Mihai Șora împlinește 105 ani (VIDEO)

• Eseistul și filosoful român Mihai Șora împlinește astăzi 105 ani.

Mihai Şora, eseist şi filosof, s-a născut la 7 noiembrie 1916, în comuna Ianova, judeţul Timiş.

Legătura lui Mihai Șora cu Universitatea Ovidius din Constanța

Șora a fost primul ministru al Învăţământului după căderea regimului comunist, făcând parte din guvernul condus de Petre Roman în  perioada 30.12.1989- 28 iunie 1990. El a avizat înființarea Universității Constanța, care astăzi se numește Universitatea Ovidius din Constanța.
 

„Universitatea este înfiinţată pe 30 martie 1990 şi Facultatea de Medicină pe 20 martie, de ziua lui Ovidiu. Pe 19 martie trebuia înfiinţată şi am mers la ministrul Învăţământului de atunci, Mihail Şora, şi i-am justificat de ce ne dorim 20 martie, pentru că atunci s-a născut Ovidiu, şi a rămas cu gura căscată: «NU ŞTIAM!». Şi mi-a sugerat să scriu o carte despre el şi uite aşa a apărut «Codul lui Ovidius Naso», la care am lucrat 27 de ani.
 
Şi mi-a dat Şora o hârtie prin care Facultatea de Medicină se înfiinţa în subordinea Institutului de subingineri. I-am spus că nu se poate, pentru că aceasta este o facultate de lungă durată şi că avem o aprobare de principiu, din partea CPUN, în frunte cu Ion Iliescu, care era pe post de Parlament atunci, să ne ridice la rang de universitate pe noi, pe Suceava şi pe Sibiu, pentru că toţi aveau învăţământ pedagogic. Şi astfel, pe 30 martie a fost înfiinţată Universitatea «Ovidius».
 
Dar cum era o problemă că facultatea mea fusese înfiinţată pe 20 martie, de ziua lui Ovidius, atunci Şora l-a întrebat pe unul, Ovidiu Ianculescu, directorul învăţământului superior încă de pe vremea lui Ceauşescu, ce este de făcut. Iar soluţia găsită de acesta a fost ca înfiinţarea să rămână din 30 martie, dar numărul de înregistrare să fie din 20 martie, iar la conducere să fie numit Adrian Rădulescu, rector.
Iniţial, nu s-a numit Ovidius, ci Universitatea Constanţa - Dr. Vasile Sârbu. 

Șora a urmat Liceul "C. Diaconovici-Loga" din Timişoara (1927-1934), apoi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (1934-1938), potrivit ''Dicţionarului scriitorilor români'' (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu; Ed. Albatros, Bucureşti, 2002). I-a avut ca profesori, printre alţii, pe Mircea Vulcănescu şi Nae Ionescu, informează Agerpres.

În 1939 devine student în filosofie la Sorbona, primind o bursă a guvernului francez, apoi, din cauza ocupaţiei germane şi-a continuat studiile la Universitatea din Grenoble (1940-1945), pregătindu-şi aici teza de doctorat despre opera lui Blaise Pascal. S-a stabilit apoi la Paris (1945-1948).

A revenit în ţară în 1948 şi a fost constrâns să rămână, potrivit sursei citate.


A lucrat ca funcţionar în cadrul Serviciului de presă la Ministerul de Externe (1948-1950), apoi a fost şef al redacţiei de literatură a Editurii în limbi străine de pe lângă Institutul Român pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea (1951-1954), redactor-şef al compartimentului ''Moştenirea literară'' al Editurii de Stat pentru Literatură şi Artă, unde reia seriile "Biblioteca pentru toţi", ''Scriitori români'' ş.a.(1954-1969), precum şi şef al serviciului Biblioteci în cadrul Ministerului Învăţământului (1970-1977), de unde se pensionează.

A fost primul ministru al Învăţământului după căderea regimului comunist, făcând parte din guvernul condus de Petre Roman. A demisionat din funcţie în semn de protest faţă de mineriadele din 13-15 iunie 1990, refuzând apoi să mai ocupe funcţii în cadrul administraţiei de stat.

A debutat editorial în Franţa cu eseul "Du dialogue intérieur. Fragment d'une Anthropologie metaphysique" (Editura Gallimard, 1947).
Trei decenii mai târziu, publică în ţară volumul "Sarea pământului. Cantată pe două voci despre rostul poetic" (1979, Premiul Uniunii Scriitorilor).

'În totul, avem de a face cu o figură singulară în filosofia românească. Încadrabil, ca vârstă, în generaţia lui Eliade, Cioran, Noica, Vulcănescu, Ţuţea, Şora a luat un traseu filosofic divergent faţă de aceştia. În timp ce discipolii lui Nae Ionescu se lăsau fascinaţi de un (neo)iraţionalism cu mesaj mesianic, el s-a format la şcoala franceză, fiind probabil singurul şi în orice caz cel mai autentic existenţialist român. Pe linia lui Descartes, Husserl, Heidegger, Sartre, el dezvoltă o viziune existenţialistă, folosind o metodă fenomenologică (...), se arată în ''Dicţionarul scriitorilor români'' (Ed. Albatros, Bucureşti, 2002).

Este membru fondator al Alianţei Civice, al Grupului de Dialog Social, precum şi al Societăţii Române de Fenomenologie. În 2012 a devenit membru de onoare al Academiei Române, conform www.acad.ro.


În 2011, a fost distins cu Decoraţia Regală ''Nihil Sine Deo''. I-a fost conferit în 2016 Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler "cu prilejul aniversării unui secol de viaţă, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră dedicată valorilor umane fundamentale, cercetării şi educaţiei, prin care a îmbogăţit cultura românească şi universală, pentru rolul avut în consolidarea democraţiei în România postdecembristă, impunându-se ca un reper al tinerelor generaţii".






Sursă foto: Facebook/Mihai Șora

Citește și: 
Neagu Djuvara şi Mihai Şora, decoraţi luni de Iohannis

 Dr. Vasile Sârbu - „Adrian V. Rădulescu a fost un foarte bun patriot“ (galerie foto inedită)