Lumea marinarilor In memoriam contraamiral de flotilă Marin Deboveanu. Să nu-i trădăm măcar amintirile! Mâhnirea cineastului

 
A trăit intens, senin și creativ în siajul legendarei sale “SPERANȚE”. Ca cineast, a zămislit istorioare și povești cu goelete și pirați, pe care le-a lansat la apă pe marile ecrane ale cinematografiei naționale.

 
 
Dar Marea cea Mare l-a readus pe scena văluritelor cărări.
A practicat marinăria cu dezinvoltură, fără inhibiții dar cu marile ambiții ale unui conchistador avid de îndepărtatele orizonturi ale cunoașterii de sine.

Când a considerat că a cunoscut suficiente țărmuri și a învățat să strunească vânturile și să domine talazurile, și-a adunat discipolii în preajmă, spre a-i iniția și incita să ia marea cu același curaj și aceeași temeritate.

A umplut rafturile bibliotecilor cu tomuri consistente de manuale și tratate de specialitate.

Și pentru a-i feri de mrejele birocrației, a adus el însuși la cheul amfiteatrelor itinerante corabia predestinată instruirii cadeților. A transferat-o gratis, de la defunctul NAVROM, în folosul comunității academice. Din postura de comandant și mentor avizat și cu concursul colegului său de promoție, contraamiralul ing. Eugeniu Dumitrescu, a reconfigurat-o, a adaptat-o, a dotat-o cu tot ceea ce era modern și eficient pe piață și a pregătit-o pentru noile aventuri marine.


Și, într-un final, a așteptat cuminte, Ziua cea mare. A primului voiaj. Chiar dacă nu mai era el comandant. Dar, cum se mai întâmplă de prea multe ori în viață, cineva a uitat că toate acestea i se datorau. Și că merită să i se strângă mâna acolo, pe cheul arhiplin, și să i se mulțumească public pentru implicarea, zbaterile și reușitele sale. Nu au catadicsit să-l invite să audă sirena vaporului. Și doar așa, ca o modestă mângâiere, să le facă din mână fericiților cadeți.

Răpus de o boală necruțătoare, blândul DEBO a plecat pe Oceanul Veșniciei cu acest uriaș regret. Nu înainte de a-mi împărtăși, aproape plângând, această imensă deziluzie. Și o atitudine atât de nedreaptă din partea unor foști camarazi, discipoli și confrați de breaslă.


În urma sa, ca un blestem, a plecat pe ultimul drum și „ALBATROSUL”.

Pentru că OMUL și NAVA au deseori același destin...

Astăzi, 23 august 2024, venerabilul contraamiral de flotilă în retragere Marin Deboveanu ar fi împlinit 91 de ani...


Să nu-i întinăm nicum amintirile. Și, mai ales, să nu-l uităm nicicând. Și, ca o infimă dar tardivă mulțumire, să-i răsplătim bunele sale intenții cu o frumoasă aducere aminte.

Și gratitudinea miilor de absolvenți - de la ambele instituții de învățământ superior constănțene – care fie l-au cunoscut și apreciat care atare, fie îi vor aprecia pe mai departe creativitatea științifică și remarcabila sa moștenire spirituală.

PIOS OMAGIU ȘI ETERNĂ RECUNOȘTINȚĂ!
 
 
Bibliografie: Marian Moșneagu, „Amiralii României. Dicționar enciclopedic”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2016
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
 
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.

 
Citește și:
Lumea marinarilor Cum au petrecut marinarii acum 100 de ani!

Lumea marinarilor Să-i dăm onorul lui Ispas! Astăzi ar fi împlinit 90 de ani! (GALERIE FOTO)