Lumea marinarilor Despre un muzeu al tuturor țărmurilor

 

Priveghind clepsidre ancestrale, Stella Maris le conferă acestora patina valului de după val și-n cele din urmă viața pare-se că devine ea însăși Istorie. Iar Istoria guvernată de Clio, dăruitoarea de glorie, se confundă uneori cu identitatea unei clipe germinând Veșnicia.
Căci ce altceva poate fi  țărmul privegheat de faruri - ispită a tuturor dorurilor și așteptărilor - decât însăși Statornicia? ...
În siajul unui autoexil perpetuu, cronicarii mai descifrează încă și astăzi imboldul circumnavigațiunilor.
Mare Nostrum este ea însăși doza noastră de temeritate. Dintru începuturi, nicio zare nu ne-a fost deșartă iar meșteșugul preumblării apostolice pe ape nicicând o povară.
De aceea îmi pare că Marea își are la Tomis propria sa citadelă. Printre amfore, galioane, ancore și efigii nedemodate de vremuri și vâltori, aflate printre vestigiile absconse și submerse de la Histria, Tomis ori Callatis, templul lui Poseidon tezaurizează marea noastră tradiție marinărească.
Port de escală și de convergență a intereselor comerciale vitale ale occidentalilor din toate timpurile, Constanța începutului de veac i-a subtilizat Țiglinei faima de epicentru al tradiționalismului naval românesc. Prin Școlile Marinei strămutate la Tomis, Alma Mater i-a girat ascensiunea. Încurajată de propulsia eoliană, prin cele două emblematice veliere “Mircea I” și „Mircea II”, școala velelor i-a certificat măiestria. Magellani autohtoni au înnobilat virtuți care s-au perpetuat și amplificat spre a deveni simboluri.
Iar simbolistica marinărească, hărăzită să-i călăuzească spre iatacurile Penelopei, are, din 29 mai 1969, valențele realității în sălile și parcul MuzeuluiNațional al Marinei Române. O entitate culturală sălășluind într-un fost amfiteatru al mării - Școala Navală de odinioară - cu un tezaur patrimonial etalat cu rafinament de o pleiadă dereputați și erudiți muzeografi de cursă lungă.
De peste o jumătate de veac, acest inconfundabil reper al periplurilor noastre estivale arborează cu aceeași distincție marele pavoaz al tradițiilor nautice.
Pentru că la Muzeul Național al Marinei Române,tălăzuind amintirile câtorva zeci de generații de navigatori români, vorbește însăși Marea! Care nu este doar aventură, ci un potir de iubire, artă și solidaritate!
Cu nostalgia anilor de grație ai carierei mele 1998-2006 petrecuți în slujba istoriografiei navale, le ureztitraților membri ai actualului echipaj al Muzeului Național al Marinei Române să rămână ei înșiși amfitrionii Mării și ai slujitorilor săi. Pentru ca breasla marinarilor români să fie veșnic admirată, prețuită și invidiată pentru cultura și cultul catargelor și probitatea profesională a demnilor săi slujitori.
LA MULȚI ANI și BUN CART ÎNAINTE!

Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).

Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
 
Citește și:

Lumea marinarilor - Marina Română acum 50 de ani. Epoca Marteș la apogeu (GALERIE FOTO)