#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Dr. Vasile Sârbu - „Adrian V. Rădulescu a fost un foarte bun patriot“ (galerie foto inedită)
ro
25 Sep, 2018 00:00 Redacţia ZIUA de Constanţa 25 Sep, 2018 00:00 25 Sep, 2018 00:00 ZIUA de Constanta 4660
Cunoscutul profesor şi chirurg Vasile Sârbu a făcut parte din echipa care a pus bazele învăţământului universitar la Constanţa împreună cu prof. univ. dr. Adrian V. Rădulescu şi, totodată, a contribuit la introducerea în România a tehnicii chirurgicale laparoscopice.
Născut pe 22 mai 1948, în Deleni, judeţul Mehedinţi, dr. Sârbu a absolvit Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, în anul 1972, obţinând titlul de doctor în medicină în anul 1993, cu teza „Vascularizaţia arterială a tubului digestiv subdiafragmatic în zonele de interes chirurgical“.
Şi-a continuat dezvoltarea profesională prin cursuri de pregătire şi schimburi de experienţă în Franţa - 1990, Italia - 1991 şi 1995, urmate, până în anul 2000, de perioade scurte de informare şi pregătire pe probleme ţintite în clinici din Israel, Spania, Anglia, Turcia, Grecia, Austria, Germania, SUA, Japonia şi Chile.
Din 1988, a lucrat la Spitalul Judeţean Constanţa, devenind şeful secţiei de Chirurgie în 1990. În anul 1992, a fost medic primar de chirurgie generală şi chirurgie vasculară. Între anii 1990 şi 1993, a fost director al Direcţiei Sanitare Constanţa, iar între 2000 - 2002, a avut funcţia de preşedinte al Societăţii Române de Chirurgie şi Transplant.
La începutul anului 1990, alături de alţi oameni de ştiinţă şi de cultură, a pus bazele grupului de iniţiativă „Prouniversitaria“, care a condus la înfiinţarea Universităţii „Ovidius” din Constanţa. A făcut parte din conducerea tinerei instituţii de învăţământ, chiar de la înfiinţare, fiind decan fondator al Facultăţii de Medicină, până în 2003, şi apoi prorector al universităţii. În 1998, a devenit profesor universitar la Catedra de Chirurgie a universităţii şi conducător de doctorat, din anul 2001.
„Adrian Rădulescu a făcut parte efectiv din echipa care a luptat pentru înfiinţarea universităţii. Un tip absolut fermecător, doct, un foarte bun istoric, un foarte iubitor de arheologie, de Dobrogea, un om încântător şi un foarte bun patriot şi român. Un tip de o mare discreţie, care a avut de trecut o mare cumpănă atunci când a avut de ales între a rămâne rector sau a deveni prefect.
Premierul de la acea vreme, Petre Roman, îl cunoştea şi nu şi-ar fi dorit să fie în fruntea judeţelor tot felul de exponenţi ai noului val de revoluţionari, lipsiţi de carte. Rădulescu, cu mare durere, a renunţat la funcţia de rector, dar a rămas alături de universitate şi s-a luptat să luăm Campusul.
Imediat după Revoluţie, în 1990, eram foarte supărat că anumiţi indivizi voiau să înfiinţeze o universitate tehnică, cu numele de Anghel Saligny, în care să unească institutul de subingineri din Constanţa cu Marina Civilă, care se rupsese de Academia Navală.
Şi atunci am mers la primarul de judeţ Adrian Rădulescu şi i-am spus: «Domnule Rădulescu, haideţi să-i spunem Universitatea Constanţa, ca să cuprind şi eu Medicina». Ca, până la urmă, proiectul lor să cadă şi să câştige numai Medicina. Şi cum nu putea să fie cuprinsă Institutului de subingineri, a ridicat la rang de universitate acest institut.
Îmi pare rău că despre Universitatea «Ovidius» s-au apucat să vorbească unii care nici nu au fost atunci, când s-a înfiinţat. Nu am nimic cu ei, pentru că îmi sunt prieteni, dar nu au fost acolo. Doar eu, care eram directorul Direcţiei Sanitare, Gheorghe Dumitraşcu, care era la Frontul Salvării Naţionale, şi cu Rădulescu am fost cei care eram acolo la înfiinţare. Istoria scrisă de prieteni de-ai mei e falsă total.
Universitatea este înfiinţată pe 30 martie 1990 şi Facultatea de Medicină pe 20 martie, de ziua lui Ovidiu. Pe 19 martie trebuia înfiinţată şi am mers la ministrul Învăţământului de atunci, Mihail Şora, şi i-am justificat de ce ne dorim 20 martie, pentru că atunci s-a născut Ovidiu, şi a rămas cu gura căscată: «NU ŞTIAM!». Şi mi-a sugerat să scriu o carte despre el şi uite aşa a apărut «Codul lui Ovidius Naso», la care am lucrat 27 de ani.
Şi mi-a dat Şora o hârtie prin care Facultatea de Medicină se înfiinţa în subordinea Institutului de subingineri. I-am spus că nu se poate, pentru că aceasta este o facultate de lungă durată şi că avem o aprobare de principiu, din partea CPUN, în frunte cu Ion Iliescu, care era pe post de Parlament atunci, să ne ridice la rang de universitate pe noi, pe Suceava şi pe Sibiu, pentru că toţi aveau învăţământ pedagogic. Şi astfel, pe 30 martie a fost înfiinţată Universitatea «Ovidius».
Dar cum era o problemă că facultatea mea fusese înfiinţată pe 20 martie, de ziua lui Ovidius, atunci Şora l-a întrebat pe unul, Ovidiu Ianculescu, directorul învăţământului superior încă de pe vremea lui Ceauşescu, ce este de făcut. Iar soluţia găsită de acesta a fost ca înfiinţarea să rămână din 30 martie, dar numărul de înregistrare să fie din 20 martie, iar la conducere să fie numit Adrian Rădulescu, rector.
Primii studenţi au fost dintre sutele de grevişti care manifestau de patru luni în capitală, de la Medicină, alţi 100 de la stomatologie şi 100 de la Biologie. Ei demonstrau că luaseră note mari în Bucureşti şi căzuseră, dar cu aceleaşi note puteau să intre la Iaşi, la Târgu Mureş, că se dăduse cu subiect unic pe ţară, acesta constituind motivul moral. Picaseră cu medii de 8,47 şi peste, iar ei făceau grevă să fie băgaţi la facultate, unde se intrase cu cea mai mică medie din România. Ei au fost primii noştri studenţi care au început cursurile pe 2 aprilie, la jumătatea primului semestru. Doar Medicina şi Biologia lui Bavaru, că erau 100 şi de la Biologie.
Învăţământul fundamental la Constanţa nu a început cu doctori constănţeni. Pentru a pune baze solide unei facultăţi de medicină, nu o improvizaţie, la învăţământul fundamental, care se face în primii trei ani, unde nu predau medici specialişti, internişti, ci oameni care predau discipline fundamentale, de tip Anatomie, Biologie, Biofizică, am preluat toţi profesorii daţi afară de studenţi de la facultăţile lor, pe motive politice şi pentru că erau severi, şi i-am adus aici din Bucureşti, din Iaşi. Recuzaţii...
Dar pentru că i-am adus în luna aprilie, trebuia să le dau case, pentru că nu aveam unde să-i cazez şi am mers la Rădulescu cu fiecare în parte - conferenţiarul Ulmeanu de la Craiova, Badiu de la Fiziologie, recuzat la Târgu Mureş, cu Bordei, care a ajuns şi decan, cu Iacoban la Biofizică, cu Dimofte la Genetică. Am făcut un învăţământ preclinic de înaltă ţinută, pentru că l-am făcut cu recuzaţii, care erau mai răutăcioşi decât profesorii.
Aşadar, primul rector a fost domnul Rădulescu, cu prorectorii Sburlan şi Mihăieşi, care a ajuns primar, eu eram decan la Medicină, Mincu pentru Litere. Toţi eram numiţi cu delegaţie, pentru că, neexistând anterior, nu puteam să fim aleşi.
Iniţial, nu s-a numit Ovidius, ci Universitatea Constanţa. La un an după înfiinţare, în cadrul unei şedinţe a consiliului de conducere, eu le-am povestit că noi ar trebui să facem ziua universităţii pe 20 martie. Şi am fost întrebat de ce? «Păi nici voi nu ştiţi că atunci s-a născut Ovidiu»… şi toată lumea a fost de acord. Am avut o convorbire cu cei de la Suceava, care şi ei solicitau să se numească «Ştefan cel Mare», cei de la Sibiu - «Lucian Blaga». Eu am fost doar cu propunerea, iar Rădulescu, ce conducea şedinţa biroului universităţii, s-a ocupat de hârtii.
Un om extraordinar, de care mă leagă numai amintiri valoroase. La un moment dat, am fost în Franţa, la Universitatea Bretaniei Occidentale din Brest, şi cu Mihăieşi, unde a prezentat, în faţa Senatului, imagini din Mormântul Pictat de la lângă Zorile. Şi ăia au rămas uimiţi că noi, nişte sălbatici, avem morminte pictate de acum 2000 de ani.
Istoricul Rădulescu vorbea o franceză absolut frumoasă, fiind francofil, şi a reuşit să impresioneze maxim auditoriul cu coloratura afectivă dată despre însemne precum Zeiţa Fortuna sau Şarpele Glykon şi tot tezaurul de care dispune muzeul. De asemenea, le-a relatat cum au fost găsite toate acestea când s-a procedat la săpăturile pentru temelia unui bloc, pe bulevardul Republicii, când a fost găsit un depozit plin cu statui“.
Sursa foto: Fotografiile ne-au fost puse la dispoziţie de conducerea MINAC şi de familia istoricului Adrian Rădulescu
Citeşte şi:
#citeşteDobrogea Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată într-o campanie ZIUA de Constanţa. Străbatem graniţele judeţului, nemurindu-i realizările
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Rădulescu „simţea“ potenţialul unor situri. Povestea fortificaţiei doriene recompuse în 25 de ani (galerie foto)
Născut pe 22 mai 1948, în Deleni, judeţul Mehedinţi, dr. Sârbu a absolvit Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, în anul 1972, obţinând titlul de doctor în medicină în anul 1993, cu teza „Vascularizaţia arterială a tubului digestiv subdiafragmatic în zonele de interes chirurgical“.
Şi-a continuat dezvoltarea profesională prin cursuri de pregătire şi schimburi de experienţă în Franţa - 1990, Italia - 1991 şi 1995, urmate, până în anul 2000, de perioade scurte de informare şi pregătire pe probleme ţintite în clinici din Israel, Spania, Anglia, Turcia, Grecia, Austria, Germania, SUA, Japonia şi Chile.
Din 1988, a lucrat la Spitalul Judeţean Constanţa, devenind şeful secţiei de Chirurgie în 1990. În anul 1992, a fost medic primar de chirurgie generală şi chirurgie vasculară. Între anii 1990 şi 1993, a fost director al Direcţiei Sanitare Constanţa, iar între 2000 - 2002, a avut funcţia de preşedinte al Societăţii Române de Chirurgie şi Transplant.
La începutul anului 1990, alături de alţi oameni de ştiinţă şi de cultură, a pus bazele grupului de iniţiativă „Prouniversitaria“, care a condus la înfiinţarea Universităţii „Ovidius” din Constanţa. A făcut parte din conducerea tinerei instituţii de învăţământ, chiar de la înfiinţare, fiind decan fondator al Facultăţii de Medicină, până în 2003, şi apoi prorector al universităţii. În 1998, a devenit profesor universitar la Catedra de Chirurgie a universităţii şi conducător de doctorat, din anul 2001.
„Adrian Rădulescu a făcut parte efectiv din echipa care a luptat pentru înfiinţarea universităţii. Un tip absolut fermecător, doct, un foarte bun istoric, un foarte iubitor de arheologie, de Dobrogea, un om încântător şi un foarte bun patriot şi român. Un tip de o mare discreţie, care a avut de trecut o mare cumpănă atunci când a avut de ales între a rămâne rector sau a deveni prefect.
Premierul de la acea vreme, Petre Roman, îl cunoştea şi nu şi-ar fi dorit să fie în fruntea judeţelor tot felul de exponenţi ai noului val de revoluţionari, lipsiţi de carte. Rădulescu, cu mare durere, a renunţat la funcţia de rector, dar a rămas alături de universitate şi s-a luptat să luăm Campusul.
Nucleul de iniţiativă, studenţi grevişti, Mihail Şora... Universitatea „Ovidius“
Imediat după Revoluţie, în 1990, eram foarte supărat că anumiţi indivizi voiau să înfiinţeze o universitate tehnică, cu numele de Anghel Saligny, în care să unească institutul de subingineri din Constanţa cu Marina Civilă, care se rupsese de Academia Navală.
Şi atunci am mers la primarul de judeţ Adrian Rădulescu şi i-am spus: «Domnule Rădulescu, haideţi să-i spunem Universitatea Constanţa, ca să cuprind şi eu Medicina». Ca, până la urmă, proiectul lor să cadă şi să câştige numai Medicina. Şi cum nu putea să fie cuprinsă Institutului de subingineri, a ridicat la rang de universitate acest institut.
Îmi pare rău că despre Universitatea «Ovidius» s-au apucat să vorbească unii care nici nu au fost atunci, când s-a înfiinţat. Nu am nimic cu ei, pentru că îmi sunt prieteni, dar nu au fost acolo. Doar eu, care eram directorul Direcţiei Sanitare, Gheorghe Dumitraşcu, care era la Frontul Salvării Naţionale, şi cu Rădulescu am fost cei care eram acolo la înfiinţare. Istoria scrisă de prieteni de-ai mei e falsă total.
Universitatea este înfiinţată pe 30 martie 1990 şi Facultatea de Medicină pe 20 martie, de ziua lui Ovidiu. Pe 19 martie trebuia înfiinţată şi am mers la ministrul Învăţământului de atunci, Mihail Şora, şi i-am justificat de ce ne dorim 20 martie, pentru că atunci s-a născut Ovidiu, şi a rămas cu gura căscată: «NU ŞTIAM!». Şi mi-a sugerat să scriu o carte despre el şi uite aşa a apărut «Codul lui Ovidius Naso», la care am lucrat 27 de ani.
Şi mi-a dat Şora o hârtie prin care Facultatea de Medicină se înfiinţa în subordinea Institutului de subingineri. I-am spus că nu se poate, pentru că aceasta este o facultate de lungă durată şi că avem o aprobare de principiu, din partea CPUN, în frunte cu Ion Iliescu, care era pe post de Parlament atunci, să ne ridice la rang de universitate pe noi, pe Suceava şi pe Sibiu, pentru că toţi aveau învăţământ pedagogic. Şi astfel, pe 30 martie a fost înfiinţată Universitatea «Ovidius».
Dar cum era o problemă că facultatea mea fusese înfiinţată pe 20 martie, de ziua lui Ovidius, atunci Şora l-a întrebat pe unul, Ovidiu Ianculescu, directorul învăţământului superior încă de pe vremea lui Ceauşescu, ce este de făcut. Iar soluţia găsită de acesta a fost ca înfiinţarea să rămână din 30 martie, dar numărul de înregistrare să fie din 20 martie, iar la conducere să fie numit Adrian Rădulescu, rector.
Primii studenţi au fost dintre sutele de grevişti care manifestau de patru luni în capitală, de la Medicină, alţi 100 de la stomatologie şi 100 de la Biologie. Ei demonstrau că luaseră note mari în Bucureşti şi căzuseră, dar cu aceleaşi note puteau să intre la Iaşi, la Târgu Mureş, că se dăduse cu subiect unic pe ţară, acesta constituind motivul moral. Picaseră cu medii de 8,47 şi peste, iar ei făceau grevă să fie băgaţi la facultate, unde se intrase cu cea mai mică medie din România. Ei au fost primii noştri studenţi care au început cursurile pe 2 aprilie, la jumătatea primului semestru. Doar Medicina şi Biologia lui Bavaru, că erau 100 şi de la Biologie.
Învăţământul fundamental la Constanţa nu a început cu doctori constănţeni. Pentru a pune baze solide unei facultăţi de medicină, nu o improvizaţie, la învăţământul fundamental, care se face în primii trei ani, unde nu predau medici specialişti, internişti, ci oameni care predau discipline fundamentale, de tip Anatomie, Biologie, Biofizică, am preluat toţi profesorii daţi afară de studenţi de la facultăţile lor, pe motive politice şi pentru că erau severi, şi i-am adus aici din Bucureşti, din Iaşi. Recuzaţii...
Dar pentru că i-am adus în luna aprilie, trebuia să le dau case, pentru că nu aveam unde să-i cazez şi am mers la Rădulescu cu fiecare în parte - conferenţiarul Ulmeanu de la Craiova, Badiu de la Fiziologie, recuzat la Târgu Mureş, cu Bordei, care a ajuns şi decan, cu Iacoban la Biofizică, cu Dimofte la Genetică. Am făcut un învăţământ preclinic de înaltă ţinută, pentru că l-am făcut cu recuzaţii, care erau mai răutăcioşi decât profesorii.
Aşadar, primul rector a fost domnul Rădulescu, cu prorectorii Sburlan şi Mihăieşi, care a ajuns primar, eu eram decan la Medicină, Mincu pentru Litere. Toţi eram numiţi cu delegaţie, pentru că, neexistând anterior, nu puteam să fim aleşi.
Iniţial, nu s-a numit Ovidius, ci Universitatea Constanţa. La un an după înfiinţare, în cadrul unei şedinţe a consiliului de conducere, eu le-am povestit că noi ar trebui să facem ziua universităţii pe 20 martie. Şi am fost întrebat de ce? «Păi nici voi nu ştiţi că atunci s-a născut Ovidiu»… şi toată lumea a fost de acord. Am avut o convorbire cu cei de la Suceava, care şi ei solicitau să se numească «Ştefan cel Mare», cei de la Sibiu - «Lucian Blaga». Eu am fost doar cu propunerea, iar Rădulescu, ce conducea şedinţa biroului universităţii, s-a ocupat de hârtii.
Un om extraordinar, de care mă leagă numai amintiri valoroase. La un moment dat, am fost în Franţa, la Universitatea Bretaniei Occidentale din Brest, şi cu Mihăieşi, unde a prezentat, în faţa Senatului, imagini din Mormântul Pictat de la lângă Zorile. Şi ăia au rămas uimiţi că noi, nişte sălbatici, avem morminte pictate de acum 2000 de ani.
Istoricul Rădulescu vorbea o franceză absolut frumoasă, fiind francofil, şi a reuşit să impresioneze maxim auditoriul cu coloratura afectivă dată despre însemne precum Zeiţa Fortuna sau Şarpele Glykon şi tot tezaurul de care dispune muzeul. De asemenea, le-a relatat cum au fost găsite toate acestea când s-a procedat la săpăturile pentru temelia unui bloc, pe bulevardul Republicii, când a fost găsit un depozit plin cu statui“.
Sursa foto: Fotografiile ne-au fost puse la dispoziţie de conducerea MINAC şi de familia istoricului Adrian Rădulescu
Citeşte şi:
#citeşteDobrogea Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată într-o campanie ZIUA de Constanţa. Străbatem graniţele judeţului, nemurindu-i realizările
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Rădulescu „simţea“ potenţialul unor situri. Povestea fortificaţiei doriene recompuse în 25 de ani (galerie foto)
Galerie foto:
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
- V.V. 25 Sep, 2018 11:55 Istorie recenta.