Destin de submarinist Cel mai tânăr comandant (galerie foto)

Pe timpul când în România Mare strategii și politicienii gândeau la unison despre binele națiunii și conlucrau eficient pentru apărarea fruntariilor maritime și fluviale ale țării, Marina Regală Română a atins performanța de a construi la Galați două din cele trei submarine cu care avea să lupte în cel de-al Doilea Război Mondial. Succesul acestora pe teatrul maritim al Mării Negre, în campania din Est, a depins, în mare măsură, și de tinerii și iscusiții ofițeri de marină care s-au specializat și s-au aflat vremelnic, ce-i drept, la comanda acestora.
 
Printre ei, la loc de cinste, s-a numărat și căpitanul de atunci, comandorul de mai târziu Grigore Ciolac.
 

 

Orfan de război

 
Fiul Mariei și al lui Manole Ciolac, Grigore Ciolac s-a născut pe 19 februarie 1909, în comuna Vârciorova, județul Mehedinți.
Tatăl său, oficiant P.T.T., a decedat în 1918 la Iași. Doi ani mai târziu s-a stins din viață și mama sa, lăsând astfel orfani 7 copii, cel mai mare fiind o soră de 18 ani.
Elisa, căsătorită Nicoleanu, a devenit telefonistă. Cleopatra, căsătorită Dumitrescu, a activat ca funcționară C.F.R.
 
Lipsit de posibilități materiale, Ion, decedat în 1953, a fost angajat, ca elev la Liceul Comercial, la Țesătoria „Sf. Luca”, unde a devenit ulterior contabil. După absolvirea Academiei Superioare de Comerț, a activat ca inspector special la Ministerul de Finanțe. După 1947 a fost contabil la Ministerul Industriei Ușoare și ulterior revizor la Direcția Generală a Canalului Dunăre - Marea Neagră, unde a fost o perioadă arestat.
 
Elena, căsătorită Licoret, a fost funcționară la P.T.T. Ana, căsătorită Filimon, a fost, de asemenea, funcționară P.T.T. În fine, Adriana, căsătorită Grigoriu, a fost funcționară la telefoane. Grigore a absolvit patru clase primare la Școala „Sf. Voievozi” din București (1921), opt clase la Liceul Militar din Chișinău (1928), Școala Navală din Constanța (1930, cu media 8,03, al treilea din 20 de elevi), Școala de Aplicație (1933), Școala Superioară de Război (1941), Școala Comandanți de Submarine la Flotila 26 Submarine de la Gotenhafen și Pillau - Germania (noiembrie - decembrie 1941) și Facultatea de Drept din București (1948).
 

Cadet la Constanța

 
„Față de situația materială precară a familiei mele, rămânând șapte copii orfani, prin moartea mamei mele, în 1920, cel mai mare copil fiind de 18 ani (o soră) și cel mai mic de doi ani, singura soluție era ca cei mai mari frați să ocupe slujbe, pentru a câștiga existența, iar pe cei mai mici să fie dați la internate, orfelinate etc. - avea să mărturisească peste ani comandorul Ciolac. […]

 
Eu eram destinat să intru ucenic la cismărie, pentru că nu aveam mijloace să urmez mai departe liceul. Deși tutorele meu insista asupra acestui lucru, fiind o cale mult mai ușoară pentru el de a scăpa de bătaie de cap, eu nu am vrut să urmez o meserie și am insistat să intru în liceul militar. Am dat examen la Liceul Militar din Chișinău care, fiind mai izolat, nu se prezentau candidați. La celelalte licee militare nu puteai intra decât cu protecție, pe care nu o aveam. Intrând în liceul militar, a trebuit să mă fac ofițer prin angajamentul pe care l-am dat, altfel fiind nevoit să plătesc toată întreținerea pe tot timpul cât am stat în liceu.
 
În tot timpul cât am fost în liceul militar, am avut un singur gând să muncesc, fiind singura cale de a mă afirma. Munca nu a fost zadarnică, fiind apoi clasificat în tot timpul liceului al treilea și al patrulea din clasă.”¹.
 
„Gândul meu era să mă fac marinar, dar în Școala Navală se intra numai pe protecție - explică în Autobiografia sa, ofițerul de mai târziu. Încă din clasa a IV-a de liceu am început să studiez intens matematicile și disciplinele fizico-chimice. Pentru a nu fi trecut din oficiu la Infanterie, în cazul când nu aș fi reușit la Marină, m-am înscris și la Școala Militară de Artilerie, fără examen, având note mari la partea științifică.
 
În septembrie 1928 am început cursurile la Școala Navală din Constanța, unde reușisem. Atât ca elev și mai târziu, ca ofițer, am muncit cu toată seriozitatea, fiind avansat până la gradul de căpitan de rangul 1 numai La alegere, fiind calificat întotdeauna Foarte bine.”.
 

Căpitanul Alexandru Dumbravă, comandantul unității de elevi l-a caracterizat ca fiind „Bine înzestrat fizic, cât și intelectual. Reprezintă un compromis între practică și teorie, dând rezultatele cele mai frumoase atât la studii cât și la bord. Bun marinar, energic, conștiincios, perseverent și răbdător. Suflet bun. Demn și leal. Va fi întotdeauna tipul ofițerului corect, căruia i se poate încredința oricând și orice misiune de încredere.”².
 

Ofițer în Marina Regală

 
Devenit ofițer, Grigore Ciolac a avansat în carieră, urcând treptele ierarhiei militare de la gradul de sublocotenent (1 iulie 1930), locotenent (10 mai 1934), căpitan (15 august 1939), locotenent-comandor (16 iunie 1945), căpitan-comandor (15 august 1947), la cel de căpitan de rangul 1 (15 martie 1954). Și-a început cariera ca ajutor al ofițerului cu Navigația și timoneria pe distrugătorul „Mărășești”, comandant de pluton recruți la Baza Navală (iulie - octombrie 1930) și comandant al Companiei a V-a Echipaje la Corpul Echipaje.
 
Numit ofițer cu Navigația pe canoniera „Dumitrescu” (octombrie 1930 - septembrie 1931), comandantul navei, locotenent-comandorul Vasile Petre a apreciat cu maximă satisfacție: „Nu s-ar crede că aparține unei promoții recente, atât de priceput și stăpân pe el în practica serviciului. Lucrează cu constanță și preocupare de a desăvârși însărcinările ce primește. Îl caracterizez ca pe un element excepțional.”³.
 
După absolvirea cursurilor Școlii Speciale a Marinei, a fost numit ofițer cu navigația pe distrugătorul „Mărășești” (mai 1933 - mai 1934). Comandantul navei, locotenent-comandorul Isvoranu aprecia că „S-a ocupat cu instrucția personală în direcția cunoștințelor generale și de specialitate. Are o frumoasă cultură generală și profesională. Ținută îngrijită, disciplinat, muncitor, energic. Bun camarad. Va deveni un bun ofițer de marină.”⁴.
 
La 30 aprilie 1934 a fost ambarcat ca ofițer cu detaliu la nava-bază „Constanța”. În Foaia calificativă pe anul 1934, căpitan-comandorul Ferdinand Drăghicescu, comandantul navei, consemna: „La bord a fost însărcinat cu detaliu, ca ofițer de încredere în numeroasele operațiuni în legătură cu uscatul (bărci, companii de debarcare, manevre de forță în legătură cu studiul florei și faunei Mării Negre). De toate însărcinările s-a achitat în mod lăudabil. Purtare ireproșabilă. Modest. Are cunoștințe și studii solide. S-a ocupat îndeaproape cu formarea echipajului la diferite posturi. Un admirabil ofițer din toate punctele de vedere.”⁵.
 
În perioada 31 august - 17 septembrie 1934 a efectuat cu nava-școală „Constanța” un voiaj de instrucție de 17 zile în Arhipelagul grecesc, cu escale la Varna, Pireu, Creta și Insula Samos⁶. În perioada mai 1934 - mai 1935, a fost comandant al companiei specialități la Apărarea Fixă Fluvială. În Foaia calificativă pe anul 1935, căpitan-comandorul Constantin Ulic, comandantul Apărării Fixe Maritime, aprecia că este „Rezistent, activ, cu inițiativă. S-a ocupat îndeaproape de instrucția și disciplina oamenilor săi, obținând rezultate frumoase.
 
Foarte bun gospodar. Unitatea sa a progresat mult în această direcție. A urmat regulat la aplicațiile de trageri la poligonul artilerie, însușindu-și cunoștințele necesare unui bun director de tir. La aplicațiunile făcute la Vâlcov a dovedit pricepere, posedarea Regulamentului de trageri și rezistență. I s-au dat patru lucrări scrise, pe care le-a tratat foarte bine.”⁷.
 
În anul 1935, în cadrul pregătirii generale a ofițerilor a fost trimis de Comandamentul Marinei Militare ca ambarcat pe cargoul S.M.R. „Peleș” pentru desăvârșirea instrucției personale, cu care a navigat în Marea Mediterană, cu escale la Istanbul, Pireu, Malta, Marsilia, Barcelona și Alger. În perioada 1 mai - 1 iulie 1936 a îndeplinit funcția de adjutant la Comandamentul Școlilor.
 
La 1 iulie 1936 a fost ambarcat pe nava-bază „Constanța”, urmând să se perfecționeze la Centrul de Instrucție Submarine pentru funcția de ofițer cu armamentul în echipajul de rezervă al submarinului „Delfinul”, îndeplinind totodată și funcția de adjutant al Centrului.
 
În Foaia calificativă pe anul 1936, comandantul Grupului Submarine, comandorul Victor Schmidt a constatat că este „Sănătos, rezistent, suportă foarte bine condițiunile de trai la submarin. S-a dedicat cu energie, multă inițiativă și perseverență studiului tuturor chestiunilor în legătură cu funcția de viitor ofițer cu armele ale submarinului, înregistrând progrese remarcabile în cunoașterea submarinului și a serviciului la submarin, atât din punct de vedere tehnic, constructiv, cât și organizarea serviciului la bord. Are predilecție și entuziasm pentru această armă și, grație calităților sale fizice și intelectuale, promite a deveni unul dintre ofițerii submariniști de elită.”⁸.
 
Numit ofițer cu armele pe submarinul „Delfinul” (mai -septembrie 1937), comandantul său, căpitanul Victor Voinescu, a subliniat în Foaia calificativă pe anul 1937 că este „Energic, calm, cu multă putere de muncă, voluntar, hotărât, dotat cu un caracter excepțional.
 
Inteligență vie, judecată sănătoasă, cu mult spirit de metodă. Se relevează printr-o ușurință remarcabilă în a asimila cunoștințele de specialitate. Dispune de o pregătire intelectuală solidă și face față perfect oricărei situații și însărcinărilor. Foarte bun instructor. Disciplinat și autoritar, animat de o mare dragoste pentru armă, întrunește într-un mod armonios calități și virtuți care îl onorează atât la serviciu cât și în afară de serviciu. […]
 
Ofițerul reprezintă în arma submarină un element de nădejde, pe care se poate conta sigur în toate însărcinările corespunzătoare gradului său. Inteligent, bun camarad și educația sa permit a-l caracteriza un ofițer de elită și absolut necesar armei submarine.”⁹.
 
La rândul său, contraamiralul Victor Schmidt, comandantul Forței Navale Maritime l-a apreciat drept „un excelent ofițer sub toate raporturile, cu deosebite aptitudini pentru arma submarină.”.
În perioada mai 1937 - mai 1939 a fost ofițer secund și ofițer cu torpilele pe submarinul „Delfinul”. În anii 1937 și 1938 a participat timp de câte 45 de zile la Istanbul, la lucrările de reparație a submarinului „Delfinul”.
 
Căpitanul Corneliu Lungu, comandantul submarinului „Delfinul”, a recunoscut faptul că „În acest ofițer am avut un tovarăș de mare valoare și încrederea pe care i-am dat-o din prima zi nu a dezmințit-o niciodată. Datorită calităților și activității neobosite depusă timp de un an în funcția ce a ocupat, nava a progresat și a fost răsplătită cu citarea prin Ordin de Zi pe Marină. […]
 
În urma celor ce am putut constata timp de un an, mi-am format convingerea că locotenentul Ciolac Grigore posedă cunoștințele, aptitudinile și experiența necesară navigației submarine și, cu toate că este foarte tânăr, i se poate încredința în deplină siguranță comanda unui submarin.”¹⁰.
 
În perioada 17 mai - octombrie 1939 a fost membru în Comisia Centrală de Supraveghere Galați, sub comanda căpitan-comandorului Eugeniu Deleanu, fiind însărcinat cu supravegherea lucrărilor pe cală a celor două submarine. Pe 27 iunie 1940 s-a căsătorit, fără dotă, cu Elena Foleanu. Rămasă fără tată, aceasta a învățat pentru a-și câștiga existența, luând doctoratul în Drept la vârsta de 22 de ani. În perioada 1938 - 1950 a practicat avocatura.
 

Pe frontul Mării Negre

 
După absolvirea cu rezultate remarcabile a Școlii Superioare de Război, căpitanul Grigore Ciolac a fost detașat ca ofițer stagiar la Divizia de Mare, fiind repartizat ca ajutor la Biroul IV. Comandorul August Roman, șeful de stat major al Diviziei de Mare, a confirmat faptul că „În această calitate a dat dovadă de reale calități de viitor ofițer de stat major. S-a dovedit a avea frumoase calități de organizator, dar mai ales a dovedit multă metodă în lucru.
 
Ofițer foarte dotat cu cele mai frumoase calități, promite a deveni un excelent ofițer de stat major.”¹¹ Repartizat prin ordinea de bătaie de mobilizare la Comandamentul Marinei Regale, căpitanul Grigore Ciolac a participat pe frontul antisovietic ca ajutor al Biroului 1 din Secția I. De la 6 iunie la 1 noiembrie 1941 a funcționat ca ofițer în statul major al Forței Navale Maritime. Comandantul acesteia, comandorul Alexandru Bardescu, sublinia în Foaia calificativă pe anul 1941 faptul că „A depus o vie activitate în statul major al F.N.M., ziua și noaptea, sub intens bombardament inamic, dând dovadă de o temeinică pregătire ca ofițer de stat major și fiindu-mi un foarte prețios colaborator. Foarte bun ofițer.”¹².
 
Ulterior și-a continuat activitatea ca ofițer stagiar, îndeplinind funcția de șef al Biroului 2 și 3 la comandamentul Forțelor Navale Maritime (mai - decembrie 1941), șeful de stat major, căpitanul Petre Popescu-Deveselu apreciind: „Cu stilul său sobru și clar, a redactat ordine și rapoarte operative, dovedind desăvârșite calități de ofițer de stat major. […]
 
În răspunderea ce am avut, căpitanul Ciolac Grigore mi-a fost un admirabil colaborator și un camarad desăvârșit, gata întotdeauna să execute ordine ziua și noaptea, sub bombardamente și în condiții oricât de grele. Vechime în grad 15 august 1939. Căpitanul Ciolac Grigore este un ofițer de marină eminent.
 
Prin toată activitatea desfășurată la F.N.M. în cele patru luni de război - ca ofițer stagiar al Școlii Superioare de Război - a dat dovadă de o completă pregătire și depline calități în lucrul de stat major, fapt pentru care caracterizez pe ofițer că merită cu prisosință să fie brevetat de stat major.”¹³.
 
Între 6 februarie și 28 martie 1941 a fost trimis pentru cinci săptămâni la Gotenhafen și Pillau în Germania pentru a-și desăvârși pregătirea de comandant de submarin. Pe timpul misiunii, a locuit la bordul unor nave-cazarmă germane.
 
În Buletinul calificativ semnat de comandorul von Stockhausen, șeful Flotilei a 26-a Submarine se specifică: „Este un ofițer robust, cu o fire liniștită, aproape rezervată. La început a fost, mai ales din cauza dificultăților de exprimare, oarecum dezavantajat dar s-a inițiat repede în mecanismul lansărilor.
 
Are un deosebit talent de a pricepe lucrurile și, cu o mare sârguință pe care nu a abandonat-o nici în timpul liber, a putut ajunge la rezultate notabile. Din cauză că atacul de suprafață pe timp de noapte a fost pentru el aproape o noutate și a puținelor exerciții de vedere noaptea, inițial i-a fost mai greu. Totuși, a reușit să recupereze acest handicap și această componentă a instrucției a început să-i placă.”¹⁴.
 
Începând cu 10 decembrie 1941 a fost numit șef al Biroului 2 și al Serviciului Transmisiuni în comandamentul Forței Navale Maritime. Pe baza specializării efectuate în Germania și a experienței dobândite, pe 12 martie 1942 a fost numit ajutor al comandantului Centrului Instrucție Submarine și comandant al submarinului S2 „Marsuinul” la Escadrila de Submarine (noiembrie 1942 - mai 1943).
În foaia calificativă pe anul 1942, comandantul Grupului Submarine și Vedete Torpiloare, locotenent-comandorul Corneliu Lungu menționa: „Foarte bun ofițer submarinist. Cunoștințe foarte bune asupra torpilelor. Cunoaște foarte bine regulamentele de uscat și marină. Admirabil instructor. Mult tact. Aptitudini intelectuale foarte bune. Foarte energic și autoritar. Curajos. Mult sânge rece.
 
Prevăzător. Multă inițiativă. Hotărât și voluntar. Foarte muncitor. Concepție clară. Caracter foarte frumos. Serios, întreprinzător. Cele mai bune aptitudini militare. Eminent comandant de submarin. Cunoștințe superioare gradului său. Merită toată încrederea - i se pot încredința cele mai grele misiuni.
 
Disciplinat și autoritar. Simțul onoarei și datoriei foarte dezvoltat. Foarte bun camarad - leal și demn. Animat de patriotism și înalt spirit de sacrificiu. Conduită în serviciu și în afară foarte bună. Sincer și drept. A urmat cursurile teoretice și practice ale Școlilor de submarine Gotenhafen și Pillau. Ambarcat în Divizia II Submarine și în Flotila 26 Submarine. A condus instrucția echipajelor destinate submarinelor în construcție. Rezultatele obținute fac cinste atât ofițerului cât și instituției. Destinat a exercita comanda submarinului nr. 2, i se pot întrevedea de acum cele mai frumoase rezultate. Eminent ofițer de marină.”¹⁵.
 
La rândul său, căpitan-comandorul Victor Voinescu, aprecia: „Căpitanul Ciolac Grigore face parte din puținii ofițeri de marină despre care nu se pot spune decât cuvinte de laudă, cinstind Marina oriunde ar face serviciu. Sunt sigur că va fi un excelent comandant de submarin. Foarte bun ofițer.”¹⁶.
 

Cel mai tânăr comandant de submarine

 
La 26 mai 1943 submarinul „Marsuinul” fiind armat pentru probe, Grigore Ciolac a fost numit primul său comandant, fiind timp de 15 luni și 10 zile, la numai 34 de ani, unul dintre cei mai tineri comandanți de submarine din Marina Română, „dovedind în toate ocaziunile valoarea sa de bun conducător și de perfect cunoscător al materialului. Foarte bun manevrier.
 
Acest submarin a executat toate probele în perfecte condițiuni, în timp minim și cu toate că majoritatea echipajului era ambarcat pentru prima oară pe submarin. Foarte bun comandant de submarin”¹⁷ - sublinia în Foaia calificativă pe anul 1943 comandantul Escadrilei Submarine, locotenent-comandorul
Corneliu Lungu.
 
De la 18 mai 1944 a exercitat și comanda Escadrilei de Submarine. „Și în această nouă comandă, ca și în toate însărcinările pe care le-a avut, a arătat aceeași pregătire temeinică, aceeași dragoste de armă și a depus aceeași muncă spre a rămâne printre ofițerii de elită ai Marinei”¹⁸ - sublinia căpitan-comandorul Victor Voinescu.
 
Între 10 și 27 mai 1944 a primit misiunea de a supraveghea portul Batumi pentru a acoperi retragerea din Crimeea, pe mare. „Supravegherea am făcut-o cu submarinul „Marsuinul” în funcția de comandant - mărturisea comandorul Ciolac. Nu am putut sta timp îndelungat în fața portului Batumi din cauza apărării antisumbarine puternice. Am fost grenadat în repetate rânduri de navele sovietice. Nu am atacat nicio navă sovietică. La 27 mai 1944 am intrat în portul Constanța.
 
În iunie 1944, comandantul Grupului Submarine și Vedete Torpiloare fiind mutat, am rămas comandantul submarinului „Marsuinul”, care intrase în reparații, fiind avariat în urma misiunii executate, comandant al Escadrilei Submarine și comandant al Grupului Submarine și Vedete Torpiloare.”¹⁹.
 
În Foaia calificativă pentru perioada 1 noiembrie 1943 - 31 octombrie 1944, locotenent-comandorul Corneliu Lungu sublinia: „Foarte inteligent, cult, muncitor și conștiincios, a depus o activitate demnă de toate laudele, pentru terminarea probelor navei sale.
 
În luna mai a executat cu submarinul [„Marsuinul” - n.n.] o crucieră de război de 17 zile în zona Batumi, având misiunea de atac și supraveghere pe comunicațiile inamice din fața acestei baze. Deși descoperit și atacat mereu, a continuat să-și execute misiunea în condițiuni extrem de grele, dovedind calități reale de comandant și ofițer de război. Foarte bun ofițer de marină. Merită a înainta la alegere.”²⁰.
 

Stat majorist și mentor

 
După arestarea flotei de către aliatul sovietic, în luna septembrie 1944 a fost debarcat și trimis la Periș, alături de membrii celorlalte echipaje ale navelor românești. La 1 noiembrie 1944 a fost numit șef al Secretariatului Secției 4 Transporturi și ajutor al șefului Direcției VI Transporturi pe Apă de pe lângă Statul Major al Marinei, dirijând transporturile pe apă pentru aprovizionarea frontului de Vest. Situația confuză a vaselor de pe Dunăre sub pavilion român, precum și greutățile de organizare a mișcării navelor au necesitat din partea ofițerului o muncă asiduă.
 
În Foaia calificativă pe anul 1944/1945, comandantul acesteia, comandorul Gheorghe Panteli a evidențiat faptul că „A îndeplinit această funcție cu multă pricepere și conștiinciozitate, organizându-și serviciile foarte bine, ținând loc și de ajutor al subsemnatului când lipsea ajutorul. Corect și cu frumoasă educație militară. Muncitor, serios și cu o ținută foarte corectă. Foarte bun ofițer de marină. Merită a înainta la alegere.”²¹.
 
La rândul său, comandorul Ion Dumitrescu, subșeful Statului Major al Marinei, conchidea: „Locotenent-comandorul Ciolac face parte din clasa de elită a ofițerilor și este până în prezent una din speranțele Marinei noastre.”²².
 
La 10 iunie 1944 a fost mutat în interesul serviciului ca șef al Biroului Frontul Fluvial la Secția a 3-a din St.M.M. (iunie 1945 - mai 1946) și șef al Secției Operații la Statul Major al Marinei. „A luat parte la toate lucrările cerute de Comisia Aliată de Control din România, lucrări pentru care s-au primit întotdeauna elogii - menționa în Foaia calificativă pe anul 1944/1945 comandorul I. Dumitrescu. A redactat Instrucțiuni pentru lucrul Flotilei de Dragaj și avionului dragor. A executat recunoașteri în teren în legătură cu operațiile de dragaj pe Dunăre.
 
Ofițer dotat cu calități excepționale, duce la bun sfârșit, în condițiuni excelente, orice însărcinare. Se remarcă printr-o judecată clară, obiectivă și justă. Caută continuu să se instruiască, din care cauză entuziasmul său pentru tot ce este nou îi dă o putere de muncă excepțională și o bunăvoință care face din locotenent-comandorul Ciolac Grigore un subaltern agreabil și un colaborator extrem de util. Element de mare valoare.”²³.
 
În afara îndatoririlor specifice, a predat Cursul de Tactica submarinelor la Școala Superioară de Război și Cursul de Submarine la Institutul Tehnic Naval din Capitală. În perioada 15 mai - 31 octombrie 1946 a îndeplinit funcția de șef al Secției Operații din Statul Major al Marinei iar de la 21 august 1946 și pe aceea de locțiitor al șefului de stat major.
 
Între 10 decembrie 1946 și 1 ianuarie 1947 a ținut locul de șef de stat major al Comandamentului Marinei Regale. Concomitent, a continuat să predea la Secția Marinei din cadrul Școlii Superioare de Război. De la 1 martie la 31 decembrie 1947 a continuat să îndeplinească cu multă conștiinciozitate, pricepere și discernământ, funcția de șef al Biroului 3 Instrucție - Operații din Comandamentul Marinei.
 

Tratat cu Spatele

 
Trecut în cadrul disponibil din oficiu, din motive necunoscute, la 31 decembrie 1947, nu a mai putut ocupa nicio funcție „deoarece nu voia nimeni să mă angajeze, fiind fost ofițer, deși aveam un certificat dat de Direcția Superioară Politică a Armatei că pot fi angajat. În acel timp am dat ultimele examene la Drept.”²⁴.
 
După șapte luni, la 1 august 1948 a fost concentrat și numit șef al Biroului Instrucție Școli din Comandamentul Marinei Militare. Concomitent, a fost utilizat și ca profesor la Cursurile de perfecționare pentru căpitani și locotenenți-colonei. În Foaia calificativă pe anul 1948, comandorul Ioan Cristescu, comandantul Marinei Militare menționa, în stilul caracteristic noii orânduiri: „Cultură profesională și generală foarte dezvoltată. Inteligent și cu mult spirit de metodă. Muncitor și perseverent, cu concepție clară și caracter ferm.
 
Disciplinat, cu simțul datoriei foarte dezvoltat. Bun camarad, are curajul răspunderii. Devotat serviciului, hotărât, prevăzător și cu multă voință. A dovedit că dorește a se încadra total noilor cerințe ale Armatei R.P.R. Are un nivel teoretic bun privitor la cunoștințele politice și muncește pentru a se ridica. (sic!).
 
A participat activ la toate manifestările politice din Comandamentul Marinei Militare, luând parte la discuții și întrebări. Este la curent cu toate evenimentele politice interne și externe, pe care le înțelege și le explică just. A dat concursul Aparatului Politic cu bunăvoință, ținând câteva conferințe pe care le-a expus la un nivel bun.
 
Are posibilități bune de dezvoltare politică. Sănătos, foarte rezistent. În concluzie, căpitan-comandorul Ciolac Grigore este un foarte bun ofițer de stat major și se propune pentru rechemarea în cadrele active ale Marinei.”²⁵.
 
Ca urmare, prin Ordinul M.Ap.N. nr. Z 13026 din 22 octombrie 1948 s-a prelungit concentrarea ofițerului cu 60 de zile. Prin Ordinul M.A.M. nr. 2524 din 16 decembrie 1948 a fost numit comandant secund pentru Înzestrare al comandantului Marinei Militare, fiind propus pentru reprimirea sa în cadrele active ale armatei.
 
În Foaia de notare pentru perioada 1 octombrie 1951 - 15 octombrie 1952, căpitanul de rangul 1 Mihai Nicolae, membru militar al Consiliului Militar al C.M.M. menționa: „Ofițerul s-a identificat cu sarcinile ce-I revin în funcția de ofițer de spate C.M.M. și a obținut, datorită interesului depus și mai ales a experienței căpătate, rezultate în general satisfăcătoare și uneori bune. Ofițerul a reușit să mobilizeze ofițerii din Spatele Marinei în rezolvarea sarcinilor puse cu prilejul diferitelor jocuri de război și aplicații cu trupe din toamna anului 1952.
 
Ca pregătire militară, ofițerul are bune cunoștințe marinărești și satisfăcătoare (?!) cunoștințe de stat major și se străduiește să aplice în practică cunoștințele ce le posedă. De asemenea, ofițerul, datorită unei practici îndelungate, are suficiente cunoștințe în conducerea activității organelor de Spate, pe care se străduiește să le aplice în practică.
 
Din punct de vedere politico-ideologic, ofițerul are oarecari cunoștințe, însă nu depune suficientă stăruință pentru a le îmbogăți, neglijând chiar citirea presei zilnice (sic!), ceea ce îl împiedică în cunoașterea problemelor de politică internă și internațională. Are un nivel de pregătire de cultură generală dezvoltat, căpătat prin studierea diferitelor lucrări de literatură română și sovietică (sic!). Participă la viața social-politică a unității mai mult din obligație.
 
În munca politică, ofițerul a dovedit capacitate organizatorică și putere de orientare fără însă a avea un orizont prea dezvoltat, ceea ce îl duce uneori la luarea de hotărâri insuficient de valabile.
 
De asemenea, nu este suficient de perseverent și nu controlează sistematic activitatea organelor de spate ale marilor unități; cu toate acestea, atunci când i se dă un ordin cu care s-a identificat, este în măsură să ducă activitatea până la capăt cu bune rezultate.
 
Are autoritate față de subalterni, este disciplinat și principial în relațiile de serviciu. Nu a avut abateri de la morală. În activitatea zilnică a dovedit simț de răspundere însă datorită unei vechi inițieri, dă dovadă uneori, mai ales când nu este controlat (sic!), de ușurință în executarea anumitor ordine, mulțumindu-se în a le rezolva. Apreciez că muncește pentru regimul nostru.
 
În concluzie, ofițerul a corespuns funcției încredințate și, îndrumat și controlat sistematic în muncă, poate obține rezultate și mai bune, însă trebuie să i se atragă atenția ofițerului asupra tendințelor de birocratism în munca Spatelui și merită a fi înaintat la gradul de căpitan de rangul 1, la normal.”²⁶. Până la finalul carierei a activat ca profesor superior tactic, respectiv lector superior la Catedra de Marină Militară din cadrul Academiei Militare „I.V. Stalin” din Capitală (iunie 1953 - noiembrie 1955).
 
În Foaia de notare pentru intervalul de timp de la 15 octombrie 1952 la 15 decembrie 1953, căpitanul de rangul 1 Eugen Săvulescu, șeful Catedrei de Marină Militară, îl caracteriza îndoielnic și cu totul surprinzător pentru un camarad de front: „Ofițerul este venit în cadrele Academiei Militare „I.V. Stalin” de la data de 23 iunie 1953 și a fost repartizat ca profesor tactic la Catedra de Marină Militară. Cunoașterea atribuțiilor sale ca profesor tactic este în curs de formare.
 
În trecut a predat un număr redus de ore, ca profesor afară din cadre, pentru problemele de Spate ale Marinei. Verificarea cunoștințelor sale operativ-tactice și a capacității sale de predare este în curs, anul școlar fiind abia la început. La seminarizările asupra însușirii regulamentelor generale ale Armatei R.P.R. și la examenul pentru verificarea cunoștințelor operativ-tactice și de specialitate ale profesorilor a obținut calificativul Bine, deși era de relativ puțin timp în Academie și era încărcat de sarcini.
 
Conținutul și forma lucrărilor didactice pe care le-a întocmit până în prezent au lipsuri față de nivelul cerut în învățământul Academiei Militare. Are totuși multă tragere de inimă și muncește cu multă râvnă pentru a se pune la curent. Este un ofițer cu mari posibilități, dar a cărui pregătire este neomogenă în diferite sectoare. A depus o muncă deosebită în întocmirea planului tematic și programului analitic al Cursului Academic Superior și cu această ocazie a dovedit că mai are nevoie de îndrumări și în domeniul organizatoric.
 
Are o deosebită încredere în sine - uneori nejustificată - și o idee nejustă despre importanța gradului, din care cauză nu face apel la experiența profesorilor mai vechi în Catedră, deși i s-a recomandat insistent acest lucru. La clasă a dovedit calități pedagogice. După însușirea completă a formelor de întocmire a lucrărilor și de predare, va putea da un randament ridicat. Foarte disciplinat. Nu a reușit încă să predea lucrările în termen din cauza lipsei de experiență. Din întreaga sa activitate rezultă că este devotat regimului de democrație populară.
 
În concluzie: ofițer în formare, cu posibilități ridicate. Cu îndrumări atente și continui, va corespunde funcției didactice ce i s-a încredințat. Având vechimea în grad, îl propun să fie înaintat la gradul de căpitan de rangul 1, „La vechime.”²⁷.
 
În numele aceleeași originale democrații populare, și-au mai dat cu părerea referitor la viitorul acestui fost combatant în linia întâi pentru reîntregirea hotarelor patriei, colonelul Panait Gavrilescu, președintele Comisiei de notare, precum și locotenent-colonelul Mircea Dumitriu, profesor, căpitanul Iosif Silaghi, secretarul Comisiei de Partid și maiorul Nicolae Miclăuș, șeful Secției Cadre, ofițeri cu grade inferioare, în calitate de membri.
Concluzia: „Ofițer, în general, bine pregătit. În curs de formare ca profesor, cu posibilități de dezvoltare. Corespunde funcției încredințate. Merită a fi avansat la gradul de căpitan de rangul 1 „La vechime”. Verdictul a aparținut șefului Academiei Militare „I.V. Stalin”, generalul-locotenent Constantin Verdeț, secondat de colonelul Alexandru Gorobeț, șeful Secției Politice, care, în Hotărârea asupra notării”, a supervizat propunerea membrilor Comisiei de notare: „De acord; ofițer cu bune posibilități de a se forma. Corespunde funcției. Merită a fi înaintat „La vechime” la gradul de căpitan de rangul 1.”²⁸. Lucru care s-a și întâmplat, în cele din urmă. Aproape din milă sau drept o mare favoare…
 

Patria recunoscătoare

 
Grigore Ciolac a avut două inovații, un Dispozitiv pentru antrenamentul timonierilor la cârmele orizontale și un Cerc gradat la periscop pentru atacul cu torpila din orice poziție a submarinului. Deși nu a redactat lucrări științifice individuale, a colaborat cu articole de specialitate la „Revista Spatelui”.
 
La 22 noiembrie 1958 a fost trecut în rezervă. Pentru performanțele înregistrate în carieră și faptele sale de arme, a fost distins cu „Coroana României” clasa a V-a (1939), „Vulturul German” fără spade clasa a III-a (1942), Ordinul „Steaua României” clasa a V-a cu spade și panglică de Virtute Militară (1942), Medalia „Centenarul Regelui Carol I” și Medalia „Virtutea Maritimă” clasa a III-a navigant (1943).
 
La care noul regim i-a mai adăugat două, Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1952) și Medalia „Meritul Militar” clasa I (1954)²⁹. Nu mă mai întreb cum de un asemenea ofițer de elită nu a mai fost păstrat în activitate și nici nu a fost înaintat la gradul de contraamiral. Nu mai erau nici vremurile și nici liderii de odinioară.
 
Dar, reconstituindu-i cariera, an cu an, filă cu filă, pe baza autobiografiei și a aprecierilor șefilor săi ierarhici regăsite în Memoriul original, oameni competenți și realiști care l-au cunoscut, apreciat și respectat la justa sa valoare, sunt mândru că Marina noastră a avut și a format astfel de caractere. Cu cât mai rare cu atât mai mult mai ilustre.
 
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
 
Despre Marian Moșneagu 
 
Comandor (r) dr. Marian Moșneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanța. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) și ale Facultății de Litere, Istorie, Drept și Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universității „Ovidius” Constanța (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) și șef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).  
 
Citește și: 
 
Interviu online cu comandor (r) Marian Moșneagu „Pentru mine, uniforma a fost nu numai o emblemă, ci și un standard de viață“ (galerie foto)
 
De la Matei citire Vaporul cel mare (galerie foto)
 

---

¹ Arhivele Militare Române (în continuare se va cita A.M.R.), Fond Direcția Cadre și Învățământ, Memoriul original al căpitanului de rangul 1 Ciolac Manole Grigore, dosar nr. crt. 4127, f. 11.
² Nicolae C. Petrescu, ,,Marina Română în războiul antisovietic. Submarine, vedete torpiloare, baraje de mine, Comandamentul Portului și Zonei Constanța, remorchere dragoare și Hidroaviația, comandanți”, Pitești, Editura și tipografia Europroduct, 2008, pp. 105 – 106.
³ Ibidem, p. 106.
⁴ A.M.R., Fond Direcția Cadre și Învățământ, dosar nr. crt. 4127, f. 39.
⁵ Ibidem, f. 40.
⁶ Marian Moșneagu, ,,Odiseea navei-școală ,,Constanța”, Constanța, Editura Muntenia, 2004, p. 28.
⁷ A.M.R., Fond Direcția Cadre și Învățământ, dosar nr. crt. 4127, f. 41.
⁸ Ibidem, f. 43.
⁹ Ibidem, f. 44.
¹⁰ Ibidem, f. 45.
¹¹ Ibidem, f. 49.
¹² Ibidem, f. 51.
¹³ Ibidem, f. 52.
¹⁴ Ibidem, f. 54.
¹⁵ Ibidem, f. 56.
¹⁶ Ibidem.
¹⁷ Ibidem, f. 57.
¹⁸ Ibidem, ff. 59 – 60.
¹⁹ Ibidem, f. 11 verso.
²⁰ Ibidem, f. 59.
²¹ Ibidem, f. 61.
²² Ibidem.
²³ Ibidem, ff. 61 verso – 62.
²⁴ Ibidem, f. 12.
²⁵ Ibidem, f. 17.
²⁶ Ibidem, f. 18.
²⁷ Ibidem, f. 20.
²⁸ Ibidem, f. 21.
²⁹ Marian Moșneagu, ,,Dicționarul marinarilor români”, București, Editura Militară, 2008, p. 95.