#DobrogeaDigitală Preoții și graiul neamului

 
Încă de pe băncile școlilor teologice viitorii preoți învăță că, pentru a ajunge la sufletele oamenilor, în special la sate, trebuie să vorbească cât mai pe înțelesul și limbajul auditoriului. Fără să fie o condiție generală, cu cât preotul e mai mare în grad sau deține titluri universitare, are tendința de a vorbi cât mai elevat, folosind cuvinte care sunt înțelese cu greu de credincioși.

Acest aspect a fost sesizat și în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 4, anul VII, aprilie, 1930, în articolul „Preoții și graiul neamului”, semnat de Ion Albină. Autorul face o comparație între trecutul poporului nostru, strâns legat de Biserică, prin care s-a menținut limba românească, indiferent de cât de grele au fost vremurile și amintește că, dacă citim predicile vechi, hrisoavele şi cronicele, toţi autorii au avut acelaşi gând ca să vorbească şi să scrie în graiul poporului, ca să poată înţelege bine cele ce li s-au spus.

„E perfect stabilit, că limba românească în decursul timpurilor vitrege s-a menţinut numai prin biserică şi doinele cu cântece din copilărie, până la bătrâneţe. În mijlocul lor, la fel cu ei, de multe ori în portul lor, tovarăşi de muncă şi suferinţe cu ei, preoţii timpurilor le-au păstrat şi credinţa şi limba.”
Ion Albină mai arată că, atunci când un preot, fie și unul din cei mai buni oratori, folosește „expresiuni străine” în predici „spre a face impresie, că ştie carte multă şi e mai presus decât alţii”, acesta este sancționat de oameni, pentru că, oricât de bună ar fi cuvântarea, prin stilul ei nepotrivit, rămâne fără de folos:
„Nu tot aşa e acum. În conferinţe, în discuţiuni, în prelegeri şi predici, contemporanii noştri se întrec a împrumuta expresiuni străine spre a face impresie, că ştie carte multă şi e mai presus decât alţii. Aceasta e o credinţă cu totul greşită şi am avut ocazie la cercurile preoţeşti, să aud poporul judecând pe vorbitor după cuvintele lor, dintre care le-au făcut mai mare plăcere să-i audă grăind în graiul lor şi vorbindu-le în limba lor. De altfel la orice conferinţă sau predică,. scopul principal e ca auditorii să înţeleagă ce li se spune şi cum vor înţelege, dacă nu cunosc expresiunile şi cuvintele vorbitorului? Din contră o cuvântare cu cuvinte populare atrage pe popor, îi menţine atenţiunea şi-l convinge dacă e bine argumentată. Cusur mare au oratorii, cari nu ştiu să se pogoare la nivelul de înţelegere al poporului şi mulţi fraţi preoţi săvârşesc acest păcat deşi ar fi buni vorbitori.”
În încheierea materialului său, Ion Albină atrăgea atenția că, același limbaj popular trebuie folosit și în scris, în special în articolele care apar în reviste bisericești pentru popor și îi îndemna pe preoți să scrie în revista eparhială „Tomis”, ca un exercițiu pentru a „căpăta oare care experienţă de vorbire curat românească”:
„Şi în scris articolele pentru popor, articolele scrise popular sunt cele mai citite şi căutate cu multă râvnă. De aceea să luăm aminte la aceste lucruri, care deşi ar avea aşa puţină importanţă, totuşi sunt decisive în ajungerea scopurilor noastre. Ar fi bine ca fiecare preot să scrie câte un articol, conferinţă sau predică în Revista eparhială, din care să se vadă cum poate fiecare a se pogorî la nivelul de înţelegere al poporului. Din aceste exerciţii, preoţii ar căpăta oare care experienţă de vorbire curat românească, iar poporul s-ar lumina mai repede şi s-ar simţi mai strâns legat de propovăduitorul şi păstorul său.”

#citește mai departe în  revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 4, anul VII, aprilie, 1930.
 
Sursă foto: Druche Ionuț, Catedrala din Medgidia în perioada interbelică
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche

S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citește și:

#Dobrogea Digitală: Școala de Cântăreți Bisericești din Cernavodă