Armonia Hospital Dr. Mohamed Zaher – „De 31 de ani, tu, Românie, ai devenit casa mea”
Armonia Hospital: Dr. Mohamed Zaher – „De 31 de ani, tu, Românie, ai devenit casa mea”
21 Jun, 2023 00:00
ZIUA de Constanta
3167
Marime text
Dr. Mohamed Zaher a publciat un editorial pentru a-și arăta fascinația, recunoștința și bucuria de a locui de peste 3 decenii în România, o țară care i-a devenit casă.
Redăm mai jos gândurile exprimate de medicul de la malul mării:
„Prieteni, sunt omul celor două spații ale vieții mele. Port în suflet marea, fie că este Mediterana copilăriei fie că este Marea Neagră de aici, din Constanța.
Am trăit în România mai mult timp decât am trăit în tara natala. Sunt mai mult român. A rămas neschimbată în mine limba mea, patria mea de cuvinte, cultura mea.
Au trecut 3 decenii de cand am atins pentru prima dată pământul românesc. Am petrecut atât de mult timp să învăț totul despre România, încât practic am ajuns să o respir și să o visez mai mult decât un nativ.
Îmi împart timpul, mai bine zis viața, cu cei care au nevoie de ea. Și fac acest lucru de foarte mulți ani. Sufletul meu este acolo unde minunile prind viață.
Au trecut mulți ani, însă acasa este locul pe care îl cauți toată viața, pe care îl păstrezi bine în suflet și în gând!
Dorul de-acasă este stăpânit de dragostea mamei mele, cea care m-a adus aici unde sunt, de amintirile copilăriei, de locurile unde am făcut primii pași, unde am construit primele castele din nisipul galben al mării Mediterane din apropierea casei mele.
Tot acasă am învățat să pronunț primele cuvinte, acolo este clasa mea din şcoala generală, unde există o revistă a școlii cu poza mea, sub care sta scris: 𝙞𝙢𝙞 𝙙𝙤𝙧𝙚𝙨𝙘 𝙨𝙖 𝙙𝙚𝙫𝙞𝙣 𝙢𝙚𝙙𝙞𝙘.
𝗔𝘂 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝟯𝟭 𝗱𝗲 𝗮𝗻𝗶 𝗱𝗲 𝗮𝗱𝗮𝗽𝘁𝗮𝗿𝗲. Viaţa dincolo de graniţele ţării mele a fost cu suișuri și coborâșuri, învățare, experiențe ce mi-au îmbogățit sufletul, dar și experiențe ce l-au golit.
Toată aceste lecții de viață mi-au oferit și forța de a mă reconstrui și de a mă transforma într-o persoană mult diferită de cea din ţara natală.
Tranziția de la „turist” la „rezident” este ca și cum ai da apa de la duș încetul cu încetul până la maxim de fierbinte și nu-ți dai seama până când nu te arde.
Nu este neapărat rău, dar în cele din urmă începi să accepți faptul că există lucruri care sunt diferite și care sunt bune, iar apoi există lucruri care sunt diferite și care nu sunt chiar atât de bune.
Acesta este modul în care se desfășoară viața oriunde, precum un bun prieten ce are propriile sale defecte, dar care va fi acolo pentru a-ți oferi mângâiere la nevoie.
𝗡𝗶𝗺𝗶𝗰 𝗻𝘂 𝘀𝗲 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗮𝗿𝗮 𝗰𝘂 𝘃𝗶𝗮𝘁𝗮 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗮
În noua casă, România, din dorința de a-mi reduce șansele de a face gafe culturale, am citit prolific, expresii, cărți de istorie, ghiduri, cărți de cultură, chiar și cărți de bucate.
Profesoara care mi-a predat limba română mi-a spus că pot învăța să vorbesc românește dacă studiez de câteva ori pe săptămână.
Conjugam liste întregi de verbe și învățam. Mi-am dorit ca, în momentul în care începe anul întâi de facultate, să cunosc mai bine limba decât cei care făcuseră cursul pregătitor de un an de română. Voiam doar să învăț. Despre țară, despre oameni, despre tot. Mi-am atins țelul.
𝗦𝗮 𝘁𝗲 𝗮𝗿𝘂𝗻𝗰𝗶 𝗶𝗻 𝗮𝗽𝗲 𝗮𝗱𝗮𝗻𝗰𝗶 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗰𝗲𝗹 𝗺𝗮𝗶 𝗿𝗮𝗽𝗶𝗱 𝗺𝗼𝗱 𝗱𝗲 𝗮 𝗶𝗻𝘃𝗮𝘁𝗮 𝘀𝗮 𝗶𝗻𝗼𝘁𝗶
Poți să știi totul, dar nu vei afla niciodată cum este cu adevărat până când nu ajungi acolo, până când nu iei contact cu realitatea. Tot ceea ce te înconjoară este supus, în permanență, schimbării.
Într-adevăr, nu există nicio metodă mai eficientă de a învăța decât să știi că viața ta depinde de asta. Totul depinde de cât de dispus ești să îți “înghiți” mândria, să-ți scoți capul din carapace și să greșești.
Cu singuranță, greșelile tale de mâine vor fi mult mai bune decât cele de ieri sau de astăzi!
Da, România nu este o țară de îngeri și curcubee, dar fiecare lucru care mi s-a întamplat, bun sau rău, reprezintă o parte importantă din experiența de a trăi.
Pe măsură ce timpul se scurge, începi să te gândești tot mai puțin ca la o țară străină și mai mult ca la o țară… iar în cele din urmă devine o CASĂ!
Și, la fel ca orice casă, este de datoria celui ce locuiește în ea să o facă să fie cât mai confortabilă, mai sigură, mai potrivită pentru ca dorințele și visele sale să prindă viață.
𝗔𝘂 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁 𝗼𝗿𝗲, 𝗮𝘂 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁 𝘇𝗶𝗹𝗲 … 𝘀𝗮𝗽𝘁𝗮𝗺𝗮𝗻𝗶.
Am pășit în fiecare dimineață în spital neștiind ce îmi va oferi ziua. Însă, am intrat în sala de operații știind că intervenția trebuie să se încheie în cel mai fericit mod.
Așa începe viața – din mica încăpere a spitalului unde cu toții așteptăm miracolul nașterii.
Am stat în oricare din orele nopții alături de gravide așteptând momentul nașterii, am tăiat împreună cordonul ombilical, am zâmbit, am plâns de fericire. Am trăit momente unice.
Am vrut ca femeile de aici să trăiască nașterea plină de iubire. Pentru că nu se poate naște acasă, am vrut ca în Armonia, să existe nașterea ca acasă. Femeia să simtă că este în largul ei. Cum a visat să fie. Cu partenerul alături, cu ora magică, în care copilul este pus pe pielea mamei.
Pentru că este atât de important modul în care începe viața. Împreună, în familie, mama, copilul și tatăl.
Preocuparea mea constantă este mesajul de sprijin pentru femei: pot naște natural dacă vor naștere naturală, dacă vor naștere în apă, se poate, dacă vor cezariană, la fel. Mama este mamă, nu este doar modul în care alege să nască.
Privesc în urmă, retrăiesc cu emoție fiecare clipă. De concentrare, reușită, oboseală, speranță, zâmbete, preocupare, de optimism.
𝗩𝗶𝗮𝘁𝗮 𝗺𝗲𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗶𝗻𝘂𝗮 𝗶𝗻 𝗳𝗶𝗲𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝘃𝗼𝗶.
Viața este acolo unde se aude un scâncet, unde răsare un zâmbet, unde curge o lacrimă de bucurie.
𝗣𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝘃𝗼𝗶, 𝗮𝗱𝗼𝗹𝗲𝘀𝗰𝗲𝗻𝘁𝗲 – 𝗴𝗿𝗮𝘃𝗶𝗱𝗲 – 𝘁𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲 𝗺𝗮𝗺𝗶𝗰𝗶- 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶, pentru voi toți ceilalți, timpul meu are o altă însemnătate decât are pentru mine.
Suntem aici ca să creăm. Venim pe lume ca să creăm.
În definitiv, acesta este scopul pentru care ne naștem. Vreau să fiu cea mai bună versiune a mea. Vreau să fac bine. În sufletul meu.
Mediterana și Marea Neagră se aud peste timp., peste spațiu, ca o rugăciune pentru armonie.
Cu bine!
𝗗𝗿. 𝗠𝗼𝗵𝗮𝗺𝗲𝗱 𝗭𝗮𝗵𝗲𝗿,
Manager General Armonia Hospital”.
Citește și:
Armonia Hospital, primul spital din România cu acreditare AACI America
Redăm mai jos gândurile exprimate de medicul de la malul mării:
„Prieteni, sunt omul celor două spații ale vieții mele. Port în suflet marea, fie că este Mediterana copilăriei fie că este Marea Neagră de aici, din Constanța.
Am trăit în România mai mult timp decât am trăit în tara natala. Sunt mai mult român. A rămas neschimbată în mine limba mea, patria mea de cuvinte, cultura mea.
Au trecut 3 decenii de cand am atins pentru prima dată pământul românesc. Am petrecut atât de mult timp să învăț totul despre România, încât practic am ajuns să o respir și să o visez mai mult decât un nativ.
Îmi împart timpul, mai bine zis viața, cu cei care au nevoie de ea. Și fac acest lucru de foarte mulți ani. Sufletul meu este acolo unde minunile prind viață.
Au trecut mulți ani, însă acasa este locul pe care îl cauți toată viața, pe care îl păstrezi bine în suflet și în gând!
Dorul de-acasă este stăpânit de dragostea mamei mele, cea care m-a adus aici unde sunt, de amintirile copilăriei, de locurile unde am făcut primii pași, unde am construit primele castele din nisipul galben al mării Mediterane din apropierea casei mele.
Tot acasă am învățat să pronunț primele cuvinte, acolo este clasa mea din şcoala generală, unde există o revistă a școlii cu poza mea, sub care sta scris: 𝙞𝙢𝙞 𝙙𝙤𝙧𝙚𝙨𝙘 𝙨𝙖 𝙙𝙚𝙫𝙞𝙣 𝙢𝙚𝙙𝙞𝙘.
𝗔𝘂 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝟯𝟭 𝗱𝗲 𝗮𝗻𝗶 𝗱𝗲 𝗮𝗱𝗮𝗽𝘁𝗮𝗿𝗲. Viaţa dincolo de graniţele ţării mele a fost cu suișuri și coborâșuri, învățare, experiențe ce mi-au îmbogățit sufletul, dar și experiențe ce l-au golit.
Toată aceste lecții de viață mi-au oferit și forța de a mă reconstrui și de a mă transforma într-o persoană mult diferită de cea din ţara natală.
Tranziția de la „turist” la „rezident” este ca și cum ai da apa de la duș încetul cu încetul până la maxim de fierbinte și nu-ți dai seama până când nu te arde.
Nu este neapărat rău, dar în cele din urmă începi să accepți faptul că există lucruri care sunt diferite și care sunt bune, iar apoi există lucruri care sunt diferite și care nu sunt chiar atât de bune.
Acesta este modul în care se desfășoară viața oriunde, precum un bun prieten ce are propriile sale defecte, dar care va fi acolo pentru a-ți oferi mângâiere la nevoie.
𝗡𝗶𝗺𝗶𝗰 𝗻𝘂 𝘀𝗲 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗮𝗿𝗮 𝗰𝘂 𝘃𝗶𝗮𝘁𝗮 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗮
În noua casă, România, din dorința de a-mi reduce șansele de a face gafe culturale, am citit prolific, expresii, cărți de istorie, ghiduri, cărți de cultură, chiar și cărți de bucate.
Profesoara care mi-a predat limba română mi-a spus că pot învăța să vorbesc românește dacă studiez de câteva ori pe săptămână.
Conjugam liste întregi de verbe și învățam. Mi-am dorit ca, în momentul în care începe anul întâi de facultate, să cunosc mai bine limba decât cei care făcuseră cursul pregătitor de un an de română. Voiam doar să învăț. Despre țară, despre oameni, despre tot. Mi-am atins țelul.
𝗦𝗮 𝘁𝗲 𝗮𝗿𝘂𝗻𝗰𝗶 𝗶𝗻 𝗮𝗽𝗲 𝗮𝗱𝗮𝗻𝗰𝗶 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗰𝗲𝗹 𝗺𝗮𝗶 𝗿𝗮𝗽𝗶𝗱 𝗺𝗼𝗱 𝗱𝗲 𝗮 𝗶𝗻𝘃𝗮𝘁𝗮 𝘀𝗮 𝗶𝗻𝗼𝘁𝗶
Poți să știi totul, dar nu vei afla niciodată cum este cu adevărat până când nu ajungi acolo, până când nu iei contact cu realitatea. Tot ceea ce te înconjoară este supus, în permanență, schimbării.
Într-adevăr, nu există nicio metodă mai eficientă de a învăța decât să știi că viața ta depinde de asta. Totul depinde de cât de dispus ești să îți “înghiți” mândria, să-ți scoți capul din carapace și să greșești.
Cu singuranță, greșelile tale de mâine vor fi mult mai bune decât cele de ieri sau de astăzi!
Da, România nu este o țară de îngeri și curcubee, dar fiecare lucru care mi s-a întamplat, bun sau rău, reprezintă o parte importantă din experiența de a trăi.
Pe măsură ce timpul se scurge, începi să te gândești tot mai puțin ca la o țară străină și mai mult ca la o țară… iar în cele din urmă devine o CASĂ!
Și, la fel ca orice casă, este de datoria celui ce locuiește în ea să o facă să fie cât mai confortabilă, mai sigură, mai potrivită pentru ca dorințele și visele sale să prindă viață.
𝗔𝘂 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁 𝗼𝗿𝗲, 𝗮𝘂 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁 𝘇𝗶𝗹𝗲 … 𝘀𝗮𝗽𝘁𝗮𝗺𝗮𝗻𝗶.
Am pășit în fiecare dimineață în spital neștiind ce îmi va oferi ziua. Însă, am intrat în sala de operații știind că intervenția trebuie să se încheie în cel mai fericit mod.
Așa începe viața – din mica încăpere a spitalului unde cu toții așteptăm miracolul nașterii.
Am stat în oricare din orele nopții alături de gravide așteptând momentul nașterii, am tăiat împreună cordonul ombilical, am zâmbit, am plâns de fericire. Am trăit momente unice.
Am vrut ca femeile de aici să trăiască nașterea plină de iubire. Pentru că nu se poate naște acasă, am vrut ca în Armonia, să existe nașterea ca acasă. Femeia să simtă că este în largul ei. Cum a visat să fie. Cu partenerul alături, cu ora magică, în care copilul este pus pe pielea mamei.
Pentru că este atât de important modul în care începe viața. Împreună, în familie, mama, copilul și tatăl.
Preocuparea mea constantă este mesajul de sprijin pentru femei: pot naște natural dacă vor naștere naturală, dacă vor naștere în apă, se poate, dacă vor cezariană, la fel. Mama este mamă, nu este doar modul în care alege să nască.
Privesc în urmă, retrăiesc cu emoție fiecare clipă. De concentrare, reușită, oboseală, speranță, zâmbete, preocupare, de optimism.
𝗩𝗶𝗮𝘁𝗮 𝗺𝗲𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗶𝗻𝘂𝗮 𝗶𝗻 𝗳𝗶𝗲𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝘃𝗼𝗶.
Viața este acolo unde se aude un scâncet, unde răsare un zâmbet, unde curge o lacrimă de bucurie.
𝗣𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝘃𝗼𝗶, 𝗮𝗱𝗼𝗹𝗲𝘀𝗰𝗲𝗻𝘁𝗲 – 𝗴𝗿𝗮𝘃𝗶𝗱𝗲 – 𝘁𝗶𝗻𝗲𝗿𝗲 𝗺𝗮𝗺𝗶𝗰𝗶- 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶, pentru voi toți ceilalți, timpul meu are o altă însemnătate decât are pentru mine.
Suntem aici ca să creăm. Venim pe lume ca să creăm.
În definitiv, acesta este scopul pentru care ne naștem. Vreau să fiu cea mai bună versiune a mea. Vreau să fac bine. În sufletul meu.
Mediterana și Marea Neagră se aud peste timp., peste spațiu, ca o rugăciune pentru armonie.
Cu bine!
𝗗𝗿. 𝗠𝗼𝗵𝗮𝗺𝗲𝗱 𝗭𝗮𝗵𝗲𝗿,
Manager General Armonia Hospital”.
Citește și:
Armonia Hospital, primul spital din România cu acreditare AACI America
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii