121 de ani de la nașterea lui Alexandru Filipașcu, istoricul care și-a găsit sfârșitul ca deținut politic în lagărul de la Cananlul Dunăre-Marea Neagră

 
 
Alexandru Filipașcu s-a născut în anul 1902, pe 20 aprilie, în satul Petrova, județul Maramureș.
 
A fost istoric, primar al orașului Sighetu Marmației, profesor și preot, provenit dintr-o familie greco-catolică de vază a Maramureșului voievodal.
 
Alexandru Filipașcu a fost caracterizat ca un adevărat „patriarh al istoriografiei maramureșene”.
 
O contribuție semnificativă privind educația sa a avut-o Gheorghe Bilașcu (medic stomatolog), născut tot la Petrova.
 
În anul 1922, după susținerea tezei de doctorat în filosofie la Roma, Filipașcu a părăsit Cetatea Eternă și s-a înscris, ca audient, la anumite cursuri ale Universității din Munchen. În anul 1926, el și-a completat cunoștințele filosofice, urmând cursuri la Paris.
 
În anul 1928 a obținut diploma de licență în teologie, la Universitatea de Stat J. Kazimir, Lemberg – Lwow (Liov), cu teza susținută în limba latină.
 
A fost hirotonit în vechea biserică a mănăstirii greco-catolice din Moisei, în ziua de 8 septembrie 1929, de Sfânta Maria Mică, de către însuși episcopul român unit al Gherlei, Dr. Iuliu Hossu. Prima liturghie oficiată de Alexandru Filipașcu a avut loc la Petrova, pe 1 noiembrie 1929, la biserica din Susani, un vechi lăcaș de cult greco-catolic.

 
Între anii 1928-1930, el a urmat cursuri de perfecționare pedagogică, încheiate cu un examen susținut la Iași, la care a obținut media 8.17.
 
În perioada 1934 – 1936, Alexandru Filipașcu a condus publicația „Ecoul Maramureșului”.
 
A fost profesor de religie și istorie la Institutul Teologic Ortodox din Cluj, între 1948 – 1952.
 
A fost membru în: Asociația pentru Cultura Poporului Român din Maramureș – ASTRA; Societatea „Principele Mircea”; Consiliul de Administrație al Băncii Populare „Tisa”.
 

În anul 1936 a fost decorat cu ordinul „Coroana Româ­niei”, ca urmare a recu­noașterii implicării sale prodigioase în viața social-politică și culturală a Maramureșului și a țării, iar în anul 1941 a primit premiul „Năsturel” al Academiei Române.
 
În timpul vieții, Alexandru Filipașcu a publicat volumele: „Istoria Maramureșului” (1940); „De la românii din Maramureș – Oameni, locuri, cântece” (1943); „Maramureș” (1944) și „Voievodatul Maramureșului – Originea, structura și tendințele lui” (1945).
 
Pe 15 august 1952, Alexandru Filipașcu a fost arestat și trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră, ca deținut politic. Tot acolo a și decedat, la data de 20 decembrie 1952, la 50 de ani.
 
În onoarea și amintirea sa, Grupul Școlar din localitatea Petrova a primit numele de Liceul Tehnologic „Alexandru Filipașcu” prin ordinul de ministru nr. 3750/5.05.2004, începând cu anul școlar 2004 – 2005.
 
Citește și:
Mihai Stere Derdena, luptătorul împotriva regimului comunist, se năștea în urmă cu 89 de ani