Lumea marinarilor Marina Română acum 50 de ani. Epoca Marteș la apogeu (GALERIE FOTO)

 
Nu pot fi acuzat de nostalgie, întrucât în acel an încă nu-mi imaginam că peste alți patru voi intra sub bereta Marinei Republicii Socialiste România. Vremuri în care pavilionul național era purtat cu dezinvoltură pe mările și oceanele lumii de către o puzderie de nave. Ca să fiu cât mai explicit, vă propun să ne întoarcem în timp cu o jumătate de secol și să (re)luăm pulsul Marinei Române, instituție care servea exclusiv interesele și politica navală națională.
Cât de fast a fost anul 1972 pentru întreaga flotă, vă invit să decideți domniile voastre.

 
Marina Militară, condusă cu clarviziune și pragmatism de viceamiralul ing. Grigore Marteș, a beneficiat pentru anul 1972 de un plan de import special în valoare totală de 4.300.000 ruble (76.500.000 lei finanțare), un plan de import comun în valoare totală de 1.316.000 lei valută (5.266.220 lei finanțare) și de un plan de înzestrare cu nave și tehnică de luptă în valoare totală de 65.250.000 lei.

În conformitate cu „Planul activităților comune ale Forțelor Armate Unite ale statelor participante la Tratatul de la Varșovia pentru Forțele Armate ale Republicii Socialiste România în anul 1972”, în perioada 25-28 februarie 1972 s-a desfăşurat aplicaţia de stat major pentru conducerea forțelor Marinei Militare a R.S.R., Flotei Maritime Militare a Republicii Populare Bulgaria și a  Flotei U.R.S.S. din Marea Neagră. Aplicația cu tema „Conducerea forţelor flotelor aliate pe timpul nimicirii forţelor flotei inamicului” a fost condusă de şeful de stat major al Flotei Maritime Militare a R.P. Bulgare, având ca locțiitori pe omologii săi român, contraamiralul Petru Anghel  şi rus, viceamiralul B.F. Iamcovoi.

Din partea Comandamentului Marinei Militare (C.M.M.) au participat şeful de stat major, contraamiralul Petru Anghel, o grupă operativă din statul major al Marinei Militare, compusă din 35 de ofițeri, condusă de șeful Secției Operații, căpitanul de rangul 1 Ion Boian, Centrul de transmisiuni al C.M.M., o grupă operativă a statului major al Brigăzii 29 Vedete compusă din 8 ofițeri, condusă de căpitanul de rangul 1 Nicolae Pitea, şi două grupe de legătură, una pe lângă statul major al flotei bulgare şi una pe lângă cel rus.

Între 1 iunie 1971 și 17 aprilie 1972, în cadrul Secției de studii biosubmarine s-a lucrat cu șase delfini Delphinus Delphis (Delfinul comun), executându-se studii și experiențe pentru stabilirea particularitățilort comportamentale și a precizării limitelor biologice de supraviețuire a acestora în condițiile microclimatice ale lacului Mangalia. În perioada 1 – 15 aprilie 1972, doi dintre delfini au fost mutați la Delfinariul din Constanța.

În perioada 19-23 aprilie 1972 s-a desfăşurat aplicaţia de comandament şi de stat major a Marinei Militare a R.S.R., Flotei Maritime Militare a R.P. Bulgare și Flotei U.R.S.S. din Marea Neagră, cu tema „Nimicirea grupărilor de forţe maritime militare inamice din Marea Neagră de către forţele flotelor aliate”, sub conducerea generală a comandantului suprem al Forţelor Armate Unite, mareşalul sovietic Iakubovschi, care l-a avut locţiitor pe contraamiralul Sebastian Ulmeanu, locțiitorul comandantului Marinei Militare pentru pregătire de luptă și învățământ.

În perioada 4-7 iunie 1972 s-a desfăşurat aplicaţia tactică cu trupe a marilor unități de marină, cu tema „Apărarea comunicaţiilor maritime şi fluviale proprii de către marile unităţi de marină în cooperare cu trupele apărării antiaeriene a teritoriilor, aviaţia de front, trupele de grăniceri şi gărzile patriotice şi atacul comunicaţiilor maritime ale inamicului de către Brigada de Vedete în cooperare cu aviaţia de front”, condusă de viceamiralul ing. Grigore Marteş.


În perioada 16 iunie – 11 iulie 1972, nava-școală „Mircea”, aflată sub comanda căpitanului de rangul 1 Alexandru Hârjan, a executat un marș de instrucție în Marea Mediterană și o vizită de curtoazie în portul Toulon, sub conducerea locțiitorului comandantului Marinei Militare, contraamiralul Sebastian Ulmeanu.

Cu acest prilej, două grupuri de membri ai echipajului au vizitat portul și orașul Marsilia, precum și riviera franceză, unde s-au oprit la statuia marelui diplomat Nicolae Titulescu, care s-a stins din viață la 17 martie 1941, la Cannes.

În ziua de 22 septembrie 1972, în prezența generalului-colonel Vasile Ionel, adjunctul ministrului Forțelor Armate și șef al Direcției Generale a Înzestrării, viceamiralului ing. Grigore Marteș, comandantul Marinei Militare și a membrilor Consiliului Militar al Marinei Militare, în Șantierul Naval Mangalia a avut loc lansarea la apă a primei vedete maritime de patrulare și pază pentru trupele de grăniceri.

La 1 decembrie 1972 a intrat în vigoare „Regulamentul serviciului de campanie al statelor majore din Marina Militară”, ediţie 1972, primul regulament de acest gen întocmit în Marina Militară.      


La sfârşitul anului 1972 contraamiralul Mihai Aron, comandant al Diviziei 42 Maritime a fost numit şef de stat major, locţiitor al comandantului Marinei Militare, contraamiralul Petru Anghel a fost pus la dispoziţia Direcţiei de Cadre, iar căpitanul de rangul 1 Ion Boian, şeful Secţiei Operaţii, a fost numit şef de stat major al Diviziei 42 Maritime.

Câteva luni mai târziu, contraamiralul Petru Anghel a fost numit în funcţia de comandant al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Marină „Mircea cel Bătrân”.
 

 
Și Marina civilă a înregistrat progrese notabile. Astfel, la 29 aprilie 1972 este lansat la apă un nou cargou de 4500 tdw construit la Şantierul Naval Galaţi (al șaselea în 1972).

La 12 august 1972 este lansată la apă de către Şantierul Naval Galaţi o nouă navă de 7.500 tdw.

După vizitele de lucru efectuate de președintele Nicolae Ceaușescu la Șantierul Naval Constanța în anii 1970 și 1971, în anul 1972 s-a declanșat cea mai mare investiție din istoria dezvoltării acestuia, care, conform mărturiilor inginerului Nicolae Orac, „în circa 5 ani a devenit o întreprindere modernă și reprezentativă pentru construcția și reparația navelor de mare tonaj.
Atunci, în paralel cu realizarea investiției, s-a construit și primul mineralier de 55.000 tdw „Tomis” (lucrările au început efectiv la 13 mai 1973, nava fiind lansată la apă la 29 aprilie 1975 – n.n.), livrat la Navrom în anul 1975.”

La 30 august 1972, tot la Șantierul Naval Constanţa este lansat la apă cel de al nouălea cargou de 1920 tdw din seria de 11 nave maritime de acest tip prevăzute pentru export.

În august se încheie construcţia noului port comercial Tulcea iar în octombrie 1972 în portul Constanţa intrau în exploatare primele macarale portal de fabricaţie românească, cu o putere de ridicare de 5 tone.

Din nefericire, la 10 noiembrie 1972 petrolierul „Ploiești” de 19.000 tdw, aflat sub comanda clc Gheorghe Schimbischi, s-a scufundat în Strâmtoarea Messina, ca urmare a abordării de către vrachierul “Corona Australe” sub pavilion italian.

În fine, în 1972 au avut loc alte schimbări în structura şi forma de organizare a învăţământului tehnic de marină. Astfel, pe baza Decretului Consiliului de Stat nr. 38/1972, devenit Legea nr. 31/1973, în oraşul Constanţa s-a înființat Institutul de Marină, instituţie de învăţământ superior cu durata de patru ani pentru pregătirea cadrelor necesare Marinei civile.

Pe baza aceleiaşi legi, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Marină „Mircea cel Bătrân” încetează de a mai pregăti cadre pentru marina civilă, în afara promoţiilor aflate deja în şcoală, care continuau studiile până la terminare.

Această formulă de pregătire a ofițerilor de marină a fost efemeră, întrucât prin Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 502 din 29 august 1973 s-a  înfiinţat Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”, prin contopirea Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Marină „Mircea cel Bătrân” cu Institutul de Marină subordonat Ministerului Educaţiei şi Învăţământului.
 
Pentru a țării înflorire...
 
Și pentru că, vorba cântecului, „De e vreme rea sau bună, De e soare sau furtună, Marinaru-i optimist, Niciodată nu e trist”, gazeta ostășească „Flota Patriei” oferea la final de an, în numărul special dedicat Zilei Republicii – serbată la 30 decembrie, tradiționalul Plugușor marinăresc.
Vi-l prezint mai jos, cu speranța unui An Nou 2023 pacifist și prosper și urarea sinceră de LA MULȚI ANI cu sănătate, fericire și BUN CART ÎNAINTE!

 
Bibliografie:
 

 
Sursa foto: Colecția gazetei „Flota Patriei”
 
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
 
Citește și:
Lumea marinarilor Un dar împărătesc. Un vapor străin cu nume românesc!

---