Proiectul de lege privind monitorizarea condamnaţilor prin dispozitive electronice, pe masa senatorilor (document)

Senatorii PNL au iniţiat un proiect de lege prin care cei arestaţi la domiciliu ar putea fi monitorizaţi prin dispozitive electronice capabile să emită alerte în cazul încălcării regulilor stabilite de autorităţi.


Propunere legislativă privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare şi execuţional penale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative a fost înaintată Senatului, în procedură de urgenţă, pe 10 decembrie 2019.
Având în vedere cerinţele stabilite de reglementările în vigoare, se conturează faptul că legislaţia românească are în vedere utilizarea sistemelor/dispozitivelor electronice de monitorizare în cadrul unor proceduri judiciare sau execuţional penale, pentru:

1. Urmărirea executării măsurii controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune
2. Urmărirea executării măsurii artestului la domiciliu
3. Aplicarea ordinului provizoriu de protecţie şi ordinului de protecţie, potrivit Legii nr. 217/2003, republicată, pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare
4. Aplicarea ordinului European de protecţie, în cazul în care România este stat emitent, potrivit Legii nr. 151/2016 privind ordinul European de protecţie, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
5. Urmărirea executării pedepsei închisorii, în exteriorul penitenciarului, potrivit Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare.

Din punctul de vedere al MAI, o serie de obligaţii impuse condamnatului, precum „să nu comunice cu”, nu pot fi monitorizate electronic cu ajutorul „brăţărilor electronice”, pentru că rolul acestora este de a semnala o anumită poziţionare geografică şi nu de a asculta convorbirile condamnatului.


Proiectul de lege stabileşte un mecanism de monitorizare care permite delimitarea clară a responsabilităţilor autorităţilor statului: pe de o parte, vom avea organe de supraveghere, abilitate de legislaţia naţională, în vigoare, să exercite atribuţii de supraveghere (personal abilitat din cadrul Poliţiei Române şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor), şi organe de intervenţie, care vor interveni în cazul producerii unei alerte, pe principiul „celui mai apropiat organe ordine publică” (din Poliţia Română, Poliţia de Frontieră Română, Jandarmeria Română, Poliţia locală).


Această separare a atribuţiilor este necesară ca măsură de protecţie a dreptului la viaţă privată şi dreptului la integritate fizică şi psihică ale persoanelor supravegheate şi ale victimelor.
În contextul acestor atribuţii, organul de supraveghere va întocmi un „dosar electronic”, ce va conţine o serie de date cu privire la persoană şi măsura judiciară sau execuţional penală care a impus monitorizarea electronică. Implementarea unui mecanism de monitorizare electronică presupune, pe lângă existenţa cadrului normativ, şi crearea unei infrastructuri constând în sisteme informatice, aplicaţii, echipamente de comunicaţii şi tehnologia informaţiei.



De aceea, s-a pornit de la premisa valorificării infrastructurii şi serviciilor publice deja existente, care permit realizarea unora dintre funcţiile acestui proces. În acest sens, s-a avut în vedere faptul că statul român dispune de un serviciu public ce asigură cadrul operaţional pentru intervenţia specializată a unor agenţii - Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112. Astfel, se propune crearea unei infrastructuri naţionale menite să asigure gestionarea eficientă a procesului de monitorizare electronică, denumită Sistemul informatic de monitorizare electronică (SIME), alcătuită din diverse componente, existente sau nou create. 112, corelat cu noul sistem de supraveghere.


Un fapt important în funcţionarea SIME, se referă la compatibilizarea componentelor acestuia cu SNUAU112, administrat de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Dezvoltarea SIME de o manieră compatibilă cu SNUAU 112 reprezintă o condiţie esenţială pentru funcţionarea eficientă a mecanismului de monitorizare electronică şi, implicit, din perspectiva resurselor pe care statul român ar trebui să le aloce, întrucât SNUAU 112 dispune de mecanisme, fluxuri, expertiză şi bună-practică, necesare pentru a realiza legătura cu „agenţiile specializate de intervenţie” şi pentru a transmite informaţii relevante către acestea, astfel ca scopul intervenţiei să fie atins; cu alte cuvinte, există deja elementele necesare sesizării organelor de ordine publică, în cazul declanşării unei alerte.


Din punct de vedere operaţional, este esenţial ca organele de ordine publică, care vor asigura intervenţia în cazul declanşării unei alerte, să primească sesizări prin mecanismele existente (serviciul 112); crearea unui nou sistem de sesizare ar genera nu doar o cheltuială suplimentară pentru statul român, ci ar îngreuna şi activitatea curentă a poliţistului (pus în situaţia de a opera cu mai multe instrumente).



Tot în cadrul acestui demers, întrucât SIME va depinde de unele din resursele SNUAU 112, se propune o simplificare a traseului de alertare, prin eliminarea din acest circuit a centrului unic de preluare apeluri de urgenţă (operat de personalul STS, care, în cazul alertării „clasice”, asigură preluarea apelului telefonic şi direcţionarea acestuia către agenţiile specializate, în funcţie de natura evenimentului sesizat). Astfel, „sesizarea” dispeceratului de urgenţă al poliţiei se va realiza automat, fără intervenţie umană, odată cu declanşarea unei alerte în cadrul SIME. Cum se va face monitorizarea
Monitorizarea se va realiza automat (fără intervenţie umană), sistematic şi într-un spaţiu geografic, asupra unor dispozitive electronice, pe baza identificatorului acestora şi în raport de anumite reguli. Identitatea celui care poartă dispozitivul electronic va fi cunoscută doar de ofiţerul de caz care a creat semnalarea.


În egală măsură, după introducerea în sistem a semnalării, ofiţerul de caz nu va avea acces la datele de localizare ale celui care poartă dispozitivul electronic. Numai în măsura în care va fi generată o alertă (ce notifică încălcarea unei reguli stabilite) va fi posibilă asocierea identificatorului dispozitivului cu datele cu caracter personal existente în „dosarul electronic” (prin preluarea, în mod automat, odată cu generarea alertei) şi transmiterea acestora, împreună cu alte date de intervenţie, către cel mai apropiat organ de ordine publică (din Poliţia Română, Poliţia de Frontieră Română, Jandarmeria Română, Poliţia locală). Utilizarea oricărui sistem electronic presupune şi anumite limitări tehnice. Acest aspect este important în contextul în care se urmăreşte respectarea obligaţiilor instituite în cadrul unor proceduri judiciare.


Monitorizarea electronică se va putea realiza cu ajutorul unor dispozitive electronice de supraveghere (aşa zisele „brăţări electronice”), mobile sau fixe. Dispozitivele mobile se vor monta, nedetaşabil, pe gleznă şi, doar dacă nu este fizic posibil sau contraindicat medical, acestea se vor monta pe braţul persoanei supravegheate. Dispozitivele fixe se utilizează în imobilul pe care persoana supravegheată nu are voie să-l părăsească sau de care nu are voie să se apropie. De asemenea, dispozitivul mobil se va pune la dispoziţia persoanei protejate, care-l poate purta ataşat de corp sau asupra sa.


Pentru realizarea fazei pilota proiectului, a fost realizată o estimare a costurilor de implementare a SIME, rezultând următoarele: -hardware, software, abonamente şi licenţe aferente SICS (doar cel operat de Poliţia Română) - 1,535,000 euro - hardware şi licenţe aferente SIGA (STS) - 430,000 euro -dispozitive mobile pentru organele de intervenţie - 1,250,000 euro -dispozitive electronice de supraveghere (brăţări), pentru etapa pilot (500 buc) -275,000 euro Total = 3,490,000 euro.


Citeşte şi:

Brăţările electronice pentru cei arestaţi la domiciliu sau sub control judiciar. Costuri, sistem şi mecanism (document)