Drepturile tale Ai dreptul la bunurile celui pe care îl întreții?

Problematica drepturilor asupra bunurilor persoanei întreținute necesită o analiză distinctă a două tipuri de întreținere,  întrucât legislația civilă română reglementează două instituții juridice distincte care guvernează aceste raporturi: obligația legală de întreținere și contractul de întreținere. Deși ambele instituții prezintă anumite similitudini în ceea ce privește finalitatea lor – asigurarea întreținerii unei persoane –  ele prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește efectele juridice și drepturile asupra bunurilor.

Obligația legală de întreținere, reglementată de articolele 513-534 din Codul Civil, reprezintă o obligație care există exclusiv între persoanele prevăzute de lege, în condițiile expres determinate de aceasta. Această obligație are un caracter personal pronunțat, aspect evidențiat de articolul 514 din Codul Civil, care stabilește că obligația se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului, cu excepția cazurilor special prevăzute de lege. Mai mult, legea prevede în mod explicit că nimeni nu poate renunța pentru viitor la dreptul său la întreținere, subliniind astfel importanța și caracterul imperativ al acestei obligații.

În cazul obligației legale de întreținere, persoana care prestează întreținerea nu dobândește niciun drept asupra bunurilor celui întreținut. Această limitare decurge din însăși natura juridică a obligației, care își are izvorul în legăturile de familie sau în alte raporturi juridice special prevăzute de lege. Legiuitorul a stabilit că obligația de întreținere există între soț și soție, între rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege, conform articolului 516 din Codul Civil.

Situația juridică se prezintă diferit în cazul contractului de întreținere, reglementat de articolele 2254-2263 din Codul Civil. Acest contract poate fi încheiat atât cu titlu oneros, cât și cu titlu gratuit, aspect care influențează în mod direct regimul juridic al bunurilor implicate în raportul de întreținere. În cazul contractului încheiat cu titlu oneros, debitorul întreținerii poate primi bunuri în schimbul obligației de întreținere pe care și-o asumă, această posibilitate fiind confirmată de aplicarea regulilor rentei viagere la contractul de întreținere, conform articolului 2256 coroborat cu articolul 2243 din Codul Civil, scrie Legal Badger.

Un aspect important în analiza drepturilor asupra bunurilor în contractul de întreținere îl reprezintă principiul continuității obligației de întreținere, stabilit de articolul 2257 alineatul (4) din Codul Civil. Conform acestei prevederi, întreținerea continuă să fie datorată în aceeași măsură chiar dacă bunul care a constituit capitalul a pierit total sau parțial ori și-a diminuat valoarea, cu excepția cazului în care acest lucru s-a întâmplat din culpa creditorului întreținerii. Această reglementare subliniază independența relativă a obligației de întreținere față de soarta bunurilor transmise.

Legiuitorul a prevăzut și anumite mecanisme de protecție juridică pentru părțile implicate în contractul de întreținere. Astfel, caracterul personal al contractului nu poate fi invocat pentru a se opune acțiunii în revocare sau acțiunii oblice introduse pentru executarea sa, conform articolului 2259 din Codul Civil. De asemenea, există un caz special de revocare în favoarea persoanelor cărora creditorul întreținerii le datorează alimente în temeiul legii, dacă prin efectul contractului acesta s-a lipsit de mijloacele necesare îndeplinirii obligației de a asigura alimentele.

În ceea ce privește întinderea obligației de întreținere în cadrul contractului, aceasta se stabilește în mod echitabil, ținându-se seama de valoarea capitalului și de condiția socială anterioară a creditorului. Debitorul este obligat să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, menaj, precum și folosința unei locuințe corespunzătoare, incluzând de asemenea îngrijirile și cheltuielile necesare în caz de boală. În cazul în care întreținerea are caracter viager sau când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are și obligația să îl înmormânteze.

Un aspect particular al contractului de întreținere îl reprezintă posibilitatea înlocuirii întreținerii în natură cu o rentă, în situațiile în care prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din motive obiective. În acest caz, instanța  de judecată poate să dispună, la cererea oricăreia dintre părți, înlocuirea întreținerii în natură cu o sumă de bani corespunzătoare. Această modificare a modalității de executare a obligației nu afectează însă drepturile deja dobândite asupra bunurilor.


În concluzie, drepturile asupra bunurilor celui întreținut diferă fundamental în funcție de izvorul obligației de întreținere. În cazul obligației legale de întreținere, nu există niciun drept asupra bunurilor persoanei întreținute, această obligație decurgând exclusiv din prevederile legii. În schimb, în cazul contractului de întreținere încheiat cu titlu oneros, există posibilitatea dobândirii de drepturi asupra bunurilor, strict în limitele și condițiile prevăzute în contract.

Citește și:

Decontarea abonamentului la sala de sport