Lumea marinarilor Un cătun hai-hui pe mare. „Avrămești”, Cogut, Voiculescu (galerie foto)

 

• De la proiectare, botez și până la ieșirea la pensie, fiecare navă are în siajul său o poveste de viață, nemijlocit legată de cei care au lansat-o la apă și și-au asociat numele și activitatea profesională cu destinul său.

O navă cu nume de sat

„Sub domnia lui Ștefan cel Mare, un anume Anton Huiban, ce locuia la munți, fiind rânduit, ca soldat daraban, să caute nuiele de corn pentru coarde de arcuri, nimerește cu o ceată de voinici tocmai pe valea unde astăzi este Avrămești și găsește corniș îndestul.
Locurile acestea, acoperite cu păduri și nestăpânite de nimeni, i-au plăcut prea mult și s-a hotărât a le cere de la Ștefan Vodă ca răsplată de vitejie, dacă norocul îl va ajuta în lupta ce avea să dea cu turcii.
Dându-se bătălia de la Racova și turcii fiind învinși, după bătălie, Ștefan Vodă, la cererea soldatului Avram Huiban, recunoscându-i vitejia, l-a făcut călăraș și i-a dat, drept răsplată ca răzășie, Valea Mărului, cu megieșiile ei.
Venind el aici, s-a așezat la poiana dealului, unde este astăzi biserica Sf. Nicolae, poiană înconjurată cu tei și acoperită cu iarbă numită «Avrămeasă».
S-a căsătorit cu Ileana Mărescu din satul Bogdănești, județul Bacău; fetele le-a măritat după păstorii vitelor lui, iar băieții după fete din sate îndepărtate de la munte ce-i erau cunoscute lui.
Așa satul lui Avram s-a tot mărit, averile i-au crescut. Prisaca lui număra 5000 de mătci și vitele umblau șase luni de vară până la hotarele moșiilor lui; iar urmașii lui, împărțindu-și moșia, au alcătuit cu timpul noi sate și anume 1. Mărășești, după numele ginerelui său Gheorghe Mărăscu, după care măritase pe fiica cea mare Ileana 2. Cristești, după numele de botez al fiului său Cristea A. Huiban, pe care l-a căsătorit după Safta Ionașcu din Suceava; 3. Rădeni, după numele ginerului său Ion Rădeanu, după care măritase pe Sanda; 4. Dealul Maftieștenilor, după numele fiului său Maftei A. Huiban, pe care îl căsătorise cu Vasilca din Hârlău 5. Gănești, după numele lui Vasile Ganea, ginerele său, căruia îi dăduse în căsătorie pe Voichița, fiica sa cea mai mică și 6. Avrămești, după numele lui și al fiului său mai mic Avram A. Huiban, pe care îl căsătorise cu Nastasia Sion.
Legenda se confirmă prin copia de pe documentul pe pergament, scoasă în anul 1610 de către un Stavarache Huiban, descendent din străbunul Avram Huiban, al cărui original este astăzi în posesia subsemnatului, și care, citit și tălmăcit de locuitorul Neculai Dobraniș, are cuprinderea următoare:
Uric domnesc
Eu, Ștefan Voevod, bozie, domn Moldovschi,
Cu mila lui Dumnezeu, eu Ștefan Voievod, Domnul țării Moldovei, înștiințăm cu această carte a noastră pe oricine o vedea sau auzi, cum că acestui adevărat Avram Huiban i-am dat în susul Bârladului, la apa mărului, Valea cornilor de arce, pe unde este Judele Sion; i-am dat lui acest uric cu dreptul de răzeșie, însă atârnare de la Curtea noastră domnească din Vaslui, pentru vitejia lui în bătălia cu turcii din susul Vasluiului, cunoscându-l daraban din munte l-au făcut călăraș să nu plătească nici un bir.
Această moșie să fie pentru el, copiii lui, frații lui, nepoții lui, strănepoții lui până unde ajunge vita în șase luni de vară și pentru tot neamul lui neclintit în veci. Amin.”. (Urmează copia pecetei cu cap de bou și data: 12 mai 1475).

Acestea fiind zise, ne întoarcem la clc Adrian Voiculescu, care după o perioadă în care a navigat și pescuit pe mai multe nave ale Întreprinderii de Pescuit Oceanic Tulcea, în Oceanul Atlantic (1974 - 1977), devine expert în cadrul Inspectoratului Navigației Civile din cadrul Departamentului Transporturilor Navale al Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor. Departament la conducerea căruia din anul 1980 și până în vara anului 1986 s-a aflat contraamiralul ing. Neculai Hârjeu (vezi „Comandanții unici ai portului Constanța (I)”, în „Lumea marinarilor”, vineri, 29 octombrie 2021).

Profitând de această conjunctură favorabilă, clc Voiculescu îi propune acestuia ca una din navele aflate în construcție la Galați să poarte numele satului de care era legat mai mult decât afectiv, ca descendent pe linie maternă al viteazului Avram Huiban, răzeșul recompensat de Ștefan cel Mare în urma victoriei de la Podul Înalt. „Peste secole, am ajuns să fiu rudă cu aproape tot satul” - avea să-mi mărturisească destoinicul lup de mare.

Mai mult, în anul 1975, la împlinirea a 500 de ani de atestare documentară a localității, mama sa, Niculina Dominteanu a organizat, cu susținerea lui Gheorghe Tănase, fost prim-secretar al Comitetului Județean Vaslui al P.C.R., o manifestare de răsunet pentru această străveche așezare a bravilor arcași ai Moldovei de pe apa Tutovei.

În iulie 1976, la ceremonia prilejuită de lansarea la apă și botezul navei a fost prezentă și o delegație de consăteni vasluieni, mândri nevoie mare de faptul că de aici înainte numele cătunului de odinioară, înscris la loc de cinste pe bordajul și comanda cargoului „Avrămești”, va cutreiera în lung și-n lat mările și oceanele lumii.

Cariera cargoului „Avrămești” (1986-2003)

Un lup de mare temerar

Primul comandant al navei a fost clc Marian Cogut, cel care a efectuat un prim voiaj cu cargoul „Avrămești” în perioada 14 iulie 1986 - 15 iunie 1988.

Cu care, de altfel, a mai făcut alte două voiaje, între 27 februarie și 8 august 1989 și 6 noiembrie 1989 și 28 septembrie 1990. A transportat inclusiv cămile, din portul somalez Berbera la Jeddah, în Arabia Saudită.

Fiul Mariei și al lui Frantz Cogut, Marian Cogut s-a născut la 9 martie 1935 la Iași.

Absolvent al Școlii Militare de Ofițeri de Marină, promoția 1955, după numai câțiva ani a trecut în rezervă, reorientându-se către Marina civilă.

Inițial a activat ca ofițer fluvial pe remorcherele „Medgidia” (8 iulie - 15 octombrie 1959, 16 - 24 martie 1961, 27 iulie - 23 decembrie 1961) și „16 Februarie” (21 ianuarie - 8 iulie 1960, 24 august - 27 septembrie 1960).

La 3 martie 1961 a obținut Brevetul de ofițer fluvial nr. 451, fiind ambarcat pe pasagerul „Anghel Saligny” (27 martie - 4 iunie 1961).

În perioada 29 octombrie 1962 - 20 aprilie 1963 efectuează un prim voiaj ca ofițer stagiar pe cargoul „Eforie”, respectiv ca timonier pe m/n „Brăila” (9 iunie - 26 august 1963) și „Eforie” (16 octombrie - 11 noiembrie 1963).

Ulterior navighează ca ofițer maritim III pe nava „Craiova” (11 noiembrie 1963 - 14 august 1964), pasagerul „Transilvania” (31 august - 11 septembrie 1964) și motonava „Victoria” (14 septembrie -15 octombrie 1964).

După o perioadă petrecută ca șef de echipaj (19 octombrie 1965 - 15 august 1966) și căpitan (15 august - 28 octombrie 1966) pe remorcherul „Farul”, reia voiajele pe mare ca ofițer maritim III pe motonavele „Brăila” (25 iunie - 6 septembrie 1967), „Maramureș” (6 septembrie 1967 - 23 iulie 1968, 3 august - 19 decembrie 1968) și „Transilvania” (23 iulie - 3 august 1968, 30 mai - 1 iulie 1969).

Din nou rămâne acasă, ca ofițer maritim III (9 - 17 iulie 1979, respectiv căpitan (17 iulie - 21 august 1969) pe șalanda „Odobești”, de unde va trece căpitan pe pasagerul „Sovata” (21 august - 8 octombrie 1969).

Urmează o serie de voiaje ca ofițer maritim III pe motonavele „Carpați” (18 octombrie 1969 - 4 martie 1971), „Cugir” (4 - 5 martie 1971) și „Dunărea” (28 iunie 1971 - 13 august 1973).

Deținător al Brevetului de ofițer de punte maritim nr. 3135 din 26 noiembrie 1973, efectuează o serie de voiaje ca ofițer maritim I punte pe motonavele „Târgoviște” (17 ianuarie - 13 martie 1974), „Timiș” (31 martie - 16 decembrie 1974, 3 iunie - 16 decembrie 1975), „Dunărea” (16 mai - 1 iunie 1975) și „Slatina” (7 iunie - 16 iulie 1976).

La 22 mai 1976 devine comandant de cursă lungă, cu Brevetul nr. 5197, astfel încât va prelua comanda motonavei „Poiana” (16 iulie - 30 august 1976), respectiv „Mediaș” (30 august 1976 - 28 august 1977) și „Victoria” (28 septembrie 1977 - 6 decembrie 1978).

În luna februarie 1978, I.E.F.M. „NAVROM” a recepţionat cargoul de 8.750 tdw „Felix”, sub comanda clc Marian Cogut, construit la Galaţi, cu care va efectua un voiaj între 17 august 1979 și 28 mai 1980.

Urmează „Curtea de Argeș” (11 august - 31 decembrie 1980), „Alba” (12 aprilie - 5 octombrie 1981, 8 iunie - 14 septembrie 1982), „Fieni” 19 februarie - 13 martie 1982, „Feldioara” 16 martie - 8 iunie 1982, 15 septembrie 1982 - 3 februarie 1983), „Mărășești” (20 aprilie 1983 - 15 martie 1984), „Foișor” (11 aprilie - 30 noiembrie 1984); „Calafat” (1 decembrie 1984 - 23 iunie 1985, 22 setpembrie - 25 octombrie 1985, 5 noiembrie 1985 - 4 iulie 1986), „Florești” (11 - 14 septembrie 1985) și „Hagieni” (25 octombrie - 5 noiembrie 1985).
Astfel, pe 29 decembrie 1986, acesta transmitea locuitorilor satului vasluian Avrămești următoarea radiogramă:

„Stimați cetățeni ai Avrămeștilor, În pragul anului ce vine, echipajul navei «Avrămești» - departe de țară, poartă cu mândrie tricolorul la catarg pe mările și oceanele lumii, cinstind tradiția de luptă și glorie a bunilor și străbunilor noștri, purtând în inimile noastre dorul de glie.
Vă urăm pentru 1987 sănătate, fericire în viața personală și succese depline în întrecerea socialistă, precum și românescul și tradiționalul LA MULȚI ANI!
În numele echipajului, comandant Cogut Marian.”.

Comandantul de cursă lungă Marian Cogut a continuat să navigheze în calitate de comandant pe m/n „Mărășești” (4 noiembrie 1988 - 1 februarie 1989), „Frăsinet” (10 august - 6 noiembrie 1989), „Curtea de Argeș” (26 aprilie 1991 - 2 aprilie 1992), „Avrig” (26 august 1992 - 6 martie 19930, „Novaci” (29 mai - 29 octombrie 1993), „Freedom Star 3” (29 octombrie - 10 decembrie 1993), „Căciulata” (6 august 1994 - 8 iulie 1995), „Atilla K” (9 septembrie 1995 - 1 februarie 1996), „Călărași” (28 aprilie 1996 - 12 februarie 1997) și „Târgu Neamț” (18 aprilie - 4 septembrie 1997).

Bibliografie:

1. Constantin Solomon, „Monografia comunei rurale Avrămesci din plasa și județul Tutova”, Imprimeria Statului, București, 1904
2. Registrul Naval Român, „Albumul tipurilor de nave/ Album of ship types”, București