Am plâns și râs împreună, am glumit și ne-am certat, dar a fost întotdeauna vertical! Rămas bun, domnule Andrei!

Nea Andrei ne-a părăsit pentru totdeauna. Regret că nu am mai trecut de un an pe la redacția ZIUA de Constanța, ca nu am mai vorbit cu dumnealui, ca nu mi-a mai spus: Doamna Baciu!  Ce mă supăram atunci că nu-mi spune și mie pe prenume ca celorlați colegi, dar mă domnește! 

Mai mult de nouă ani am lucrat alături de nea Andrei și am avut atâtea de învățat de la dumnealui. Multe. Foarte multe. Era o enciclopedie adevărată. Avea răspuns la orice întrebare, fie din istorie, cultura, literatura, muzica, film. Știa orice. 

A fost ca o stâncă neclintită. Nimic și nimeni nu-l putea doborî. Avea o figura impunătoare, dar, în același timp, și blândă. Știa când să te certe, dar și când să te laude.  

Sărea mereu în ajutor oricărui coleg care i-o cerea. Și spunea mereu: dacă aveți nevoie de ceva, sunați-mă, fie la miezul nopții. 

Și ne mai spunea: noi, cei din redacție suntem ca o familie. Petrec mai mult timp cu voi decât acasă....  Și avea dreptate. Știa să te asculte atunci când aveai o problemă, știa să-și dea un sfat, să te susțină!

Am plâns și râs împreună, am glumit și ne-am certat, dar nea Andrei a fost întotdeauna vertical! Un om bând, chiar dacă uneori îl făcea pe șeful cel rău. Un OM și un Jurnalist adevărat.

Nea Andrei a fost omul care m-a învățat ce înseamnă presă locală, cum să găsesc acea informație de care aveam nevoie pentru un articol.  Nea Andrei a fost ca un tată pentru noi toți, un tată care te apostrofa dacă ai greșit, dar și care te și lăuda atunci când ai reușit.


Ori de câte ori i-am cerut ajutorul, mi l-a oferit, fără a aștepta ceva în schimb.  Va mulțumesc pentru toate, domnule Andrei! Drum lin către stele și de acolo, de sus, să ne supravegheați greșelile și știrile. Rămas bun....



Editorial Mamaia, stațiunea unde luxul și sărăcia se văd cel mai bine

Editorial Aţi promovat sau nu Bacalaureatul, viaţa merge înainte! Ce şanse mai au ghinioniştii?