Moartea prematură a unei femei la SCJU Constanța. Concubinul anunță că va face plângere (FOTO+VIDEO)

 

• Un bărbat povestește experiența din unitatea medicală din municipiu, cu partenera sa, care a fost internată în Spitalul Județean Constanța și pe care nu a mai revăzut-o în viață. Tragedia s-ar fi întâmplat vineri, 24 ianuarie 2025, chiar de Ziua Principatelor Unite.
• Bărbatul mărturisește plin de durerea încă vie cum s-au petrecut lucrurile, de la momentul în care  și-a lăsat iubita în grija ambulanței, care a transportat-o la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a Spitalului Clinic Județean „Sf. Apostol Andrei” Constanța.

Femeia a fost apoi internată la secția neurologie a spitalului. Din păcate, partenera lui de viață nu a supraviețuit, iar omul îndurerat arată cu degetul spre spital pentru că nu ar fi fost tratată corespunzător.
 
Dar iată spusele lui Doagă Cristian în integralitate.


„Totul a început de joi dimineața, ne-am pus miercuri seara în pat, ne-am pus la somn, am dormit împreună.  Joi dimineața de la 3, s-a trezit din pat brusc, avea frisoane și temperatură mare. Am pus mâna pe ea pentru că se vedea că avea temperatură. Ochiul și gura pe partea dreaptă erau lăsate. Am sunat-o pe maică-sa, am sunat la salvare, a venit salvarea, a luat-o și m-am dus și eu la spital. A băgat-o (pe iubita mea n.r)  pe holul de la triere unde am lăsat-o puțin. Ei  au lăsat-o să aștepte  și nici n-au băgat-o pe holul salonului, după care a luat-o și au băgat-o în sală unde zic ei că a intrat pacienta pe Verde.  Nu știu cum  adică a fost, a plecat pe cod Verde pentru că a plecat pe picioare din poarta casei, am dus-o eu ținută de mână până la ambulanță.


Au băgat-o la triere, au scos-o de la triaj, au băgat-o în ambulatoriu acolo nu știu, au  ținut-o degeaba, nu i-au făcut nimic de  la ora 9.00  la 4.00, de abia au pus o perfuzie pe la 9, din ce am văzut eu, că mai deschideau și închideau ușile doamnele pe acolo, să nu se vadă cum îl tratează. După care au plimbat-o de vreo două ori pe holul spitalului, au băgat-o și-au făcut un RMN sau CT, nu știu exact, apoi au băgat-o înapoi.

Aștept analizele și am așteptat analizele până la 4 jumătate după amiaza sau 5.00 nu mai știu cât era ceasul. Din ce am observant, au ținut-o cu perfuzie și perfuzia nici nu era atârnată de suportul acela ca să stea în sus și să-i curgă în vene, era pus în pat lângă ea. Au ținut-o ce au ținut-o până pe la 5 seara să zic așa, ea era conștientă că vorbea, încă era lucidă.

Însă în timp ce trecea timpul își pierdea din conștiință, își pierdea din vorbă, începuse să aibă stări de vomă, m-am dus eu să-i duc o pungă de fapt că nu văzusem că i-ar fi dat-o, nimica.S-au gândit să o  interneze pe unitate de neurologie, au băgat-o și au internat-o.
 
Toate bune și frumoase, stând acolo că ne-am cerut noi dreptul până le vine schimbul de gardă. Vorbim cu doctora de gardă care e situația , am așteptat, am așteptat pe parcurs tot a început să i se facă rău, i se făcea rău din ce în ce mai tare,  m-am dus eu la doamnele alea acolo pe la 6 jumate 06:40, 7 zic nu știu sigur , m-am dus la birou la ele și am chemat o asistentă de serviciu.
Zic - doamnă veniți că pacienta nu mai are aer, se sufocă.A venit repede  s-a uitat, a zis că n-are nimic, așa trebuie să se întâmple, e bine că așa face, se curăță trebuie să vomeze, tot să vomeze că se curăță.


Și zic - Hai  doamnă, poate se curăță de tot și mâine dimineață când vin poate n-o mai găsesc întreagă și o iau cu picioarele înainte  și ei că să plecați acasă, dar dacă a venit ora 7 gata, ne-a dat afară.

Apoi a venit paza să elibereze coridoarele, saloanele tot,  toată lumea acasă să plecăm. Eu când am ieșit din salon i-am zis -doamnă aveți grijă că fata nu se simte bine, eu  nu o văd OK, nu e bine ce se întâmplă. Ea nu că nu este așa, că așa e bine, așa trebuie și așa se manifestă. N-am apucat să o mai văd vie, că așa s-a întâmplat. Am plecat acasă, apoi m-a anunțat soacra, pentru că eu venisem acasă,  eram ferm asigurați că mi-au zis – domnule du-te acasă că mâine dimineață când vii , este vie și merge prin salon p-aici.

Na, la 3 dimineața, jale mare că a omorât-o, m-am ridicat din pat și m-am dus valvârtej până acolo, am ajuns acolo, cum m-am urcat în mașină, apoi direct în salon să mă uit să văd dacă e acolo, în salon unde era la Neurologie, direct pe salon unde era internată. Când am ajuns acolo era patul strâns, curat aranjat, pături puse la locul lor, ce s-a strâns. N-au vrut să mi se zică unde este, m-am dus, am bătut la ușă la fetele acelea de la resuscitare, a venit o doamnă, mi-a deschis ușa acolo și le-am întrebat.

Inițial n-au recunoscut că e la morgă, într-un final a venit o altă doamnă care era mai tare în gură, așa avea un tupeu de ăsta mai fantastic Ei au zis că au resuscitat-o, dar eu nu cred că au resuscitat-o pentru că n-am văzut să fie așa sau să o intubeze, că înainte să fi plecat trebuia s-o intubeze.

Nu este omenie, nu este suflet nu se pune suflet nu se face nimic pentru om, că te duci viu și ieși mort. Le-am și zis - păi eu vin mâine dimineață când mi-ați promis că o iau vie, iar voi mi-o aduceți moartă, e la morgă, scoateți-o de la morgă
N-am de gând să las lucrurile așa, vă dați seama că ce mai am de pierdut acuma, nu mai am ce să  pierd, am pierdut ce am avut.
Ce mai am pe lângă mine este copilul, fetița ei

Din câte știu nimic nu mai avea, ca afecțiuni, analize mai făceam anual sau la 6 luni,  mai avea d-astea,  o răceală ca orice om, o banală luxație, te mai doare ceva. Când a fost internată nu mi-au zis nimic, eu am insistat dom'le ce are, eu cred că AVC, eu zic că nu se duce în halul ăsta la spital și chiar n-are nimica, nu-i că nu i-a descoperit nimic. Și în fișele acelea pe care le aveau pe targă, când o plimbau din salon în salon, nici n-am avut acces la ele cel puțin sau să vină vreo doamnă din aceea să zică băi nene uite cum stă treaba, că eram și eu și maică-sa. Na duceți-o frate, nu sunteți competenți, sunați mai departe, duceți-o la București””, spune omul supărat.
 
Bărbatul spune că va face plângere la Colegiul Medicilor și la poliție
 
„Voi face plângere  la Colegiul medicilor și la poliție. Hai că pe mine m-au nenorocit, dar câți mai urmează. În loc să îmbunătățească situația omului care se duce bolnav la ei, plătim atâtea zeci de mii de lei pe lună asigurare, pensii de la sănătate, pe ce, pe cine plătește că eu i-aș lăsa fără bani să muncească degeaba.”, a încheiat cu mâhnire bărbatul rămas văduv.
 
Cei doi au 38 de ani, urmau să se căsătorească în 2026, ambii au câte un copil din fostele căsnicii. Se aflau întro relație de șapte ani și locuiau în Chirnogeni, județul Constanța.
 
 
Citește și
Un bărbat din Constanța și-a pierdut soțiaMesaj devastator – „În spitalul județean Constanța duci pacientul viu și îl iei mort”. Reacția SCJU