73 de ani de la nașterea actorului, regizorului și scriitorului constănțean Vasile Cojocaru

Născut la Constanța, pe data de 17 ianuarie 1950, Vasile Cojocaru a fost fiul lui Gheorghe și al Floricăi Cojocaru. Actorul a decedat la vârsta de 60 de ani, pe 20 ianuarie 2010.
 
El a absolvit Liceul „Mircea cel Bătrân”, în anul 1970, iar apoi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, în 1974. La liceul constănțean debuta ca scriitor la revista „Zări albastre” cu texte lirice.
 
Cea mai mare parte a carierei sale a fost petrecută la Teatrul de Stat din Constanța, unde a fost actor în perioada 1974 - 2009. A performat și pe scena Teatrului Dramatic, instituție a cărei director a fost între 1990 și 1992. De asemenea, a mai avut funcția de manager director la Teatrul „Ovidius” din Constanța (2000 - 2002) și lector și profesor universitar la Facultatea de Arte din cadrul Universității „Ovidius” (2008 - 2010).
 
Printre rolurile primite se numără: Reverendul Paris („Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller); Nae Grimea („D`ale carnavalului” de I.L. Caragiale); Belpiros („Adunarea femeilor” de Aristofan); Ion („Năpasta” de I.L. Caragiale); Domnul X („Operă pentru viitorii dictatori” de Andonis Doriades); Abel („Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă” de Horia Lovinescu); Tartaglia („Regele cerb” de C. Gorz); Marcu („Acești îngeri triști” de D.R. Popescu); Val Xavier („Omul în piele de șarpe” de Tennessee Williams) etc.
 
Vasile Cojocaru a fost și actor în filme de televiziune interpretându-i pe: Coana Efimița („Conul Leonida față cu reacțiunea” de I.L. Caragiale); Gheorghe („Furtuna în Pacific”, în regia lui Nicu Stan); Ion („Un echipaj pentru Singapore”); C.A. Rosetti („La răscrucea marilor furtuni”, în regia lui Mircea Moldovan).
 
Vasile Cojocaru a primit următoarele premii și distincții: premiul de interpretare pentru cel mai bun rol masculin (Festivalul „Despre arta comediei”, Galați, 1985 - pentru rolul Lukașin); premiul pentru cel mai bun rol secundar (Festivalul „Despre arta comediei”, Galați, 1981 - pentru rolul Papkin); diplomă de excelență (acordată de Teatrul Național Constanța, 2004 - 36 de ani de teatru); diploma de onoare (acordată de Teatrul „Ovidius” și Primăria Municipiului Constanța, 2001 - pentru merite deosebite în slujba scenei constănțene).
 
În anul 2005 devenea doctor în teatru, cu teza „Covorul de purpură” (de la Oreste la Oedip - Teatrul Antic, spațiul spiritual dobrogean).
 

El a regizat următoarele spectacole: spectacole de absolvire a promoțiilor de studenți - „Privește înapoi cu mânie” de J. Osborne; „Tango” de S. Mrozek; „Trei lacrimi... de haz” după A.P. Cehov; „Ochiul babei” de G. Vasilescu; „Lecție de dragoste la prima vedere”, împreună cu Liviu Manolache.
 
Pe lângă actorie, Vasile Cojocaru a publicat și cinci volume, anume: „Expediții în miniatură” - București, Editura „Ion Creangă”, 1981 (ediția a doua: Constanța, Editura „Europolis”, 1997); „Imperfectele melancolii” (București, Editura „Albatros”, 1983); „Vedere din Mirador” (Constanța, Editura „Europolis, 1998); „Harababuriada” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2007); „Covorul de purpură. De la Oreste la Oedip. Teatrul Antic în spațiul dobrogean” (Constanța, Ovidius University Press, 2005).
 
Numele său a apărut în revistele culturale „Tomis”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Litoral” și „Teatrul”, pentru care a colaborat.
 
A fost membru al Cenaclului „Poesis” al Casei Corpului Didactic din Constanța și al Uniunii Scriitorilor - filiala Dobrogea.
 
Citește și:

In memoriam Opt ani de când Vasile Cojocaru s-a mutat într-o stea

#DobrogeaDigitală Vasile Cojocaru i-a oferit lui Oedip „o umanitate vie și caldă”

#DobrogeaDigitală In memoriam Vasile Cojocaru – „o viaţă ca o flacără pusă în slujba teatrului”