Istorii pierdute Constanța Casa armeanului Tacvor Benlian, din Piața Independenței, transformată în spital, cazarmă și restaurant-braserie. Când a fost demolată

• Printre cele mai vechi comunități care au transformat Constanța în „acasă“ se numără comunitatea armeană, membrii săi continuând și astăzi să fie membrii de vază ai urbei de la mal de mare.
• piesă din puzzle-ul istoriilor dispărute ale Constanței vechi face referire la casa comerciantului Tacvor (Takvor, Tacor) Benlian, ridicată în 1912 de arhitectul Adolf Linz, în Piața Independenței, imobil care a trecut prin două războaie mondiale și transformările aferente.
• Imobilul avea parter, două etaje și o mansardă și se învecina cu casa armeanului Torosian, la sud.
• Despre această vecinătate scrie și Simion Tavitian în lucrarea „Armenii dobrogeni în istoria și civilizația românilor“.
• Imobilul a fost demolat în 1985.

 
Constanța veche adăpostește printre străzile sale, dar și în filele de istorie consemnată frânturi din viața celor ce au trăit în urmă cu mai bine de un secol și care și-au adus contribuția la transformarea bătrânei provincii într-o regiune înfloritoare.
 
Printre cele mai vechi comunități care au transformat Constanța în „acasă“ se numără comunitatea armeană, membrii săi continuând și astăzi să fie membrii de vază ai urbei de la mal de mare.
 
O piesă din puzzle-ul istoriilor dispărute ale Constanței vechi face referire la casa comerciantului Tacvor (Takvor, Tacor) Benlian, ridicată în 1912 de arhitectul Adolf Linz, în Piața Independenței, imobil care a trecut prin două războaie mondiale și transformările aferente.
 
Istoria acestui imobil este reconstituită grație informațiilor puse la dispoziţie de către Institutul Naţional al Patrimoniului, în cadrul unui proiect dezvoltat cu Direcţia de Cultură Constanţa şi Muzeul Naţional de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa.
 
Potrivit acestor informații, clădirea a fost ridicată în anul 1912 de arhitectul Adolf Linz, la comanda comerciantului Tacvor (Takvor) Benlian.
 
Imobilul avea parter, două etaje și o mansardă și se învecina cu casa armeanului Torosian, la sud.
 
Despre această vecinătate scrie și Simion Tavitian în lucrarea „Armenii dobrogeni în istoria și civilizația românilor“:
 

„În anul 1900, Nazaret Torosian înaintează spre avizare proiectul unei construcții monumentale, cu patru nivele, întocmit de Adolf Linz. Casa Torosian avea înscrise numele proprietarului și data proiectării sale pe fața principală: N.K.T.“
 
Apoi, Simion Tavitian punctează: „în continuarea proprietății Torosian, Tacor Benlian obține autorizația de a construi 1.125 mp structurați pe trei nivele și mansardă. Arhitectul – același Adolf Linz“.
 
În continuare, autorul îl citează pe Marian Moise („Constanța veche“), care afirma că „Orașul Constanța a avut șansa ca în zona sa de maximă încărcătură simbolică și expresivă – Piața Ovidiu – să aibă trei comanditari care au recurs la același proiectant; frontul de clădiri terminat până la primul război mondial avea caracteristici unitare și de compoziție sensibil armonizată, prezentând datele unei structuri urbanistice urmărită coerent, cu program“.
 
„Distrugerea acestor edificii a fost un act gratuit de vandalism, de agresare a demnității individuale și colective“, spune acealași Simion Tavitian.
 
În informațiile puse la dispoziție în cadrul proiectului dezvoltat de Institutul Național al Patrimoniului cu Direcţia de Cultură Constanţa şi Muzeul Naţional de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa se mai arată, referitor la imobilul lui Takov Benlian, că, la parter, se afla inițial o cafenea (Imperial), apoi un cinematograf (Palat).

 
Stilul în care a fost edificată clădirea de către marele arhitect Adolf Linz era Art-Nouveau, casa având ferestre mari, dispuse pe aproape întreaga suprafață a pereților.
 
Astfel, balcoanele erau dispuse pe fațada clădirii, la ambele etaje, iar mansarda sobră avea lucarne care-i asigurau luminozitatea interioară.
 
Nu a trecut mult, însă, iar România a intrat în Primul Război Mondial.
 
Între anii 1916-1918, casa lui Tacvor Benlian a fost transformată în spital și cazarmă, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, imobilul a fost rechiziționat.
 
Casa comerciantului este naționalizată în 1948 de noul regim comunist instalat în România și urmează degradarea imobilului, parterul fiind transformat într-un restaurant-braserie.
 
Istoria imobilului ia sfârșit în 1985, odată cu demolarea sa.
 
Cu toate acestea, amintirea imobilului și a ce a reprezentat acesta, alături de creatorii săi, pentru Constanța veche continuă să existe, frânturile de istorie reconstituite stând mărturie pentru amprenta pe care fiecare casă și-a lăsat-o în urbea tomitană.

Sursa info & foto: Institutul Național al Patrimoniului, Direcția Județeană de Cultură Constanța, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și
#DobrogeaDigitală
Un capitol tragic al istoriei moderne sau cum poate renaște un oraș