Au trecut 23 de ani de la decesul lui Bogdan Căuș, constănțeanul precoce în ale literaturii și gazetăriei

 

• Încă din perioada copilăriei, Arșag Bogosian și-a descoperit harul pentru scris. La vârsta de 12 ani, el redacta pe cont propriu revista „Cercetașul de la mare”. Își semna textele cu pseudonimul Bogdan Căuș, care mai târziu avea să devină numele lui legalizat
• La 15 ani a publicat în „Cronica dobrogeană” un roman foileton care a atras atenția criticului și istoricului literar Perpessicius

La data de 26 iunie 1920 se năștea Arșag Bogosian, acesta fiind numele său de botez.

Originar din Constanța și dintr-o familie cu rădăcini armene, el a absolvit cursul inferior la Liceul „Mircea cel Bătrân” din orașul natal, iar pe cel superior la Liceul „Matei Basarab” din București.

Și-a câștigat existența ca scriitor și ziarist.

După ce a terminat Liceul „Matei Basarab”, Arșag Bogosian s-a înscris la Conservatorul muncitoresc de artă (condus de V.I. Popa), clasa de regie.

Încă din perioada copilăriei, Arșag Bogosian și-a descoperit harul pentru scris. La vârsta de 12 ani, el redacta pe cont propriu revista „Cercetașul de la mare”. Își semna textele cu pseudonimul Bogdan Căuș, care mai târziu avea să devină numele lui legalizat.

La 15 ani a publicat în „Cronica dobrogeană” un roman foileton care a atras atenția criticului și istoricului literar Perpessicius.

În anul 1939 a devenit colaborator permanent al publicației „Jurnalul literar”, condus de G. Călinescu. A fost și corespondent pentru cotidianul „Timpul” și a publicat articole în „Vremea”.


Alte colaborări au fost cu: „Timpul familiei”, „Umorul” și „Universul literar”, unde a scris nuvele și proză satirică.

În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Bogdan Căuș a redactat ziarul „Frontul” al Armatei a IV-a. El a fost delegat cu această sarcină printr-un ordin al Marelui Stat Major.

A realizat, de pe câmpul de luptă, reportaje și corespondențe pentru publicațiile din țară.

Din 1955 și până în 1990, Bogdan Căuș a lucrat la Institutul de Cercetări etnologice și dialectologice.


În lumea gazetăriei, el a mai fost secretar general de redacție la „Rampa”, „Flacăra”, „România literară”, „Urzica” și săptămânalul în limba armeană „Nor Ghiank”.

Redăm următoarele titluri ale operei sale: „Primăvara în viață” (Constanța, 1936), „Pe patul armei” (București, Editura Ararat, 1992), „Paginile pseudo-umoristice ale unui sărindarist” (București, Editura Ararat, 1996), „Figuri de armeni din România” (București, Editura Ararat, 1997).

Dintre distincțiile ce i s-au acordat, amintim de: Meritul cultural clasa a II-a și Premiul Uniunii Armenilor din România (1999). De asemenea, pe perioada celui de Al Doilea Război Mondial, Bogdan Căuș a primit mai multe decorații, fiind citat prin ordin de zi pe întreaga durată pentru merite deosebite.

El a fost amintit de conaționalul său, Simion Tavitian, în cartea „Armeni de seamă din România”, volumul I.
 

„Din primii ani de şcoală, Arşag Bogosian a vădit înclinaţii pentru poezie. La vârsta de 11 ani a scris o odă dedicată lui Vartan Mamigonian, pe care a recitat-o în cadrul uneia din serile culturale de la sediul H.O.G. (Asociaţia pentru ajutorarea Armeniei) din Constanţa.
Versuri ale tânărului poet au fost publicate în diverse ziare şi reviste din provincie şi din Bucureşti - «Ararat» (a binecunoscutului ziarist Victor Mestugean, fost director al ziarului Universul), Catedra, Cronica dobrogeană, Literatura, Rampa, Năzuinţa, Dobrogea jună etc.

Dar adevărata vocaţie a tânărului Bogdan Căuş s-a manifestat în gazetărie. La 15 ani a publicat, în «Cronica dobrogeană», un roman foileton atrăgând atenţia cunoscutului critic şi istoric literar Perpessicius.
Greutăţile materiale l-au determinat să continue studiile la fără frecvenţă, şi anume Conservatorul muncitoresc de artă condus de marele dramaturg şi regizor Victor Ion Popa, absolvind clasa de regie teatrală. Tot în această perioadă, Bogdan Căuş a practicat gazetăria. A fost corespondent pentru Dobrogea al cotidianului «Timpul», a publicat la «Vremea», unde scriitorul Arşavir Acterian era secretar de redacţie. A semnat nuvele şi proză satirică în «Timpul familiei», «Umorul», «Universul literar» etc.
 
În paralel, a scris şi a regizat spectacole de revistă. În 1939, Bogdan Căuş a devenit colaborator permanent la «Jurnalul literar» condus de George Călinescu. La pagina 180 a Enciclopediei «Cugetarea», apărută în 1941, Bogdan Căuş apărea ca scriitor, ziarist şi textier al unor şlagăre muzicale.

În perioada interbelică a lansat, împreună cu fratele său, Dick, şlagăre de succes, precum: «De vrei să dansez cu tine», «Un tango sentimental», «Fantasio», «Amăgire» şi altele.
La 30 august 1939, Felicia Kircorian, de la Radio Bucureşti, a prezentat, în sala «Elpis» din Constanţa, un concert de muzică uşoară, interpretând lucrări de I. Fernic, l. Vasilescu, G. Dendrino şi Ar'G Bogosian, iar pe 25 noiembrie 1939, pe aceeaşi scenă, o feerie muzicală, sub conducerea lui Ovanez Avedian, în 2 acte şi 32 de tablouri, text Paul Revin, Bogdan Căuş, V.A. Sabanov, Petre Georgescu, muzica Bogossian B, AR'G.(...)
 
După întoarcerea de pe front, Bogdan Căuş a contribuit la crearea Ansamblului Armatei, fiind autorul spectacolului de premieră. (...)
După 1990, a condus seria nouă a revistei «Ararat», al cărei colaborator a rămas până la sfârşitul vieţii. La editura «Ararat» i s-au publicat volumele: «Pe patul armei», «Amintirile unui sărindarist», precum şi cele două ediţii ale dicţionarului «Figuri de armeni din România». A fost membru al Uniunii Armenilor din România, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Asociaţiei Presei Periodice din România.”

Bogdan Căuș a încetat din viață cu câteva luni înainte de a împlini 80 de ani, pe 21 martie 2000, la București.


Citește și:

#DobrogeaDigitală – „Armenii dobrogeni în istoria și civilizația românilor”, de Simion Tavitian In Memoriam Arșag Bogosian, la un secol de la naștere

#DobrogeaDigitală Bogdan Căuș, un armean „de seamă”, un creator și un om de excepție

Omagiu pentru Arșan Bogosian, ilustrul dobrogean care, la doar 16 ani, publica primul său volum