Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
19:58 03 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Lumea marinarilor Întoarcerea americanilor. Voiajul celor trei recorduri

ro

30 Aug, 2024 13:23 613 Marime text
Manevra de acostare a navei-școală „Mircea” la Dana 0 
Ziua de luni, 30 august 1976, a fost încărcată de emoții pentru întregul echipaj al navei-școală „Mircea”. Victorioși în confruntarea cu Atlanticul, cei 185 de membri ai echipajului, de la staff-ul marșului – căpitanul de rangul 1 Alexandru Hârjan, comandantul Divizionului 306 Nave Școală și comandant superior la bord și căpitanul de rangul 3 Eugen Ispas, comandantul „ambasadorului” nostru la Bicentenarul SUA – la ofițerii, maiștrii militari, militarii în termen și cadeții supranumiți „Americanii” ai celor două instituții militare de învățământ ale Marinei Române, așteptau nerăbdători revederea cu cei dragi, după 180 de zile de la plecarea, pe 4 martie 1976, în această curajoasă aventură maritimă.
 

O expediție temerară

În opinia comandorului în retragere Dan-Ioan Stăiculescu, secundul navei, marşul de instrucţie al navei-şcoală „Mircea” din 1976 a întrunit trei superlative: primul marş peste Oceanul Atlantic, prima traversare cu vele a Oceanului, cea mai lungă călătorie a navei şi pe durata cea mai îndelungată.
 
Căpitanul de rangul 3 Dan-Ioan Stăiculescu, secundul navei-școală „Mircea” 
Într-adevăr, în urmă cu 48 de ani, jurnalul de bord al navei-şcoală „Mircea” a consemnat adevărate recorduri naţionale în domeniul navigaţiei. Pentru prima dată în istoria Marinei Române, o navă militară a traversat Oceanul Atlantic, atingând coasta de Est a celor două continente americane.
Traversada Atlanticului, între Las Palmas şi NE Insulelor Tobago - Marea Caraibelor s-a efectuat în exclusivitate cu vele - 3321 Mm parcurse cu viteza medie de 5,35 Nd (26 martie, ora 08.00 - 21 aprilie, ora 03.00, ora României).
Cu acest prilej, „Mircea” a participat la a treia regată Bermuda - Newport în compania a 17 veliere din clasa A şi a 66 veliere din clasa B şi a defilat pe fluviul Hudson, între podurile Verrazano şi Washington, în cadrul paradei navale organizate pe 4 iulie 1976, dând onorul poporului american şi preşedintelui Gerald Ford, aflat la bordul portavionului „Forrestal”.
 
Telegrama adresată președintelui României de președintele Gerald Ford
 
Pentru prima dată în istoria navală a secolului trecut, cele cinci veliere-surori, construite după acelaşi plan în Şantierul Naval „Blohm und Voss” din Hamburg - „Eagle” (S.U.A.), „Gorch Fock” (R.F.G.), „Mircea” (România), „Sagres II” (Portugalia) şi „Tovarisch” (U.R.S.S.) - s-au întâlnit şi au navigat împreună.
4 iulie   1976,  New York. Căpitanii de rangul 2 Costică Dedița, Simion Ștefănescu și Francisc Hosciug la bordul navei-școală “Mircea”, cu Gemenii pe fundal
Angajat în cel mai lung şi complex dintre cele 24 de marşuri internaţionale efectuate în primii 62 de ani de serviciu, „Mircea” a străbătut 19549 Mm în decurs de 4465 ore de navigaţie, dintre care 6586 Mm cu vele în 2.854 de ore (33,68%) şi 12.963 Mm cu motorul, în 1.611 de ore de marş.
 

Itinerariul navei-școală „Mircea” pe durata voiajului transatlantic 4 martie-30 august 1976
Marșul a constituit un deschizător de drumuri pentru viitorul lui «Mircea» ca navă-școală și velier predestinat însuşirii abecedarului marinăriei de către viitoarele zeci de generaţii de ofiţeri şi maiştri militari ai Forţelor Navale ale României” – a opinat peste ani, contraamiralul de flotilă în retragere Eugen Ispas, comandantul navei-şcoală „Mircea“ în acest periplu istoric.
 
Căpitanul de rangul 3 Eugen Ispas, comandantul navei-școală „Mircea” 
Consider că punctul culminant al carierei mele la bordul navei-şcoală «Mircea» l-a constituit participarea la traversada Oceanului Atlantic, în anul 1976, cu ocazia participării la Bicentenarul aniversării S.U.A. - ne-a mărturisit comandorul în retragere Ioan-Pavel Suciu, cel mai titrat ofițer cu Navigația de la bord în toate cele trei voiaje transatlantice și reputat profesor de specialitate în Academia Navală „Mircea cel Bătrân”.
 
Locotenentul-major Pavel-Ioan Suciu, ofițerul cu Navigația 
 
Traversada propriu-zisă a avut loc integral cu vele și a cuprins etapa dintre Sud Insula Capului Verde și Arhipeleagul Trinidad-Tobago. În tot acest interval de 20 de zile, deplasarea s-a făcut cu o viteză medie de 5 noduri, iar poziția navei am determinat-o numai cu observații astronomice.
Satisfacția maximă am încercat-o în momentul în care a apărut la orizont, spre seară, farul situat la extremitatea nordică a Insulei Tobago.
În tot acest interval de timp am experimentat toate procedeele cunoscute de determinare a punctului navei cu observații la aștri, inclusiv o determinare de punct cu observații circummeridiane la soare, cu trasarea cercului de înălțime.”.
 

Un Jurnal de bord memorabil

Singurul cronicar român acceptat la bordul navei pe timpul traversadei Oceanului Atlantic în drum spre cele două Americi, a fost scriitorul Radu Theodoru. Doi ani mai târziu, confratele aviator a lansat la apă celebrul jurnal sentimental al croazierei sale inițiatice, inspirat intitulat „Noi, «Mircea» și Atlanticul”.
Recenzia lucrării „Noi, «Mircea» și Atlanticul” în paginile revistei „Orizont” 
 
Venerabilul general-maior în retragere veteran de război de astăzi avea să ne mărturisească:
Rememorând aventura mea existenţială la bordul bricului «Mircea» în marşul istoric al anului 1976, implic subiectivul şi pateticul ca aparţinând organic acelui timp. Acelei nave. Acelui echipaj, căruia, printr-un concurs benefic de împrejurări, i-am aparţinut. Însuşindu-mi-l.
Înaltul profesionalism al cadrelor, sentimentul responsabilităţii, al demnităţii, exerciţiul rigorilor militare, unitatea de voinţă şi acţiune, mândria de a sluji pavilionul, temeritatea, iscusinţa, imaginaţia, harul artistic, ţinuta şi marţialitatea ei şi altele şi altele ţinând de profesie, de legătura cu ţara, de afirmarea identităţii într-un colectiv maritim mondial şi iarăşi altele şi altele, de la bunătăţile tradiţionale servite la bord puzderiei de invitaţi de pe meridianele lumii, la spectacolele folclorice date de echipaj la puntea centru, plecările de la cheul suprapopulat cu localnicii atraşi de ineditul prezenţei marelui velier, spectacol marinăresc unic, la salutul pe vergi, de la lucrările în arboradă, pe furtună la acele party-uri uşor snobe date de gazde în Venezuela, Columbia, Mexic, mai tovărăşeşti în Cuba şi pitoreşti în S.U.A. şi iarăşi altele, perfecta sportivitate în regata internaţională Bermuda-Newport, o evidentă curiozitate cultural-spirituală care a condus mulţi membri ai echipajului în librării şi muzee şi pinacoteci, lipsa de apetit pentru tavernă şi bordel (sic!), puncte de reper plus busculada aferentă pentru alte echipaje care au determinat alarmări ale poliţiei militare şi intervenţii în forţă, zic suma sumelor a făcut din «Mircea» și echipajul anului 1976 un monolit referenţial al propagandei şi diplomaţiei româneşti.  

Am satisfacţia orgolioasă că în siajul acelui marş triumfal în premieră absolută, iată, istoricul bric «Mircea» şi echipajele lui de astăzi au făcut din Atlantic un spaţiu familiar, purtând pavilionul mult mai la nord de ultima Thule.   
Temerarilor de astăzi şi de mâine, BUN CART ÎNAINTE!”.

Generalul-maior în retragere veteran de război aviator Radu Theodoru în dialog cu autorul 

Din nou la Dana 0

În dimineața zilei de luni, 30 august 1976, la puntea centru s-a dat adunarea întregului echipaj, echipat în ținuta nr. 3 de oraș. Conducerea marșului a dat citire radiogramei de felicitare transmisă de comandantul Marinei Militare, contraamiralul Sebastian Ulmeanu, cu ocazia încheierii marșului navei-școală „Mircea”. În replică, se dă citire și radiogramei de răspuns a conducătorului marșului.
La ora 09.30, la pupa navei căpitanul de rangul 1 Alexandru Hârjan și comandantul navei își i-au rămas bun de la cadrele din afara bordului, participante la acest periplu.
 
Căpitanul de rangul 1 Alexandru Hârjan

La ora 09.50 „Mircea” intră triumfător în rada portului Constanța.
La ora 10.00 trei șalupe remorcher se apropie de navă, flancând-o și urându-i tradiționalul „Bun venit”.
La 10.25 „Mircea” a acostat cu bordul babord la Dana 0, unde este întâmpinat de un detașament de marinari în formație „La front”.
Pe cheu se află contraamiralul ing. Ilie Ștefan, căpitanul de rangul 2 Gheorghe Anghelescu și numeroși alți ofițeri din Comandamentul Marinei Militare și din conducerea Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”.
Contraamiralul ing. Ilie Ștefan primește raportul de la comandantul marșului, după care salută garda și echipajul cu ocazia înapoierii din misiune.
Marinarii răspund, cu tot entuziasmul și nerăbdarea acestor clipe încărcate de emoție, cu trei strigăte de URA!
Apoi urmează întâlnirea mult așteptată cu cei dragi.
În zilele de 10 și 11 septembrie 2016, o parte dintre membrii echipajului a trăit bucuria revederii după 45 de ani de la acest eveniment memorabil. La Academia Navală „Mircea cel Bătrân” și la bordul navei-școală „Mircea”.
Revederea cadeților americani la bordul navei-școală „Mircea” după 45 de ani
 
Care continuă să onoreze și astăzi, cu aceeași temeritate, epopeea velelor românești!

BUN CART ÎNAINTE!
 
Bibliografie:
  1. Marian Moșneagu, Niculae Ștefan, “România la Bicentenarul SUA. Primul voiaj transatlantic al navei-școală «Mircea» 4 martie-30 august 1976”, Editura Militară, București, 2016
  2. Radu Theodoru, „O viață fără fard. Mărturii. Mărturisiri” Vol. II, Editura Paco, București, 2020
 
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
 
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.

 
Citește și:
Lumea marinarilor In memoriam contraamiral de flotilă Marin Deboveanu. Să nu-i trădăm măcar amintirile! Mâhnirea cineastului

 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii