Certificatul prenupțial. Pașii pentru un „DA” sănătos

Căsătoria reprezintă uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, bazată pe acordul lor personal și necondiționat, prin care aceștia se angajează să întemeieze o familie, potrivit art. 271 C.civ. Așadar, căsătoria este un act juridic și social fundamental, care se încheie în mod solemn în fața ofițerului de stare civilă, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege, respectiv:

• Consimțământul liber și personal al viitorilor soți – aceștia trebuie să își exprime voința de a se căsători în mod direct și necondiționat în fața ofițerului de stare civilă.
• Vârsta minimă pentru căsătorie – 18 ani.

Prin excepție: minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători cu acordul părinților/tutorelui și cu autorizarea instanței de tutelă, scrie Legal Badger.

• Absența impedimentelor la căsătorie (spre exemplu este interzisă căsătoria între rudele în linie dreaptă, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv sau bigamia).
• Încheierea căsătoriei în fața ofițerului de stare civilă, care este singurul competent să oficieze căsătoria.
• Cerințe administrative.

Una dintre cerințele administrative necesare pentru încheierea căsătoriei este certificatul prenupțial, prin care se atestă starea de sănătate a viitorilor soți. Acest certificat se obține în urma unor investigații medicale și este obligatoriu să fie prezentat la depunerea actelor pentru căsătorie, având rolul de a confirma că ambii parteneri sunt apți din punct de vedere medical pentru încheierea căsătoriei și că nu suferă de boli care ar putea afecta viața conjugală.

Certificatul prenupțial se eliberează de către medicul de familie pe baza rezultatelor unor analize medicale de sânge – pentru depistarea infecției cu HIV sau a sifilisului – și a radiografiei pulmonare – pentru diagnosticarea tuberculozei. Perioada de valabilitate a certificatului este de 14 zile, calculată de la data emiterii.

Cu privire la certificatul prenupțial art. 278 C.civ prevede că “Căsătoria nu se încheie dacă viitorii soţi nu declară că şi-au comunicat reciproc starea sănătăţii lor. Dispoziţiile legale prin care este oprită căsătoria celor care suferă de anumite boli rămân aplicabile.”

Așadar, certificatul prenupțial are ca scop principal asigurarea transparenței medicale între viitorii soți, având în vedere că fiecare dintre aceștia trebuie să cunoască starea de sănătate a celuilalt partener pentru a putea lua o decizie informată și liberă cu privire la încheierea căsătoriei.

Starea de sănătate a viitorilor soți se comunică reciproc prin includerea, ca anexă la declarația de căsătorie, a actelor medicale relevante. Declarația de căsătorie trebuie să conțină mențiunea: „Declarăm că am luat cunoștință reciproc de starea sănătății noastre în vederea încheierii căsătoriei”. Actele medicale anexate includ certificatul prenupțial, care atestă, așa cum am arătat mai sus, rezultatele examenelor medicale necesare, precum cele pentru boli venerice, afecțiuni neuropsihice și tuberculoză pulmonară.

Cu privire la aceasta în literatura de specialitate s-a arătat că necomunicare stării de sănătate poate fi considerat ca fiind motiv de nulitate relativă a căsătoriei în următoarele situații:

• Eroare asupra identității fizice a soțului – în cazul în care soțul care suferă de o boală nu avea cunoștință despre aceasta la momentul încheierii căsătoriei;
• Dol prin reticență – în situația în care soțul bolnav avea cunoștință despre afecțiunea sa dar a ales să nu o divulge celuilalt soț, omițând în mod intenționat această informație esențială.