Saligny Povestea celor două biserici din Făclia. „Când pășești în curtea bisericii, trebuie să ai în imaginație că ai pășit în grădina raiului“ (galerie foto+video)

• Părintele Zamfir Titus Simon a fost gazda noastră și ne-a spus povestea celor două biserici din Făclia, comuna Saligny.

Înainte de construcția bisericii de lemn, enoriaşii din Făclia se rugau într-un lăcaş de cult cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie improvizat într-o casă veche. Această primă biserică este o casă de rugăciune dobândită de la nemți. După plecarea nemților și întoarcerea românilor deportați în Caliacra pe pământurile natale, lăcașul a devenit biserica satului Făclia. Clădirea se află într-o stare extrem de degradată și s-a luat în considerare demolarea ei și ridicarea unui altar de vară cu o troiță și un monument în locul ei, care să amintească de istoria celor care au pus bazele satului.

La începutul anului 2012 s-a pus piatra de temelie a bisericii din lemn din Făclia, cu ajutorul primarului Ion Beiu. Biserica este dotată cu scaune moderne și confortabile, obținute prin fonduri de la primărie. Un alt aspect interesant este că biserica nouă din Făclia este înrudită cu biserica de lemn de la Năvodari, fiind construită după același plan arhitectural.

În anul 2016 s-au finalizat lucrările, însă părintele spune că încă mai există aspecte la care se lucrează, cum ar fi grădina. Preotul povestește cum femeile din sat dau o mână de ajutor, îngrijindu-se de florile din grădină, care mai de care mai frumoase.

Frumos este că femeile de aici din sat, o dată sau de două ori pe săptămână pun umăr la umăr și se apucă de grădinița din fața bisericii și de cea din stradă, să fie frumos săpată. Se întrec în care să pună flori mai frumoase și să le îngrijească, explică părintele.

Epitropul lăcașului, Buzgurilă Ion, spune că în Făclia, comunitatea este ca o familie și fiecare ajută în felul său.

Părintele spune că biserica de lemn din Făclia a adus căldura de care oamenii locului aveau nevoie.

Atunci când pășești în curtea bisericii, trebuie să ai în imaginație că ai pășit în grădina raiului. Cum florile sunt cele care ne bucură ochii și ne umplu sufletele de bucurie, așa trebuie să fie și liniștea pe care o dobândim atunci când pășim în curtea și în tinda sfintei biserici, mai spune părintele Titus.

Citește și: Preoții și graiul neamului

Sursa foto: ZIUA de Constanța