A copilărit în Cadrilater Zaharia Pană, poetul arestat de trei ori de comuniști și care a emigrat în America

 
Pe 20 august 1921 se năștea poetul Zaharia Pană. Este originar din comuna Beala de Sus, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, teritoriu cunoscut azi ca Republica Macedonia.
 
A sosit în Cadrilater, mai precis în comuna Cocina, județul Durostor, în anul 1926. A urmat școala primară și apoi școala comercială din Silistra.
 
După ce Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, Zaharia Pană s-a refugiat în București, unde a făcut liceul.
 
În anul 1941, Zaharia Pană, zis și Zahu, a fost condamnat pentru activitate legionară și trimis pe front în 1943 pentru reabilitare. Peste un an avea să fie arestat, dar a reușit să evadeze la puțină vreme.
 
Când al Doilea Război Mondial a luat sfârșit, el a muncit ca funcționar în cadrul Ministerului de Finanțe. De asemenea, s-a și înscris la Academia Comercială, pe care a urmat-o între 1945 – 1948.
 
La data de 15 mai 1948 trebuia să susțină examenul de licență, dar în zilele premergătoare a fost arestat încă o dată și trimis ca deținut la lagărele de la Jilava, Canal și Aiud. A fost eliberat în 1953 și a practicat timp de cinci ani contabilitatea.
 
În anul 1958, Zaharia Pană a fost arestat pentru a treia oară, din cauza difuzării unor poezii semnate de Radu Gyr și Nichifor Crainic.
 
A primit o pedeapsă de zece ani de închisoare, ispășită în 1964, odată cu grațierea ultimilor deținuți politic.
 
Reușea zece ani mai târziu să termine Academia Comercială.
 
După încă doi ani petrecuți în țară, Zaharia Pană a decis să emigreze în Statele Unite, unde și-a petrecut restul vieții.
 
Amintind de cariera sa de poet, aceasta a început în 1935, când Zahu Pană a publicat versuri în revista „Lumina” a liceului din Silistra.
 
Zaharia Pană a scris poezii în dialect aromân în revista „Armatolii” (1941, București) și în antologia lirică aromână editată de Hristu Cândroveanu.
 
A publicat sporadic în „Revista scriitorilor români”, „Ethos”, „Acțiunea românească”, „Solia”, „Unirea”, „Drum”, reviste ale exilului românesc, iar în anii din urmă scrie în periodicele aromâne din țară „Deșteptarea” și „Dimândarea”.
 
De asemenea, a redactat o pagină pentru aromâni în ziarul „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), al cărui colaborator permanent a fost.
 
Volumele pe care le-a publicat au fost: „Cu acul pe săpun” (Hamilton, Ontario, editura Cuvântul românesc, 1989); „Fără armânească” (1990) și „Avnănghipsiri” (București, Editura Fundației Culturale Aromâne Dimândarea Părintească, 1996).
 
Zaharia Pană a murit la New York, în ziua de 14 martie 2001.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene vol. IV
 
Citește și:
In memoriam Ioan Bălan, episcop greco-catolic, deținut în lagărele comuniste