Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Lumea marinarilor Marinari în panteonul Aviației Române. Ași ai aerului și mării
Lumea marinarilor: Marinari în panteonul Aviației Române. Ași ai aerului și mării
19 Jul, 2023 18:00
ZIUA de Constanta
1556
Marime text
1556
Marime text
Cine vizitează Mănăstirea Dintr-un Lemn din comuna Frâncești, jud. Vâlcea, devenită simbolic, după restaurarea efectuată în perioada 1938-1940 cu sprijinul Ministerului Aerului și Marinei, loc de închinăciune și de rugă pentru slujitorii celor două arme de elită înfrățite ale Armatei Române, va remarca neîndoielnic numele unor reputați inventatori, ingineri, tehnicieni, zburători civili și militari încrustate în marmura eternității.
Faptul că printre pionierii naționali și mondiali, creatorii Aviației Militare Române, aviatori din Războiul Marii Uniri 1916-1919 și realizatorii Aviației naționale moderne se regăsesc și marinari de toate gradele nu poate decât să confirme, o dată în plus, temeritatea și bravura oamenilor mării.
Marinari pe cerul Patriei
Cel care a tratat pe larg și temeinic documentat aportul confraților marinari la gloria Aripilor românești a fost comandorul Nicolae C. Petrescu, fost director al Muzeului Marinei Române în perioada 1975-1987.
“Ofiţerii şi maiştrii de marină, piloţi sau observatori aerieni, au înscris frumoase pagini de vitejie în Războiul pentru Întregirea României – subliniază reputatul istoric naval. În condiţiile în care Aviaţia Română nu s-a putut afirma pe deplin în prima campanie din anul 1916 (august-decembrie - n.a.), supremaţia aeriană a revenit forţelor inamice, mai bine dotate ca număr de aparate şi tehnică de luptă.
Cu toate acestea, zburătorii români din aviaţie şi marină, cu avioane depăşite tehnic, cu puţine ore de antrenamente, supuşi permanent presiunii inamicului în aer şi de pe pământ au dovedit înalte calităţi profesionale şi morale, fiind prezenţi la luptele desfăşurate după atacarea frontierei austro-ungare. Prestaţia lor a prefigurat un început bun Aviaţiei Române. Marea lor dorinţă de a zbura învingători le-a format răspunderea pentru o solidă pregătire teoretică şi practică. Ca elevi ai Şcolii de Pilotaj şi-au însuşit trainic obiectele de învăţământ cu privire la aerodinamică, construcţii de avioane, tactica aviaţiei, armament de bord, explozibili, bombe, navigaţie aeriană, motoare de avioane, aerostaţia, puncte de contact ale aviaţiei cu celelalte arme, reglaje de artilerie, zboruri de noapte, psihologia aviatică, tradiţiile aviaţiei româneşti etc.
La Şcoala de Observatori, ofiţerii de marină au parcurs o programă bogată în discipline de specialitate, printre care s-au numărat: legătura dintre avion şi pământ, dintre pământ şi avion, reglări trageri terestre şi aeriene, legături între avion şi trupele de infanterie, supravegheri de sector, recunoaşteri îndepărtate în războiul de mişcare, tehnica fotografiilor aero, aparate de zbor, armamentul de bord şi procedee de bombardament, aparate T.F.F., serviciul de informaţii, tirul contra avioanelor, recunoaşteri de marină, tactica aviaţiei, aerostaţii etc.
De remarcat că unii ofiţeri şi maiştri, piloţi şi observatori aerieni, proveniţi din Marină s-au dovedit buni instructori de zbor şi profesori în Şcoala de Observatori şi în şcolile de pilotaj.
Printre cei 10 piloţi repartizaţi Armatelor I, a II-a şi de Nord, la care se adaugă şi aviatorii din Gruparea de Rezervă Pipera se găseau şi piloţii marinari sublocotenenţii Gheorghe Mihăilescu, Atanase Petrescu și Radu Irimescu, precum şi submaiştrii de marină Cezar Atanasiu și Ion Muntenescu, posesori ai brevetelor de zbor înainte de începerea războiului.”.
Iată lista temerarilor marinari care s-au pus trup și suflet în slujba Aviației Române, acceptând “dintr-un început și fără șovăire jertfa supremă, pentru apărarea gliei strămoșești, a ființei naționale și a gloriei străbune“:
Fie ca nobila lor dăruire să servească de-a pururi ca pilduitor eroism generațiilor viitoare!
CER SENIN AVIAȚIEI ROMÂNE!
Bibliografie:
Fie ca nobila lor dăruire să servească de-a pururi ca pilduitor eroism generațiilor viitoare!
CER SENIN AVIAȚIEI ROMÂNE!
Bibliografie:
- Comandor (rtr) Nicolae C. Petrescu, „Marinari pe cerul patriei. Piloți și observatori aerieni în Războiul pentru Întregirea României”, Editura și Tipografia Europroduct, Pitești, 2003
- Marian Moșneagu, „Eroii Marinei Române”, Editura ALPHA MDN, Buzău, 2009
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
Citește și:
Lumea Marinarilor Sublocotenenții promoției 1923. Școala Navală, Principele Carol, “Mărășești”
Despre Marian Moşneagu
Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).
Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.
Citește și:
Lumea Marinarilor Sublocotenenții promoției 1923. Școala Navală, Principele Carol, “Mărășești”
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
