Dr. Livia Buzoianu, despre apariția elegiilor tomitane în volum bilingv „Opera din exil a lui Ovidius este de fapt o memorialistică, un jurnal al exilului“

Lansarea volumului bilingv româno-latin „Tristele și Scrisori din Pont” ale lui Ovidius Publius Naso la Sesiunea științifică internațională Pontica 52 a constituit și un nesperat prilej de reîntâlnire cu excelentul cercetător științific dr. Livia Buzoianu și cu discursul unui erudit, aplecat cu acribie asupra unei lucrări fără precedent, sponsorizată de Fundația Gabriel Bălan și Asociația Piața Ovidiu.

„De ce Ovidius și de ce din nou Ovidius? Pentru că Ovidius este un poet complet, complex, poate fi analizat la diferite niveluri, la nivel de informație istorică, la nivel de informație a literaturii latine, la nivel de versificație și stilistică și poetică, dar și la nivel uman.
O operă completă pe care istoria literaturii latine o departajează în operă de tinerețe, de maturitate, de exil, dar o putem departaja și din alte puncte de vedere. Este poetul, omul sau persoana care s-a exprimat prin versuri pentru că el însuși spunea tot ce gândea, tot ce lucra se transforma în vers. Versul pentru el a devenit egal cu muza. Muză inspiratoare care l-a pus în situații dificile, dar care l-a și ajutat să devină nemuritor.

A jucat, a fost un ludus forma de poezie erotică a tinereții, formă pe care a cultivat-o la Roma. Este poetul Romei, dar este și poetul care în exil și-a exprimat trăirea, tristețea, speranța. Iar poezia exilului devine pentru el o poezie a rezistenței, o poezie în care el luptă cu singura armă pe care o avea la îndemână, cea a versului, pentru a rezista unor condiții noi, pentru a putea trăi și pentru a putea rămâne și opera sa nemuritoare.

Intenția nu a fost de a lăsa o operă din exil. Intenția a fost de a se exprima pe sine. Opera din exil a lui Ovidius este de fapt o memorialistică, un jurnal al exilului. Un exil pe care și l-a asumat. Voia să-și îmbunătățească starea, dar accepta faptul că se află la Tomis și în același timp are nostalgia Romei. Este acest poet între două lumi, cea a Romei și cea a Tomisului, o lume pierdută și pe care o are în suflet. O lume nouă în care caută să se acomodeze. De aceasta din nou Ovidius.
De ce opera din exil? Este opera în care poetul se exprimă, în care își scrie starea de la plecarea din Roma până în anul 17 după Hristos anul în care probabil s-a și stins din viață la Tomis. Spunem probabil pentru că literatura latină are această oscilație în a propune anul 17 sau anul 18 în care s-a stins din viață Ovidius.

Rămânem pe ideea anului 17, o idee argumentată într-una din scrisorile sale. Este scrisoarea către Pomponius Flaccus, când acesta este ales la Roma consul, este felicitat de Ovidius, dar Ovidius nu a mai avut timp să-i scrie și când Pomponius Flaccus a ajuns la Roma și a intrat în funcție. De aceasta găsim o informație în subtext ca să acceptăm ca an al dispariției din viață a poetului, anul 17.

Că noi îl sărbătorim în anul 18 și o să-l sărbătorim mereu sau să ne amintim mereu de el pentru că prezența lui este permanentă.
De ce Tomis? Domnul primar din Ovidiu ne-a dat un exemplu ce înseamnă un topos, care se numește un loc, care se numește orașul Ovidiu. Ovidius este prezent peste tot în această zonă, de la Piața Ovidiu cu statuia lui Ettore Ferrari, de la Universitatea Ovidius, de la busturile lui Corneliu Medrea, în mai multe puncte ale orașului Constanța. Ovidiu va rămâne o prezență permanentă aici.


Este o prezență pe care i-o creăm noi de data aceasta să fie ospitalieră, cum ospitalieră i-a fost și atunci, dar percepția era alta a poetului. Pe care o regăsim acum, și pe care noi o trăim la nivelul anului în care ne aflăm. Sunt sigură că Ovidius s-ar fi acomodat acestui cadru de lipsă de tristețe, de metamorfoză a orașului și ar fi fost mulțumit să ne salute acum ca tomitan și urmași ai lui pe pământul Dobrogei.

Trebuie să amintesc că această idee a unei ediții bilingve a venit din partea unui coleg de-al nostru, Traian Cliante, pe atunci manager al acestei instituții, și are ca finalitate editarea operei datorită acestui sprijin neașteptat financiar, generos putem să prezentăm acest volum. De ce bilingv? Era necesară această ediție bilingvă pentru că în literatura română a existat doar în 1926 și numai prin «Tristia» o ediție bilingvă, text latin-text românesc, semnată de Anghel Marinescu. «Ponticele» nu au beneficiat de o ediție bilingvă. Traduceri separate din diferite epistole ovidiene au fost făcute de-a lungul timpului de Ștefan Bezdechi, Ioan Mincu, Petre Stati și alții. Dar nu am avut niciodată o ediție completă a textelor celor două opere de exil semnificative.

Am avut la dispoziție ajutorul Bibliotecii Județene care, prin schimb inter-bibliotecar, ne-a pus la dispoziție ediții comentate, în ce privește manuscrisul, în ce privește textul, a operei ovidiene. Am avut la dispoziție o ediție nemțească, din Heidelberg, am avut o ediție din Barcelona și o ediție de la Oxford. Am putut confrunta edițiile respective cu texte păstrate și versiunea pe care a păstrat-o Theodor Naum.
Ediția bilingvă partea de traducere în limba română a poeziei ovidiene este cea a lui Theodor Naum din anul 1972 este cea mai frumoasă traducere, iar autorul și-o explică faptul că a vrut să nu fie o traducere ad literam, ci ad litera, cii să dea o formă poetică textului ovidian ceea ce a și reușit. Pentru frumusețea ei am și păstrat această traducere.
În subsolul paginilor am avut câteva intervenții de note, dar nu într-o formă obositoare și exagerată, prin care am explicat anumiți termeni sau cum a procedat traducătorul de limbă română.


Am precedat acest volum de o nouă notă asupra ediției, am făcut și precizări asupra textelor folosite de noi și asupra bibliografiei consultate, pentru că cele două opere din exil sunt urmate de 50 de pagini de note, care se referă la personaje mitologice, la locuri geografice, la familii imperiale, la locuri comune care țin de cultura și civilizația latină sau istoria Romei și a Greciei Antice.

De asemenea, este urmată de un Index de nume geografice și de nume proprii. La elaborarea acestor indexuri am avut în ajutor edițiile străine consultate ale textelor ovidiene.
Am avut sprijinul neprețuit al oamenilor de artă, care, cu generozitate, ne-au transmis operele lor pe cale fotografică, opere care să ilustreze paginile acestei cărți și s-o facă și atractivă.
Mulțumim, în primul rând, doamnei Loreta Băluță, imaginea de pe copertă îi aparține, poartă și un titlu – Meditație -, este imaginea unui Ovidius care privește spre mare, dar pe fundal apar scrieri, texte pe care le-a creat în perioada tomitană.

Mulțumim domnului Constantin Grigoruță, doamnei Ina Iordan, doamnei Corina Vicolov, domnului Valentin Popa, și nu în ultimul rând Editurii Ex Ponto, domnului Leonard Vizireanu, cu care am colaborat îndeaproape și care ne-a ajutat în a transmite rapid informația. A fost legătura între noi, ca editor și corector, între cei care au prezentat operele și între ceea ce apare acum imprimat.

Mulțumim tuturor, sponsorului, muzeului și sperăm că această operă îi va atrage nu numai pe iubitorii de literatură, dar și pe iubitorii de istorie, indiferent de vârstă, indiferent de ocupație, de preferințe culturale. Este o carte deschisă oricărei interpretări, pentru a afla o frumusețe a versului ovidian, o frumusețe a traducătorului român Theodor Naum”.

Citește și:

Vasile Canarache și Adrian V. Rădulescu, omagiați în debutul Pontica 52 (galerie foto+video)

LIVE TEXT PONTICA 52. Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, pentru trei zile, în centrul atenției arheologilor și istoricilor (galerie foto+ video)