Lumea marinarilor Mai 1888 - marea furtună din Marea Neagră și bravura echipajului bricului „Mircea”

Despre Marea Neagră navigatorii spun, pe baza evenimentelor maritime, că se montează rapid provocând furtuni, câteodată deosebit de mari și periculoase. Avem exemple chiar în zilele noastre.
 
După cercetările mele prima descriere detaliată a unui asemenea fenomen neobișnuitderulat în Marea Neagră în zilele de 18-23 mai 1888, în care a fost prins și bricul „Mircea,” le avem de la contraamiralul Eustațiu Sebastian (1872-1943). Cu gradul de căpitan a fost numit la comanda primului velier-școală la 1 aprilie 1888. Echipajul a fost constituit din 43 de elevi, 58 de soldați, 4 ofițeri, între care și locotenentul Pavel Popovăț (1863-1932) pe funcția de secund și 5 civili.
 
Pentru pregătirea marșului internațional planificat pentru vara anului 1888, velierul a ieșit în Mare pentru a asigura echipajului cunoașterea navei, instruirea și amarinizarea pe drumul de siguranță Sulina – Constanța – Mangalia și Caliacra.
 
„Mircea” a ieșit prin portul Sulina și a navigat spre sud. Pe 18 mai 1888 vremea s-a schimbat brusc, în rău. Marea Neagră își arăta forța punând la încercare nava și echipajul. Furtuna s-a întețit în zilele de 21, 22 și 23 mai, „Mircea” a trebuit să facă față Mării Negre dezlănțuite care a pus la încercare velierul, comandantul și echipajul. Velierul a câștigat lupta, după cum se va vedea, reușind să se salveze intrând în portul Constantinopol (Istanbul). De aici Eustațiu Sebastian a trimis comandantului Depozitului Flotilei, în structura căreia se afla și velierul „Mircea,” un raport care din perspectivă istorică are o importanță deosebită. Îl redăm integral pentru a permite distinșilor cititori să cunoască provocările la care a fost supus velierul și echipajul.[i]
 
„Domnului Comandant,
Conform Ordinului Dv. No.... pentru pregătirea echipajului în scopul campaniei ce curând trebuie să se întreprindă am luat dispozițiuni pentru a eși în mare pentru a rămâne 3 sau 4 zile; drumul ce-mi trasasem să urmez era de la Sulina, să mă scobor așa ca să recunosc farul Sf. Gheorghe, apoi înclin drumul spre SV pentru recunoașterea Constanței și apoi să pun capul pe Insula Șerpilor, s-o dublez și să mă întorc la Sulina.
 
În acest scop la 18 Maiu, 6 ore dimineața am părăsit Sulina cu un vânt favorabil ESE[am]recunoscut Sf. Gheorghe la ora 7.30 seara și dinspre ziuă la 8 ore mă aflam în dreptul Constanței, unde executând volta[ii]în vânt am luat drumul la larg din cauza vântului ce nu era tocmai favorabil, ținând vântul aproape pe murele[iii]la babord, aceasta în scop a mă îndepărta îndeajuns în larg astfel că cu cealaltă bordee să pot să câștig în vânt. La ora 3.50 p.m. virat de bord și cu vântul ce trecuse la NNV abia am putut la 6 ore și 20 de minute mă aflam în dreptul Capului Midia unde am executat din nou volta și cu vântul ce trecuse la N ¼ quart NV, luat drumul N48E așa ca să trec îndestulatul de larg de Sf. Gheorghe și să pot recunoaște târziu Insula Șerpilor.
 

Pe la 1 noaptea timpul începe a se întuneca și vântul se întărește puțin: spre finele cartulu[iv] vântul refusă de ¼ quart trecând la N și se întărește simțitor. Imediat luai drumul spre E pentru a mă îndepărta cât se poate mai mult de coastă, în larg, în prevederea unui vânt tare de N (barometrul începuse a scădea destul de repede).
 
Pentru a mă întoarce și lua drumul la Constanța sau Kaliacra spre a mă adăposti nici nu era de încercat și n-ar fi fost prudent de loc, deoarece timpul era foarte întunecos și ploaia începuse așa că nu se mai putea vedea la 1 milă[v] distanță și în cazul de a nu nimeri sigur la Constanța sau Kaliacra aș fi fost expus a cădea la coastă inevitabil. Prin urmaresingura decisiune de luat și cea mai prudentă a fost aceea de a pune capul la larg și a primi timpul reu cât s-ar putea mai la Est departe de coastă pentru a avea loc de derivat îndeajuns spre Sud unde eram mai sigur de a nu întâlni pământul decât la foarte mare distanță.
 
Tocmai după cum prevăzusem, vântul se întărește din ce în ce și marea se formează luând proporțiuni mari. Luat din timp precauțiunile pentru un timp reu, ceea ce ne-a găsit la capă[vi] sub trinchetin[vii], velastraiu și artimon[viii]. În noaptea de Sâmbătă spre Duminică, pe la ora 8 seara, vântul suflă tempestuos cu rafale violente, mare enormă, grenurile[ix] se succedau fără întrerupere, ploile torențiale cu picături enorme, era imposibil de a se mai lucra la arboradă dacă ar mai fi fost necesitate. Pentru a se putea ține în vânt fac presiune la mașină cu ajutorul căreia și cu velele de capă puturăm ține așa ca să nu cădem în travers. Tangajurile enorme combinate cu ruliu[x]de la 30°-35°.
 
La ora 9 bastonul[xi]focului se rupe de la a 2-a capelatură[xii]; la ora 10 bastonul se rupe pentru a doua oară de la 1-a capelatură de unde slăbirea arborelui gabierului[xiii] mic, care nu întârzie și el la ora 10 și 5 minute a se rupe și prin căderea sa a rupe și arboretul mic ce era scoborât și legat în lungul arborelui gabier. Îndată ce [am] luat măsuri pentru consolidarea lui și a verigei sale ca să nu cadă pe punte.
 
Din cauza grenurilor și a ploaiei torențiale continue, imposibil a avea o observațiune pentru determinarea punctului [navei]. Derivasem de 2 mile pe oră spre sud. Din această cauză chiar dacă ar fi posibil n-am fi putut lua vântul din pupă și fugi cu el. Această manevră o păstram ca cea mai de pe urmă în cazul când n-am mai fi putut ține la capă din cauza mărei ce ar fi amenințat să îmbarce, sau pentru a fugi de coastă. Trecerea de la capă la vântul dinapoi era periculoasă și din cauza trecerei cu vântul travers când desigur îmbarcând sub vânt am fi angajat.

 
În schimb vasul s-a comportat admirabil de bine, n-am fi crezut să poată rezista unei asemenea tempeste și mării enorme ce exista.
 
Duminica ziua timpul păre a se îndrepta (barometrul se urcase simțitor de la 760 la 765). Spre seară însă vine din nou la aceeaș furie din noaptea precedentă și la ora 11 noaptea atinge maximul său de forță (barometrul sărit brusc de la 764 la 761), vântul suflă tempestuos, ploaia torențială și marea devenise demontată.
 
Vasul cu ajutorul mașinei și a velelor de capă abia mai poate ține în vânt, marea îmbarca prin amândouă bordurile și pe la provă, ruliurile și tangajurile[xiv] erau enorme și foarte brusce; vântul fatiga[xv] foarte mult.
 
Toate pompele bordului lucrau pentru scoaterea  apei din cală și compartimentele din prova unde erau 50 cm apă; în celelalte compartimente se pompa cu mașina.
 
Luni dinspre ziuă, vântul odată cu creșterea barometrului începe a mai slăbi; se luminează pentru un moment așa ca să ne mulțumim cu observație luată cu o eroare grosolană, cum am putut constata mai târziu, când am observat în condițiuni bune; punctul căpăta cu acea observație ne plasa pe meridianul 27° și paralelul 42°30’.
 
Cum aveam absolută trebuință de proviziuni și cum marea și vântul mai căzuse, m-am decis a fugi cu vântul din pupa spre Constantinopol, orce altă direcție mi-ar fi fost imposibil de luat, căci aș fi avut vântul și marea de travers sau din prova și contra cărora n-am fi putut rezista.
 
Aici este locul să fac cunoscut că oficerii cei noi și echipajul au avut ocaziunea a se instrui în adevăratul sens și a profita așa cât n-ar fi profitat executând întreaga Campanie cutimpuri obișnuite. Aceasta a fost pentru ei o adevărată școală.
 
Oficerii au corespuns așteptării mele, s-au purtat admirabil făcându-și mai mult datoria până la cel din urmă moment, cu toată fatiga și ploaia continuă ce nu înceta a cădea torențial.
 
Echipajul, atât oamenii cât și elevii, exceptând pe cei slabi, și care nu puteau suporta marea au fost admirabili, mai ales parte din ei pe care-mi rezervez ai semnala la timp, pentru a fi recompensați, riscându-și în unele lucrări viața lor chiar.
 
După terminarea reparațiunilor rog aprobați a se continua partea a 2-a a Campaniei. Partea I-a fiind destinată pentru formarea oamenilor a fost cu prisos făcută în timpul celor 5 zile de voiaj.
 
Cu oficerii ce-i am și oamenii astfel cum s-au format pot face chiar Turul lumii, dacă însă [la] întoarcere va mai rămâne timp, pot vizita și porturile din Marea Neagră ce trebuia să vedem.
 
Afară de avariile semnalate, mașina are trebuință a fi vizitată, corpul asemenea călăfătuit[xvi] și dublajul [xvii]înlocuit. Cred că în două săptămâni să fiu gata a lua Marea.
 
Ministrul nostru plenipotențiar mi-a promis și mi-a dat concursul pentru o repede și bună reparație[Sic].
Comandantul Bricului „Mircea”
Căpitan (ss.) Eustațiu”.
 
La 27 mai 1888 comandantul bricului a dat în portul Constantinopol următorul „Ordin de zi”: „Cu ocazia furtunii ce-am  întâmpinat în Marea Neagră (21 mai) am constatat că o parte din oameni și elevi au fost la înălțimea datoriei lor, pentru care le mulțumesc și pe care îi voi recomanda după cum merită, sigur fiind că de câte ori se vor prezenta ocaziuni de felul acesta cu toții vor dezvolta aceiași energie și curaj. Dintre grade, cei care dintâi s-au semnalat cel mai mult a fost cel dintâi sergentul Nestor Gheorghe pentru care voi cere, îndată ce va avea vechimea, ca să fie avansat. Sergenții Georgescu și Budeanu; caporalii Zincu Sotir, Popescu Dumitru și Oprea Stanciu; soldații Chiriloaiei Trandafir, Ispas Petre, Teodorescu Gh., Sandu Tănase, Ion Ion, Nicolae Ghiță, Neagu Gheorghe și Logofătu Marin, care vor fi recompensați. Elevii candidați Căplescu Mihail, Ionescu Hristea, Cruțescu Nicolae, Girățeanu Paul, Săvescu Petre, Biberi C-tin, Moisiu Dumitru, Vasiliu Ion care asemenea pe tot timpul furtunii și-au făcut datoria, stând la posturile lor vor avea privilegiu a ieși în oraș în toate porturile, vor fi conduși a vizita muzeele, grădinile, teatrele și orice alte distracțiuni. Doresc ca aceștia să servească de exemplu restului echipajului, care trebuie să caute prin toate mijloacele să-și facă datoria lor. Adevăratul om numai la nevoe se cunoaște. Semnalez asemenea serviciul adus în acest timp și cei doi timonieri civili: Michele Lucovici și Anastase Leca, care și ei vor fi recompensați după cum merită”.[xviii]
 
Ca urmare a intervenției pe cale diplomatică de către autoritățile din țară s-a aprobat de către responsabilii turci intrarea velierului în bazin. A fost urcată pe cală unde s-au executat reparații la corpul navei, la arboradă ș.a. Pe 20 iunie 1888 „Mircea” a ieșit din port, a părăsit Cornul de Aur navigând în urma aprobării solicitării căpitanului Eustațiu Sebastian pe traseul: Constantinopol – Pireu – Navarin – Mesina – Neapole – Tulon – Barcelona – Palma – Alger – La Goulette – Constanța – Sulina – Galați. După mai bine de patru luni „Mircea” încheia unul din marșurile, aș spune speciale, prin epopeea trăită în cazanul furtunii din Mărea Neagră, al treilea de la intrarea în serviciu, care a inclus Insulele Baleare și porturi din Africa mediteraneeană. Începând cu 1 octombrie 1888 „Mircea” este dezarmat și ancorat la Țiglina pentru iernat.
 
Marșul din anul 1888 cu cele două etape ale sale a dovedit calitățile tehnice ale velierului, capacitatea manevrieră care a permis comandantului navei să valorifice în condiții meteorologice deosebit de grele calitățileechipajului și să aplice cunoștințele și experiența proprie dobândită la bordul navei franceze „LA LOIRE”. În mai 1885 nava a înfruntat două zile și două nopți o puternică furtună în Oceanul Atlantic.
 
Peste 50 de ani pe 21 mai 1938 la bordul veteranului velier-școală „Mircea”, împodobit de sărbătoare cu benere pe care erau următoarele inscripții: „Bricul Mircea”; „Leagănul Marinei Românești”, „Bine ați venit”, „Echipajul trecutului, chezășia viitorului” și pavilioane, au urcat personalități ale Marinei Militare, între care viceamiralul Mihail AL. Gavrilescu (1872-1944), participant la marșul din 1888.  S-a dezvelit o placă de bronz, bătută în ghiul[xix] istoric al bricului pe care era inscripționat: „BRICUL MIRCEA. 50 DE ANI DE LA URAGANUL DIN 21 MAI 1888”. Amiralul a citit o scrisoare trimisă de amiralul Eustațiu Sebastian și a rememorat furtuna din mai 1888 printr-o alocuțiune înălțătoare.
 
Rolul bricului „Mircea” a fost major în pregătirea celor 40 de promoții de marinari care au navigat la bordul său. La 17 mai 1939, în portul Constanța care a îmbrăcat haine de sărbătoare, veteranul velier și-a întâmpinat continuatorul, noua nava-școală „Mircea,” care intra în serviciu. A fost adus la ordinul ministrului Aerului și Marinei, generalul Paul Teodorescu, care a subliniat în cuvântul său: „Am ținut ca la intrarea bricului „Mircea” în rândurile navelor noastre să fie făcut în prezența gloriosului său predecesor, bricul „Mircea” de la 1882 și a valoroșilor săi comandanți; ca omagiu de recunoștiință pentru tot ceea ce vasul, în decurs de mai bine de jumătate de veac în marina noastră, ca pregătire profesională și formarea unui spirit marinăresc”.
 
Bricul „Mircea”reprezintă „înțelesuladânc al unui trecut bogat în faptele pilduitoare și-a unui viitor sigur de realizările lui”.[xx]
 
La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, veteranul „Mircea a fost dus la Galați și transformat în depozit de medicamente și farmacie pentru marinari. Ulterior a fost bazat în amonte de Brăila. Aici, la 16 aprilie 1944 este lovit de o bombă lansată de un avion sovietic, transformându-l într-o uriașă torță. Ceea ce n-a mistuit focul a înghițit Dunărea. Așa a sfârșit primul velier-școală al Marinei Miliatre, intratîncă din primii ani de serviciu în legendă.
 
 
Citește și:
Constanța acum 100 de ani 21 august 1924 - Bricul „Mircea”- primul velier școală al Marinei României revine la Constanța după 10 ani

---