„Cine vine o dată la Constanţa cam aici rămâne...” In memoriam Costel Rădulescu, actorul cu peste trei decenii de activitate petrecute pe scena Teatrului de Stat Constanța

 
Actorul Costel Rădulescu a venit pe lume la București, în data de 21 mai 1923.
 
Pasionat inițial de cursele de mașini și pilot fiind, Costel Rădulescu a visat să profeseze în acest domeniu.
 
Mai târziu avea să-și descopere talentul acotricesc, pe care l-a cultivat la Conservatorul „Astra” București.
 
După absolvire, Costel Rădulescu și-a început activitatea la Teatrul Național din București, în anul 1948.
 
După trei ani, el a venit la Constanța, numărându-se printre fondatorii Teatrului de Stat de la malul mării, alături de Maria Antonova, Ghiță Popescu, Constantin Morțun și Toma Caragiu.
 
La Teatrul de Stat Constanța, Costel Rădulescu a jucat în peste o sută de roluri, de-a lungul a 36 de ani.
 
Redăm în continuare o parte dintre acestea: Ionescu („O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale); Walter Kidd („Vocea americii” de B. Lavuniev); Radu Enache („Ziua cea mare” de Marius Banuș); Lt. Stamatescu („Titanic vals” de Tudor Mușatescu); Cuprian („Bătrânețe zbuciumată” de N. Rahmanov); Florindo („Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni); Sipucin („Jubileul” de A.P. Cehov); Agentul comercial („Hanul de la răscruce” de Horia Lovinescu); Cernogulov („O chestiune personală” de Al. Stein); Georges Duduleanu („Gaițele” de Al. Kirițescu); Charles („Cum vă place” de William Shakespeare); Iancu Pampon („D-ale carnavalului” de I.L Caragiale); Esteban („Fântâna turmelor” de Lope de Vega); Iacob Negruzzi („Hyperion” de Grigore Sălceanu); Dimanche („Don Juan” de Moliere); Medvediev („Azilul de noapte” de Maxim Gorki); Samuel Sewall („Diavolul la Boston” de Leon Feuchtwanger); Jupân Dumitrache („O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale); Balotă („Răzvan și Vidra” de B.P. Hașdeu); Tache („Tache, Ianke și Cadîr” de V.I. Popa) etc.
 

În interviul acordat Aureliei Lăpușan în anul 1977, el aducea un reproș privind lipsa de interes privind actorii scenei constănțene.
 
„Ziariştii, de obicei, se îngrămădesc când vin teatrele de capitală. Pe noi ne lasă până vine pensionarea şi atunci, la faptul divers, două-trei vorbe de consolare!”.
 
El a mai adăugat întâmplări din perioada de activtiate:
 
„Câţiva au făcut doar o «haltă» aici, până i-a prins ceva teatre bucureştene, noi, cei mulţi, am jucat mai departe la Constanţa. Pe alţii i-a luat vremea... Cu Tomiţă (n.r. Toma Caragiu) am jucat în mai multe spectacole, îmi amintesc că eram odată în scenă cu Zoe Caraman, vine un alt personaj - menajera - şi spune: «Stăpâne, vă caută cineva». «Să intre», zic. A ieşit. Aud în culise: «Toma, Toma!» Aştept. Iese şi Zoe. Singur în scenă, ce să fac? Vorbesc de unul singur, fumez, iar vorbesc. Apare într-un târziu şi Toma, val-vârtej. Adormise sub scară!”.
 
Costel Rădulescu a concluzionat acel interviu spunând:

 
„Cine vine o dată la Constanţa cam aici rămâne...”.
 
Costel Rădulescu a decedat chiar în ziua de Crăciun, în anul 1988.
 
Citește și: