Liga Navală, în doliu Un fost preşedinte ne-a părăsit (galerie foto)

Marţi, 18 februarie a.c., a plecat dintre noi pe Marele Ocean al Veşniciei contraamiralul ing. Chiril Ioan, membru fondator al Ligii Navale Române şi preşedinte al acesteia în perioada 2007-2009.



 

Dedicat şi devotat Marinei Militare

Fiul Mariei şi al lui Dumitru Chiril, Ioan Chiril s-a născut pe 3 ianuarie 1936, la Ștefăneşti, jud. Argeş. În anul 1954 a absolvit Şcoala Medie Tehnică de Mecanică, obţinând calificarea de tehnician mecanic. Pentru scurt timp, în perioada august - septembrie 1954 a activat ca normator şi tehnician la Întreprinderea Judeţeană Argeş. Ulterior a fost recrutat şi a optat pentru cariera militară, fiind admis în Şcoala Militară Superioară de Marină, Facultatea de Artilerie, pe care a absolvit-o în anul 1958, cu gradul de locotenent.


Și-a început cariera în Forţele Maritime Militare în calitate de comandant de vedetă fluvială de siguranţă la Flotila de Dunăre (1958-1960), şi ulterior de comandant Secţie de Vedete Dragoare în Brigada 27 Fluvială Tulcea (1960-1962). Înaintat la gradul de locotenent major, între anii 1962 şi 1965 a activat ca lector de Marinărie la Şcoala Militară Superioară de Marină din Constanţa.


Ulterior a candidat şi a fost admis ca student în Academia Tehnică Militară, Facultatea Tehnică de Arme, Specialitatea Armament şi Rachete, pe care a absolvit-o în anul 1971. În anul 1966 a fost înaintat la gradul de căpitan-locotenent.
 

Spre noi orizonturi

Cu statutul de inginer, a fost numit lector Proiectare artilerie şi rachete la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Bacău, unde în perioada 1971-1972 a avut ca studenţi tineri ingineri, proaspăt absolvenţi ai institutelor politehnice din ţară.


De aici a fost promovat ofiţer inginer cercetător la Centrul de Experimentări al Comandamentului Trupelor de Geniu (1972-1974), prilej cu care a coordonat colectivul care a inventat un tip de mină antiinfanterie. În anul 1973 a fost înaintat în gradul de căpitan de rangul 3. Între anii 1974 şi 1993 a activat ca ofiţer inginer la Direcţia Generală de Înzestrare a Armatei, respectiv ofiţer inginer direcţional în Departamentul pentru Armamente pentru uzinele producătoare de armament (rachete, arme şi muniţie de marină şi de uscat): Uzina Mecanică Plopeni, Uzina Mecanică Mija, Uzina Mecanică Tohan Zărneşti, Uzina nr. 2 Braşov, Uzina METROM Braşov, Uzina Mecanică Cugir, Uzina Mecanică Sadu, Uzina Mecanică Reşiţa şi Întreprinderea Electromagnetica Ploieşti – Crângu lui Bot.


Ulterior a fost numit şef al Biroului Marină pentru construcţia de nave militare şi armament în Departamentul pentru Armamente, şef al Serviciului Asimilare tehnică de aviaţie, electronică, laseri şi marină şi şef al Serviciului Asimilare Tehnică Militară (artilerie, rachete, tancuri, auto, aviaţie, marină, radiolocaţie, electronică, laseri, chimie-geniu) din Departamentul pentru Armament.



În anul 1977 a urmat Cursul de limba engleză la Academia Militară din Bucureşti. A continuat ascensiunea pe treptele ierarhiei militare, fiind înaintat la gradul de căpitan de rangul 2 (1978) şi căpitan de rangul 1 (1985). În perioada ianuarie 1991 - iulie 1993 a îndeplinit funcţia de înlocuitor la comanda Direcţiei Cercetare-Dezvoltare din Departamentul pentru Armamente.


În luna iulie 1993 a fost transferat la Ministerul de Interne, ca şef al Serviciului de Coordonare a cercetării ştiinţifice. În această calitate, a elaborat, în premieră, subprogramul de cercetare-dezvoltare, secţiunea MI, din programul de apărare „Orizont 2000”, apreciat şi elogiat de Ministerul Cercetării şi Tehnologiei.


Pe baza notelor de fundamentare, au fost propuse pentru achiziţionare mijloace şi echipamente destinate asigurării ordinii publice şi siguranţei naţionale în conformitate cu legislaţia privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor, aparatură inteligentă, mecanisme şi dispozitive pentru investigarea şi neutralizarea acţiunilor teroriste, crimei organizate şi a traficului ilegal de stupefiante, substanţe psihotrope, arme, muniţii, explozivi, materiale strategice, sisteme şi echipamente destinate modernizării şi optimizării sistemului de control şi supraveghere a frontierei de stat, de apă şi uscat, precum şi mijloace, echipamente şi dispozitive pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, respectiv intervenţia la calamităţi naturale. Pe 15 noiembrie 1995 a fost trecut în rezervă, la vârsta de 60 de ani.
 

Lider şi partener de cursă lungă

În calitate de membru fondator al Ligii Navale Române (din 1990), vicepreşedinte (12 aprilie 1997 - martie 1999) şi apoi preşedinte al L.N.R. filiala Bucureşti (martie 1999-2007), membru în Consiliul Director naţional (martie 1999-2010), respectiv preşedinte al Ligii Navale Române (2007-2009) a iniţiat şi promovat numeroase proiecte şi programe de activităţi de susţinere şi modernizare a Forţelor Navale, precum şi înzestrarea acestora cu nave şi tehnică performantă.


În cadrul filialei Bucureşti a Ligii Navale Române, a organizat activităţi importante cu prilejul sărbătoririi unor evenimente precum Ziua Apelor şi Ziua Marinei Române, în parcul şi pe lacul Herăstrău, 1 şi 8 Martie, Ziua Victoriei, Ziua Eroilor, Ziua Dunării, Ziua internaţională a Mării Negre, Crăciunul Marinarilor ş.a.


De asemenea, a susţinut şi sprijinit nemijlocit organizarea unor manifestări ştiinţifice de ţinută, printre care simpozionul „55 de ani de la operaţiunile Marinei Regale Române privind retragerea trupelor germnao-române din Crimeea”, „Astronomia în cultură”, „Inginerul Anghel Saligny şi opera sa”, „Marea în opera poetului naţional Mihai Eminescu”, „Jean Bart, cronicarul marinarilor”, „Ziua navigatorului”, „Ziua internaţională a Mării Negre”, „Aniversările portului Constanţa” ş.a.


În egală măsură, a fost alături de iniţiatorii proiectelor de amplasare a unor monumente dedicate eroilor Marinei Române în comuna Crişan – Tulcea, la Măcin – Brăila, Sulina şi în parcul Herăstrău. În calitate de preşedinte al Ligii Navale Române a coordonat şi susţinut organizarea unor concursuri şi expoziţii de pictură marină la Cercul Militar din Bucureşti şi la Galeriile de Artă ale artiştilor plastici din Piaţa „C.A. Rosetti”, precum şi lansarea unor lucrări de istorie navală şi cultură marinărească.


În anul 1997 a fondat şi a devenit director al revistei „România Maritimă şi Fluvială. Magazin”, seria nouă a publicaţiei „Marea Noastră pentru tineret”, în paginile căreia a publicat număr de număr editoriale şi articole de specialitate.


A publicat „Noutăţi în domeniul construcţiilor de nave”, „Nave pe pernă de aer” şi „Portavioane” în revista „Tehnica Militară”, subprogram de cercetare-dezvoltare în cadrul Ministerului de Interne.


Solidar cu iniţiativa filialei Constanţa a Ligii Navale Române, a sprijinit şi promovat campania de strângeri de fonduri pentru urgentarea reparaţiei capitale a navei-şcoală „Mircea”, acţiune salutară pentru velierul emblematic al Marinei Române, finalizată cu succes în anul 2007, prin repararea şi modernizarea acesteia de către Șantierul Naval SANAB Brăila.


De asemenea, din 1996 a devenit şi s-a afirmat ca unul dintre cei mai activi membri, constant implicat în activitatea Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul de Interne. Prin Decretul Prezidenţial nr. 509 din 30 noiembrie 2000, la 1 decembrie 2000 a fost înaintat la gradul de contraamiral în rezervă iar prin Decretul nr. 1490 din 19 octombrie 2009 a fost confirmat în gradul de contraamiral în retragere cu două stele.


În calitate de membru al Asociaţiei „Clubul Amiralilor” a continuat să susţină şi să promoveze cu acelaşi entuziasm principiile politicii navale naţionale şi interesele Forţelor Navale. Pentru activitatea prestigioasă pe linie de comandă, didactică, în domeniul cercetării ştiinţifice şi al managementului industriei naţionale de apărare, a fost distins cu Medalia şi Ordinul ,,Meritul Militar” şi Ordinul ,,Virtutea Maritimă”, în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari.


Joi, 20 februarie a.c., contraamiral ing. Chiril Ioan a fost condus pe ultimul drum de familie, colegi, prieteni şi membri ai Ligii Navale Române, fiind înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Ghencea Militar din Capitală.


DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!


Sursa foto: Liga Navală Română


Despre Marian Moşneagu


Comandor (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).  

 

Citeşte şi:
 

Comandorul (r) Marian Moşneagu... navighează printre file de istorie dobrogeană

Pianistul. Galant, pedant, şarmant (galerie foto)