#ConstanțaEsteBine „Povești despovestite”, de dr. Sorina Soescu

Într-o locație temporo-spațială, după cum mărturisește pe Facebook chiar autoarea – Zyanna Orinda (dr. Sorina Soescu), avem toți șansa de a ne bucura de o lectură de suflet și minte, dincolo de frici, temeri, spaime decriptate în povești cu subînțeles.
 

 
„Îmi plac poveștile. Dintotdeauna mi-au plăcut, din copilărie, când bunica mea încerca să mă adoarmă sau să mă țină în casă, când vremea era urâtă.
 
Dacă ar fi fost după mine, aș fi stat în aer liber 12 ore (că restul dormeam, mâncam sau eram în baie).
Indiferent de vreme, indiferent de cheful adulților din jurul meu de a mă însoți sau nu, adoram să stau în aer liber. Mă jucam cu orice - cu praf, cu pământ, cu nisip, cu crengi de copaci, cu frunze sau cochilii de melci. Mă jucam cu păpuși, ațe și hârtii colorate. Orice aveam disponibil, devenea o recuzită potrivită pentru joacă.
Inventam jocuri pornind de la ce găseam în jurul meu. Mă inspira Natura, simțeam că aici era locul meu.
 
Ca să pot sta în casă, trebuia să mi se spună povești. Și să fie suficient de atractive să nu mă mai gândesc să ies afară. Bunica era specialistă în povești de groază. Cu fantome, cu blesteme, cu oameni negri și cu hoți. Avea un repertoriu interesant și copilul care eram a primit o doză consistentă din fricile și anxietățile sale, ascunse în aceste povești sinistre.
 
Apoi, când am învățat să citesc, am căutat povești la fel de interesante - ducându-mă spre romane polițiste, de aventuri, istorice și science-fiction. Mă interesa atât ficțiunea (viitorul), cât și istoria (trecutul), mă pasionau dramele și acțiunile palpitante. Apoi, când am crescut, au apărut și romanele de dragoste și de inimă zdrobită, în paleta de povești cu care am umplut depozitul de memorie.
 

M-am dus din ce în ce mai mult spre povești, mereu cu nasul în cărți, exact cum copiii moderni ai prezentului se duc în telefonul mobil sau în computer-ul cu jocuri. Natura a dispărut din realitatea mea. Nu mai eram interesată de crengi, frunze uscate sau cochilii de melci. Erau deja plictisitoare. Preferam fanteziile minții, adrenalina eliberată de citirea unei urmăriri palpitante într-o carte polițistă, sau de o crimă descrisă de Agatha Christie ori Arthur Connan Doyle.
Poveștile m-au îndepărtat de Natură, m-au scos din corp (relația cu corpul meu fizică era tangibilă și evidentă când am stat în Natură) și m-au făcut prizoniera Minții. Nici n-am simțit când s-a întâmplat schimbarea.
Undeva în adolescență, eram complet în Minte și uitasem de corpul meu fizic. Nu-mi păsa ce mâncam (de multe ori cu ochii în carte), dacă făceam sau nu mișcare (oricum preferam lectura unei cărți) și când mă durea ceva eram nervoasă și iritată. Pentru că-mi împiedica refugierea în povești.
 
Durerea fizică este întotdeauna semnalul de la corpul fizic că am uitat de el, că am uitat să-l tratăm cu respect și n-am mai comunicat de ceva timp cu el.
 
Trăirea în MINTE și nu ÎN CORP este o DES-POVESTIRE a poveștii despre umanitate.
Cei mai mulți oameni sunt doar MINȚI hrănite de povești spuse de alții. Sau de povești trăite, dar mereu interpretate prin propriile emoții, năzuințe și dorințe.
 

Liniștea, statul în casă, contemplările și revelațiile pe care le avem ne arată cât de multe avem de DES-POVESTIT.
 
În primul rând, cu privire la noi înșine.
Cum să-mi dau eu cu părerea despre o situație exterioară că este bună sau rea, când realmente nu pot să-mi dau cu părerea despre mine, dacă sunt bine sau nu prea bine?
 
Am multe de des-povestit și mă bucur că mi s-a oferit răgazul, prilejul și locația temporo-spațială să o pot face.
ACASĂ - este acel loc din mine, DIN CORPUL MEU, în care sunt doar eu și nicio fărâmă din MINTEA CARE MINTE și mă tot îmbie ”să ies”.
MINTEA NU ESTE DUȘMANA mea. Este doar SERVITOAREA căreia i-am permis să devină STĂPÂNA.
Și acum, treptat, cu binișorul, o ghidez către locul său de drept.
 
Stăpâna s-a reîntors ACASĂ. În corp. În interior. În centru. În afara poveștii. Și în propria inimă.
Mă bucur să ne regăsim împreună dincolo de povești.
În des-povestiri.
Vă iubesc!”.

Sursa foto: Facebook Zyanna Orinda
 
Citește și:

#ConstanțaEsteBine „Țesători de povești”, interpretați de dr. Sorina Soescu