, în vizită oficială, pentru a transmite urările sale de drum bun. În momentul plecării, acelaşi amiral a trimis o telegramă de bune urări.
          La 4 septembrie, ora 00.00 ambele nave au părăsit portul de origine, luând drumul către ţară.
          Deşi executat pe o mare perfect calmă şi pe un timp foarte frumos, prima parte a voiajului nocturn, pe traseul Capri – Stromboli - Messina, a fost piatra de încercare pentru navă şi echipaj, pentru că nu se ştia dacă compensarea busolei era bună şi nici dacă marinarii vor rezista eforturilor.
          Cu precizia cu care s-a ajuns la Stromboli şi apoi la Messina, funcţionarea normală a maşinilor şi entuziasmul manifestat de membrii echipajului, comandantul navei s-a convins de faptul că, în pofida oricăror vicisitudini ale naturii, voiajul se va executa conform programului, fără întrerupere.
          La 4 septembrie, ora 11.30 navele au intrat în Canalul Messina iar la ora 13.15 erau la travers de Capul delle Armi, cu prova pe Matapan. Navigând continuu cu viteza economică de 150 rotaţii (15 noduri), în cursul nopţii au întâlnit o hulă uşoară de NV, la vânt de nord forţa 2-3 şi clar de lună.
          A doua zi, 5 septembrie, la ora 7.15, printr-o ceaţă uşoară s-a zărit, la trei carturi în babord, farul de la Sapienza.
          La ora 11.26 (ora Europei Orientale), după ce s-a trecut de Capul Matapan, s-a simţit un vânt de NE forţa 4-5, marea cu valuri scurte.
          Spre a avea siguranţa că se ajunge în primele ore ale dimineţii de 6 septembrie în faţa Dardanelelor, navele au mărit viteza la 170 rotaţii, circa 17 Nd şi în tot cursul zilei s-a ajuns până la intrarea în Canalul Zea, din care s-a ieşit pe înserate, pentru a traversa în timpul nopţii Canalul Doro şi a ajunge la ora 6.00 din ziua de 6 septembrie în faţa Dardanelelor.
          În imediata apropiere a strâmtorilor, vântul a căzut. Dardanelele, Marea Marmara şi Bosforul au fost tranzitate cu aceeaşi viteză pentru a beneficia de lumina zilei.
          La 6 septembrie, ora 16.35 navele au intrat în Marea Neagră, unde au întâlnit un vânt de Nord-Est, forţa 2-3, cu o hulă uşoară de Sud-Est.
          Imediat după ieşirea din Bosfor s-a redus viteza la 150 de rotaţii, până când  a fost identificat Farul Caliacra, de unde, apoi, s-a redus la 100 rotaţii, pentru a ajunge la Tuzla pe 7 septembrie, către ora 5.00 dimineaţa.
          La Tuzla, ambele nave au ancorat pentru a aştepta ora 11.00, stabilită pentru intrarea oficială.
          În tot timpul voiajului tehnica a funcţionat ireproşabil iar maşinile au fost competitive din toate punctele de vedere.
Supus la greutăţile şi privaţiunile inerente unei traversări neîntrerupte de patru nopţi şi trei zile, echipajul a fost la înălţime.
Deşi nu s-a navigat cu viteza economică iar personalul nu era îndeajuns de familiarizat cu tehnica şi instalaţiile bordului, navele au intrat în port cu 125 tone de combustibil din cele 325 cu care plecaseră.

 
În serviciul Diviziei de Mare

 
          Întâmpinate în larg de distrugătoarele ,,Mărăști” şi ,,Mărășești”, la bordul cărora se ambarcaseră comandantul Marinei, viceamiralul Vasile Scodrea, comandantul Diviziei de Mare, contraamiralul Vasile Pantazzi şi ofiţeri de marină cu familiile, la ora 13.00, după salutul pământului patriei, navele au acostat în portul Constanţa.
Conform Ordinului de Zi nr. 35 al Comandamentului Marinei Militare, navele au intrat în serviciu în ziua de 7 septembrie 1930, înscriindu-se în ordinea de bătaie a Diviziei de Mare[1] . Astfel, în anul 1930, cele patru distrugătoare tip R şi M au constituit Escadrila de Distrugătoare, cea mai importantă unitate a Diviziei de Mare.
În noaptea de 18/19 ianuarie 1931 s-a dezlănţuit o furtună violentă asupra Dobrogei, care a produs ravagii atât la uscat cât şi în portul Constanţa. Acoperişurile smulse de vânt au fost aruncate la mare distanţă, pomi desrădăcinaţi, garduri, stâlpi de telegraf şi electrici etc. au fost culcaţi la pământ. Oraşul intrase definitiv în beznă.
În port, aproape toate navele au suferit avarii. Din cauza vântului de o intensitate nemaiîntâlnită, s-au rupt arboreţii şi antenele T.F.S. de la distrugătoarele ,,Regele Ferdinand” şi ,,Regina Maria”.
Distrugătorul ,,Regina Maria” a suferit o spărtură în bordajul Td, sub teugă, iar în Bd tablele bordajului s-au deformat din cauza contactului dur cu cheul.
 
Un botez regal
 
La 27 mai 1931 în portul Constanţa au avut loc festivităţile prilejuite de botezul distrugătoarelor şi decorarea bricului ,,Mircea” cu ,,Semnul onorific pentru 40 de ani de serviciu”, la care au participat Regele Carol al II-lea, Marele Voievod Mihai, A.S.R. Principele Nicolae, Nicolae Iorga, preşedintele Consiliului de Miniştri, generalul Constantin Ştefănescu-Amza, ministrul Armatei, Dimitrie I. Ghica, ministrul de Externe[2].
După cuvântările P.S.S. Episcopului Gherontie şi viceamiralului Vasile Scodrea, comandantul Marinei Regale, M.S. Regele Carol al II-lea a semnat actele de botez ale celor două distrugătoare:
 
,,Noi, Carol al II-lea,
 
 prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională Rege al României,
 
 În a douăzecişişaptea zi a lunii mai şi a anului mântuirii 1931 şi întâiul an al Domniei Mele s-a desăvârşit în portul Constanţa binecuvântarea a două nave de război (distrugătoare), pe care le-am botezat Eu însumi dându-le numele:
 
,,REGELE FERDINAND”
 
pentru a aminti de Regele făuritor al României Mari şi a-l da de pildă generaţiunilor de marinari, pentru caracterul său şi devotamentul nemărginit către ţară
,,REGINA MARIA”
 
pentru a simboliza iubirea unei mândre fiice de marinar pentru marină şi dorinţa pe care Regina Maria a arătat ca navele noastre să folosească cât mai intensiv căile noastre maritime, stând cu mândrie alături de navele ţărilor civilizate.
Încredinţez aceste două nave marinarilor Mei, pentru a veghea şi păzi hotarele maritime ale ţării, brăzdând mările pentru a purta pavilionul românesc în ţările cele mai îndepărtate”.
         
În luna iulie 1931, cele două distrugătoare au fost dotate cu busole giroscopice.
În anii 1932-1933 cele două grupuri de distrugătoare, constituite în Escadra de Distrugătoare, comandată de comandorul Gheorghe Koslinski, au executat teme de luptă în vederea instruirii echipajelor, printre care urmărirea submarinelor inamice, lansări de bombe antisubmarine, lansări de mine şi trageri de artilerie, lansări de torpile.
În anul 1932 distrugătoarele tip R au experimentat în şedinţele de tir pe timp de noapte obuze luminoase ,,Bofors”.
Distrugătorul ,,Regele Ferdinand” a fost armat în rezervă între 1 ianuarie și 20 iunie 1932 şi armat între 20 iunie-31 decembrie 1932 iar ,,Regina Maria” s-a aflat tot timpul anului armat în rezervă.
În acest an ,,Regele Ferdinand” a parcurs 694 Mm iar ,,Regina Maria” 525 Mm. Armate în rezervă, la începutul anului cele două distrugătoare s-au aflat la Constanţa, cu echipaje foarte reduse, executând la bord un program teoretic şi practic restrâns.
La 3 ianuarie au fost vizitate de viceamiralul Ioan Bălănescu, comandantul Diviziei de Mare, însoţit de comandorul Urban Passerar, şeful său de stat major.
La 9 iunie 1932, distrugătorul ,,Regele Ferdinand” a efectuat un marş la Balcic, avându-l la bord pe viceamiralul Vasile Scodrea, comandantul Marinei de Război.
La 22 iunie, M.S. Regina Maria a dorit să viziteze nava care îi purta numele. Astfel, a vizitat nava însoţită de 10 invitaţi şi a făcut un voiaj cu ,,Regina Maria” la Balcic, de unde s-a înapoiat în aceeaşi zi.
Fiind armat, în a doua parte a anului distrugătorul ,,Regele Ferdinand” a efectuat ieşiri în mare pentru exerciţii de tragere şi antreenamente. La 7 iulie a executat evoluţii împreună cu distrugătorul ,,Mărăști”. În aceeaşi zi a făcut giraţii pentru determinarea curbei de deviaţie. Până la 8 iulie nava a staţionat în radă, legată la geamandură, după care a revenit în port.
La 14 iulie comandantul Escadrilei şi-a mutat marca de comandament pe distrugătorul ,,Regele Ferdinand”. Nava a ieşit în mare pentru două zile.
La 17 iulie nava a ieşit în mare pentru proba şi recepţionarea vinciurilor. Până la 29 iulie nava a executat trageri reduse, fiind legată la geamandură în rada Constanţa.
La 2 august nava a ieşit pe mare pentru recepţionarea noilor vinciuri. La 3 august, împreună cu ,,Mărăști” a efectuat un marş de noapte la Mangalia.
La 20 august nava a fost trecută în revistă de comandantul Marinei, viceamiralul Ioan Bălănescu.
La 30 august, nava a ieşit în mare pentru determinarea razei de giraţie, după care s-a deplasat la Eforie.
La 8 septembrie a efectuat o ieşire în mare pentru executarea tragerilor experimentale cu obuze luminoase de 76 mm iar la 9 septembrie a executat un marş la Gura Portiţei.
La 25 octombrie ambele distrugătoare tip R au fost trecute în revistă de viceamiralul Ioan Bălănescu şi comandorul Urban Passerar.
La ora 20.00 cele două distrugătoare au plecat în linie de şir la Cospoli. A doua zi, la 20.40 au sosit la Şantierul Naval „Stenia”. La 4 noiembrie, după terminarea lucrărilor de andocare, cele două nave au plecat spre Constanţa, unde au acostat a două zi, la ora 08.00.
Fiind dezarmat, distrugătorul ,,Regina Maria” a staţionat la Constanţa, executând programul teoretic la bord şi trimiţând echipajul, după caz, pe ,,Regele Ferdinand”, pentru exerciţiile practice sau pe ,,Mărăști”, pentru tragerile de calibru.
În anul 1933 cele două nave tip R au format Grupul I Distrugătoare. În primul trimestru al anului cele două distrugătoare au staţionat la Constanţa în poziţie de dezarmare. Activitatea la bord s-a redus la un program foarte restrâns.
În lipsa alocaţiilor bugetare, echipajele şi ofiţerii au plecat în concediu iar o parte dintre ofiţeri au fost detaşaţi pe navele Serviciului Maritim Român pentru ambarcări. În acest an, ,,Regele Ferdinand” a parcurs 990 Mm iar ,,Regina Maria” 993 Mm.
În luna aprilie, ,,Regele Ferdinand” a început scoaterea de la iernat a maşinilor principale, auxiliare şi a căldării nr. 1.
În ziua de 5 mai a avut loc ceremonialul preluării comenzii Escadrilei de către noul comandant, comandorul Gheorghe Koslinski.
Până la 1 iunie, nava a fost armată în rezervă. După 1 iunie au sosit recruţii la bord şi a început instrucţia marinărească.
La 6 iunie navele au fost trecute în revistă de comandantul Marinei. În zilele de 15 şi 22 iunie nava a executat ieşiri pe mare pentru evoluţii, formaţii şi exerciţii de tragere.
La 7 iulie nava a executat un marş la Balcic, unde a staţionat două zile iar la 11 iulie a fost vizitată de contraamiralul ing. Corneliu Bucholtzer.
La 10 septembrie distrugătorul ,,Regele Ferdinand” a ieşit în mare pentru două zile cu promoţia 1898, în prezenţa mareşalului Constantin Prezan şi a viceamiralului Ioan Bălănescu.
În luna aprilie a început scoaterea distrugătorului ,,Regina Maria” de la iernat. În cursul lunii mai a continuat pregătirea navei în vederea armării. În cursul lunii iunie nava a efectuat ieşiri săptămânale în mare pentru evoluţii, trageri reduse şi diverse exerciţii de amarinare.
La 15 august distrugătoarele participă la parada navală organizată cu prilejul Zilei Marinei, la 2 Mm Est de Farul Mare. La 7 şi 12 septembrie navele au executat trageri reduse pe mare.
La 21 august M.S. Regina Maria a ieşit pe mare cu distrugătorul omonin pentru o jumătate de oră.
La 15 septembrie nava a executat un marş până la Gura Portiţei.
La 19 septembrie cele două distrugătoare tip R au executat tragerile de calibru combinate cu problema de cinematică pentru prezentarea la luptă, în prezenţa viceamiralului Ioan Bălănescu.
În aceeaşi zi, distrugătoarele au executat o temă tactică cu N.M.S. ,,Constanța”, care se înapoia din voiajul în străinătate.
La 21 septembrie distrugătorul ,,Regina Maria” a executat un exerciţiu de debarcare pe plaja de la Capul Midia, a doua zi nava fiind inspectată de comandorul Urban Passerar.
La 28 septembrie, distrugătoarele tip R au executat un marş la Sulina, iar la 30 septembrie s-au înapoiat la Constanţa. Pe timpul deplasării, navele au executat teme tactice şi exerciţii de lansare a grenadelor antisubmarin.
La 1 octombrie N.M.S. ,,Regele Ferdinand” s-a deplasat la Balcic pentru a da onorurile necesare la sosirea în staţiune a M.S. Regelui Carol al II-lea, M.M.L.L. Regelui şi Reginei Iugoslaviei, ultimii sosiţi cu distrugătorul ,,Dubrovnik”. A doua zi, distrugătorul românesc a fost vizitat de suveranii României şi ai Iugoslaviei.
La 3 octombrie, ,,Regele Ferdinand” a escortat distrugătorul iugoslav până la limita apelor teritoriale bulgare, după care a revenit la Balcic pentru debarcarea Regelui Carol al II-lea.
La 10 octombrie, N.M.S. ,,Regina Maria” a fost inspectată, la sfârşit de campanie, de viceamiralul Ioan Bălănescu.
La 2 şi 16 noiembrie, ,,Regele Ferdinand” a ieşit în mare unde a executat câte două şedinţe de tir redus de 20 mm.
La 14 decembrie N.M.S. ,,Regina Maria” s-a deplasat la Galaţi, cu o escală de două zile la Sulina, din cauza gheţurilor din amonte.
La 17 decembrie a intrat la adăpost în Bazinul vechi al portului Galaţi, în compunerea Grupului II Distrugătoare, sub comanda căpitan-comandorului Atanase Ioan.
La 15 ianuarie ,,Regele Ferdinand” a efectuat un marş la Gura Portiţei, unde a staţionat la ancoră două zile, încercânduţse pătrunderea pe Lacul Razelm cu o şalupă. La 20 martie nava a escortat canoniera ,,Stihi” de la Constanţa la Sulina.
La 10 februarie, la bordul N.M.S. ,,Regele Ferdinand” a avut loc un serviciu divin pentru pomenirea eroilor Marinei morţi în timpul Războiului pentru Întregirea Neamului, la care au participat toţi ofiţerii navelor.
La 27 martie nava a fost inspectată de viceamiralul Petre Bărbuneanu, iar la 5 aprilie de generalul Ion Antonescu, şeful Marelui Stat Major şi generalul Partenie.
La sfârşitul lunii aprilie, nava a efectuat două ieşiri în mare cu elevii Şcolii Navale, pentru a executa trageri reduse de 37 mm şi calcularea timpului mort al tunurilor de 120 mm Bofors.
La 7 iunie s-au ambarcat recruţii şi a început instrucţia marinărească şi pe specialităţi.
La 28 iunie nava a ieşit în mare pentru a executa şedinţe de tir redus de 20 mm, pe o ţintă remorcată de canoniera ,,Dumitrescu”.
La 9 iulie distrugătorul a fost inspectat de viceamiralul Ioan Bălănescu.
La 4 august, cu viceamiralul Ioan Bălănescu la bord, nava a ieşit în mare unde a executat patru şedinţe de tir de concentrare cu N.M.S. ,,Mărășești”.
La 7 august nava a ieşit în mare cu A.S.R. Principele Nicolae şi 30 de ofiţeri de la Oficiul Național de Educație Fizică şi a executat tir redus.
Între 29-31 august, toate navele au ieşit în mare pentru a executa o temă tactică, în colaborare cu hidroaviaţia. N.M.S. ,,Regele Ferdinand” şi N.M.S. ,,Mărășești” execută un exerciţiu de debarcare la Mangalia.
La 21 septembrie toate navele au ieşit în mare. La bordul N.M.S. ,,Regele Ferdinand”, în prezenţa viceamiralilor Ioan Bălănescu şi Petre Bărbuneanu, s-au executat exerciţii de fumigene, dragarea minelor cu aparatul instalat la bord, precum şi trageri de calibru, în concentrare cu N.M.S. ,,Mărășești”, la 9 000 metri. Ulterior, ,,Regele Ferdinand” a executat două şedinţe de trageri de zi şi de noapte, ultima pe ţintă marcată cu cartuşe luminoase.
La 6 şi 9 octombrie, toate navele au ieşit în mare pentru executarea unei teme cu dublă partidă, în colaborare cu hidroaviaţia, respectiv cu Divizia a IX-a, cu următoarea temă: ,,Împiedicarea debarcării partidului roşu la Capul Midia sau Agigea”. Noaptea au avut loc întâlniri şi atacuri între forţele navale adverse.
La 10 octombrie ,,Regele Ferdinand” a executat o tragere A.A. cu tunul de 76 mm Bofors, asupra unor baloane lansate în aer.
La 14 octombrie nava a plecat la Şantierul Naval ,,Stenia” din Istanbul pentru andocare, curăţirea şi piturarea carenei şi repararea tablelor deformatede la pupa.
La 22 octombrie nava a revenit la Constanţa iar la 30 octombrie a fost inspectată de viceamiralul Petre Bărbuneanu.
Până la 12 martie 1934, echipajul N.M.S. ,,Regina Maria” a executat program de instrucţie.
La 14 aprilie nava a fost inspectată de viceamiralul Petre Bărbuneanu.
La 5 septembrie nava a plecat de la Galaţi la Constanţa, fără oprire.
La 19 octombrie nava a plecat la Şantierul Naval ,,Stenia” din Istanbul pentru andocare, curăţirea şi piturarea carenei şi repararea elicii din babord.
Până la sfârşitul anului, ambele distrugătoare au staţionat la Dana 0, ieşind în mare doar la 5 decembrie, pentru executarea de formaţii şi evoluţii.
În cursul lunii decembrie, echipajelor navelor au plecat în concediu, pe serii.
La începutul anului 1935 distrugătoarele, precum şi alte tipuri de nave, au fost dotate cu tunuri de 37 mm A.A. şi navale germane tip ,,Rheinmetall” şi mitraliere franceze calibru 13,2 mm tip ,,Hotchkiss”. Plata acestor dotări s-a făcut din fondul de înzestrare a armatei, din care pentru Marină a fost alocată suma de 150 milioane lei, pe zece ani.
Drept urmare, pregătirea artileristică a echipajelor distrugătoarelor s-a amplificat. Astfel, în martie 1935 distrugătorul ,,Regele Ferdinand” a executat pentru prima oară în Marina Română o tragere A.A. cu tunul de 76 mm asupra unei manşe remorcate de un avion, la înălţimea de 1 500-2 000 metri şi la o distanţă de tir de până la 4 000 metri.
          Înzestrarea distrugătoarelor cu instalaţii de tragere centralizată a creat în Marina Regală o şcoală de directori de tir. În acest scop, au fost trimişi ofiţeri români la Şcoala de Trageri Navale Whale Island, căpitan-comandorul Alexandru Constantinescu-Cocioc fiind promotorul tragerilor centralizate în cadrul Escadrilei de Distrugătoare.
În preajma celui de-al Doilea Război Mondial, navele au fost modernizate în Şantierul Naval Galaţi, fiind dotate cu tunuri A.A. germane de 37 mm tip SKC, model 1936.
 
Bibliografie:
 
Marian Moșneagu, „Regele și Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» și «Regina Maria»”, Editura Muntenia, Constanța, 2005
Marian Moșneagu, ,,Fregata-amiral «Mărășești»”, București, Editura Militară, 2014
Marian Moșneagu, ,,Ziua Marinei la români”, Constanța, Editura Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A., 2002
 
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
 
Despre Marian Moşneagu
 
Comandor (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016). 
 
Citește și:

Liderii Forțelor Navale