Constantin Bejenaru împlinește 76 de ani. Viața scriitorului notabil pentru literatura dobrogeană

​

 
Constantin Bejenaru s-a născut în județul Tulcea, mai precis în comuna Topolog, în ziua de 3 iulie 1947.
 
În anul 1961 el absolvea Școala „Nifon Bălășescu” din Tulcea, pe atunci cunoscută ca Școala Generală de 7 ani.
 
Peste patru ani devenea absolvent al Colegiului Dobrogean „Spiru Haret” Tulcea, cunoscut atunci ca Școala Medie nr.1.
 
Între anii 1969 – 1971, Constantin Bejenaru a urmat cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Universității București. A început pe urmă și Școala Tehnică Cinematografică din Capitală, dar a fost nevoit să-și întrerupă studiile din cauza condiției de sănătate.
 
Din februarie 1974 și până în noiembrie 1975 a executat o condamnare în pușcăriile din Chilia Veche, Băclănești și Periprava, unde a urmat cursuri intensive de reeducare comunistă.
 
De-a lungul timpului, el a lucrat ca muncitor, contabil sau proiecționist, însă anvergura a căpătat-o în presă. A fost reporter și redactor-șef adjunct la: „Cronicarul”, „Reflex”, „Inedit Press”, „România tânără”, „Jurnalul de Tulcea”, „Tricolorul”, „Timpul tulcean”, „Steaua Dobrogei”, „Cenaclul” și „Radio Argus”.
 
Ca scriitor, Constantin Bejenaru a debutat la 17 ani sub girul lui Dan Deșliu și apoi al lui Miron Radu Paraschivecu, întâi la revista „Cravata roșie” și apoi la suplimentul literar „Povestea vorbei” al revistei „Ramuri”.
 

A editat reviste de cultură cinematografică precum: „Filmele săptămânii”, „Ecran tulcean”, „Filmul în dialog cu populația Deltei” și „Inedit Press”, primul cotidian postrevoluționar din Dobrogea de Nord.
 
El a mai colaborat cu versuri și proză poetică la: „Ramuri”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Orizont”, „Ateneu”, „Steaua”, „Viața Românească”, „Iașul literar”, „Delta”, „Steaua Dobrogei” și „Viața militară”.
 
Constantin Bejenaru este laureat al concursului național de publicistică „Mihai Eminescu” de la Botoșani (1989), al concursului național de poezie și eseu „Panait Cerna” de la Tulcea (1985), al Festivalului național de poezie „George Coșbuc” de la Bistrița-Năsăud (1987).
 
Constantin Bejenaru a fost o figură importantă în timpul Revoluției de la 1989, prin acțiunile organizate la Tulcea.
 
Este autorul volumelor: „Cântece de Dunăre și Mare” – Tulcea, editura „Comitetul pentru cultură”, 1980; „Sexe de cenușă” – Tulcea, editura „Speranța”, 2001; „Sub flamura de tricolor” (coautor) – București, 1987; „Muncile poetului” – Tulcea, editura „Speranța”, 2001; „Cuiul lui Păcală” – Tulcea, 2005; „Fiul soarelui și al iepei” – Tulcea, editura „Harvia”, 2008; „Insula albă” (coautor) – Constanța, 2003.

 
Constantin Bejenaru este prezent cu versuri în culegerile și antologiile: „Inscripții de pe malul mării” (Constanța, 1965); „Spicele adâncului” (București, 1967); „Amfore de august” (Tulcea, 1969) și „Orele patriei” (Tulcea, 1972).
 
Citește și: