Drepturile tale Abuzul în serviciu. Intenții și consecințe în acțiunile funcționarului public

• Scopul funcționarului care recurge la abuz în serviciu  este de a obține beneficii, avantaje pentru sine sau pentru altcineva. Articolul 297 Cod Penal reglementează infracțiunea de abuz în serviciu.
• Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

 
Un funcționar public care acționează contrar legii și atribuțiilor de serviciu săvărșește abuz în serviciu. În egală măsură, se săvârșește un abuz în serviciu și în momentul în care funcționarul alege să nu își îndeplinească sau să omită anumite îndatoriri pe care le presupune funcția sa.
 
În ambele situații infracțiunea de serviciu este săvârșită cu intenție. Va fi intenție directă, în prima ipoteză, respectiv intenție indirectă (eventuală), în cea de-a doua. Scopul funcționarului care recurge la o astfel de faptă infracțională este același: de a obține beneficii, avantaje pentru sine sau pentru altcineva, iar urmarea va fi întotdeauna producerea de pagube sau vătămarea drepturilor și intereselor unei persoane fizice/juridice.

Faptele care au consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani

 
Articolul 297 Cod Penal reglementează infracțiunea de abuz în serviciu și prezintă cele două ipoteze în care aceasta se poate produce:
 
Prima, redată de alin. (1), presupune neîndeplinirea unui act prevăzut de o lege, o ordonanță simplă sau de o ordonanță de urgență a Guvernului, ori un alt act normativ care avea în acel moment putere de lege/îndeplinirea defectuoasă prin încălcarea unei dispoziții dintr-un astfel de act normativ. Pedeapsa în această situație este închisoarea de la 2 la 7 ani și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție publică.
 
Cea de-a doua, redată de alin. (2), presupune: încălcarea unui drept al unei persoane/creearea unei situații particulare în care persoana se va afla în inferioritate pe considerente de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA. Pedeapsa este aceeași, scrie Legal Badger.
 
Infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată este  conform art. 248ⁱ din Codul Penal 1969: Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
 
 
Infracțiunea de abuz în serviciu, cercetată de DNA
 
 
În România, Direcția Națională Anticorupție (DNA) se ocupă de cazurile de corupție de o gravitate mai ridicată, iar procurorii ce activează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, poliția și alte autorități de aplicare a legii se ocupă cu restul faptelor ce nu reprezintă un grad la fel de ridicat de pericol.
 
Conform art. 48 din Codul Penal, Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
 
De asemenea este complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
 
Complicitatea la abuz în serviciu presupune susținerea unui funcționar public să comită un abuz în serviciu prin diferite metode precum punerea la dispoziția acestuia a diferite resurse, informații, ajutoare, mijloace sau instrumente care să îi faciliteze săvârșirea infracțiunii. Prin urmare, pentru a exista complicitate, trebuie să existe un abuz în serviciu.
 
De asemenea, un aspect important este intenția complicelui. El trebuie să acționeze cu intenție și în cunoștință de cauză pentru a putea fi considerat complice. Nu poate fi tras la răspundere cel care nu știa că acțiunile sale contribuie la comiterea abuzului.
 
Fapta de complicitate poate avea loc înaintea abuzului în serviciu, sub forma unor acte pregătitoare, în același timp cu abuzul sau chiar după, prin încercarea de a ascunde urmările acestuia. Așadar complicitatea poate avea două forme: activă sau pasivă. Cea activă presupune participarea activă a complicelui la abuz în serviciu fie prin acțiuni fie prin furnizarea ajutorului necesar de a duce la bun sfârșit infracțiunea. În schimb, cea pasivă nu necesită implicarea directă a complicelui, este suficient ca acesta să fi știut despre abuz în serviciu și să nu fi făcut nimic ca să o împiedice sau să o raporteze autorităților.
 
Deși limitele legale de pedeapsă sunt aceleași, atât pentru autorul faptei, cât și pentru instigator sau complice, în general, pedeapsa concret aplicată în cazul complicității este mai redusă decât în cazul autorului infracțiunii de abuz în serviciu, în funcție de cât de semnificativ a fost rolul complicelui. Aceasta poate varia în funcție de gradul de implicare a complicelui pentru a realiza infracțiunea de abuz în serviciu, gravitatea abuzului și de circumstanțele specifice ale fiecărui caz.

PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și: 

Parchetul European. Oamenii lui Kövesi au pătruns în sediul Prefecturii Maramureș și în 14 locuințe ale unor oficiali
 
Notar trimis în judecată de procurorii DNA! Ar fi ajutat un suspect de crimă să își însușească averea victimei