Ziua Internațională a Bucătarilor. „Bucătarul îngerilor“ de la Mănăstirea Dervent, părintele Efrem „Cel mai original „condiment“ pe care vi-l recomand este rugăciunea“ (galerie foto)

• Ziua Internațională a Bucătarilor a fost organizată pentru prima dată în anul 2004 la inițiativa World Association of Chefs’Societies (WACS), asociație mondială alcătuită din alte 93 de asociații ale bucătarilor-șefi din întreaga lume
• Când vorbim despre un bucătar ne gândim la acea persoană îmbrăcată în alb din bucătăria unui restaurant de lux care prepară mâncăruri fine, extravagante. Este adevărat.

 
Bucătari pot fi numiţi toţi experţii în arta şi ştiinţa gătitului, fie ei bloggeri culinari, brutari sau persoanele care care pun cina pe masa familiei. Cu toţii sunt sărbătoriţi pe 25 iulie.
 
Pe lângă pasiunea pentru gătit, dezvoltată în timp, deoarece la început confunda fumul de la oalele de pe foc cu aburul, părintelui Efrem de la Mănăstirea Dervent îi plac cărţile vechi, are cursuri de restaurare şi conservare a patrimoniului religios, şi, în plus, a învăţat să citească în chirilică „de dragul autenticului“.


Pe lângă talentul său de a combina culorile, perfecţionat la Facultatea de Arte a Universităţii „Ovidius“ şi pus în practică în pictatul şi brodatul icoanelor sau în „tablourile“ gastronomice pe care le realizează, părintele Efrem are şi darul povestirii. 
 
"Nu cred că e vorba de o anumită inspiraţie atunci când gătesc, ci este vorba despre dragostea şi respectul pentru cine gătesc. Sunt bucătarul îngerilor! Călugării sunt „îngeri pe pământ“. Am o satisfacţie când văd lumea (pentru că avem şi pelerini la masă, zilnic) sătulă din bucatele gătite de mine, dar cu ajutorul părinţilor de aici.


„Bucătarul îngerilor“ povestește cum a ajuns la Mănăstirea Dervent.
 
"Am venit la mănăstire când încă nu împlinisem 16 ani. Prima ascultare am avut-o în bucătărie, la spălarea vaselor. După jumătate de an în ascultare la vase, într-o bună zi, părintele stareţ îmi spune: „Frate Gelu (după numele de mirean), învaţă să faci mâncare, pentru că te voi pune bucătar peste o săptămână! Sigur, eu nu am crezut în totalitate spusele părintelui. Am crezut că mă pune la încercare, dar, fix peste o săptămână, m-am pomenit în mijlocul „frontului“, cu răspunderi mari."
 

Acesta a vorbit despre primele mâncăruri pregătite, dar și despre primele sarmale.
 
"Primele mâncăruri le-am ars şi plângeam cu lacrimi amare. Mă rugam Maicii Domnului să mă ajute în noua mea ascultare. Confundam fumul de la oalele de pe foc cu aburul. Prima dată când am învăţat să pun sarmale la foc am ars 700 de sarmale. Pentru că nu aveau voie femei în bucătărie, am luat binecuvântare de la părintele stareţ să mă înveţe o bătrână, aflată în pelerinaj, cum şi care este treaba cu sarmalele.
 
Bătrâna mi-a arătat cum să aşez sarmalele în oală. Pe fundul oalei am pus ramuri de vişin, apoi frunză de viţă-de-vie ori varză tocată, după care am aşezat sarmalele. Le-am pus pe foc, am adăugat apă cât să cuprindă sarmalele. Bătrâna (acum maica Gherasima) a uitat să-mi spună că trebuie să păzesc sarmalele şi să adaug apă din când în când. Eu am plecat la chilie să mai citesc câte ceva de la Sfinţii Părinţi, numai că, după jumătate de oră, la etajul II, unde stăteam, m-au „inundat“ mirosul de ars şi un mare nor de fum. Când am coborât să văd cum stau sarmalele, în loc de aburi ieşea fum asemănător cu cel de la coşul de pe casa bunicii.
 
Totul era scrum! Au luat foc beţele de vişin, apoi sarmalele şi marea bucurie a fost că mai aveam separat într-o cratiţă încă 400 de sarmale, care au scăpat de „incendiu“."
 
Multe reţete le-a învăţat de la mama sa, care este o bună bucătăreasă. În mânăstirea nu se mănâncă niciodată carne, decât peşte.



"Am încercat să alcătuiesc reţetele din peşte aşa cum le întâlniţi la masa Derventului. Toate reţetele din revistă sunt întâlnite în bucătăria noastră. Cel mai original „condiment“ pe care vi-l recomand este rugăciunea, rugăciune şi iar rugăciune în timp ce gătiţi. Aşa, bucatele voastre vor fi preparate cu rugăciune şi vor sfinţi pe cei care vor avea plăcerea să guste din ele. Spun că ar fi multe recomandări din cele experimentate de mine, dar în viitoarea carte veţi avea posibilitatea să aflaţi toate secretele bucătăriei mânăstireşti."
 
”Cu ajutorul Domnului, a ieșit din tipar cărticica:
"Părintele Efrem
BUCATE MĂNĂSTIREȘTI DIN CUHNIA DE LA DERVENT".

Așa își începe postarea de pe pagina de Facebook de aseară călugărul Efrem Bandarică de la Mănăstirea Dervent, din județul Constanța.
 
”Sper că vă vor fi de un real folos toate rețetele mele prezentate în această cărticică. Am încercat să fiu cât mai explicit (dupa priceperea mea); m-am folosit de fotografii executate la fața locului, chiar în bucătăria unde am ascultarea”, continuă călugărul.
 

Dar dă și sfaturi: ”Pentru a prepara o măncărică cât mai reușita e musai să mai dați și greș! Eu pentru prima dată am avut ascultarea ca bucătar la vârsta de 17 ani. Vă imaginați ce mâncare putea să iasă din mâna unui copil!? Rugăciunile părinților călugari au ajutat foarte mult nepriceperii mele. Mulțumesc părintelui stareț Andrei pentru că a avut încredere în mine și, prin ascultările date de sfinția sa, m-a pregătit pentru frontul duhovnicesc. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc și rog a mă ierta!”
 
 
 
Sursă foto: Arhiva personală a părintelui Efrem
 
Citește și:
 
Călugărul Efrem Bandarică a scos cartea Bucate mănăstirești din cuhnia de la Dervent. Despre cunoscutul călugăr. O rețetă din carte
 
Interviu cu „bucătarul îngerilor“ de la Mănăstirea Dervent, părintele Efrem „Pentru mine, ascultarea de bucătar este ca o Sfântă Liturghie“ (galerie foto+document)