Emil Grecescu, fostul comandant al Marinei Militare Române care a descoperit tainele meseriei la Constanța

 Viitorul amiral și comandant al Marinei Militare Române a venit pe lume în prima zi a anului 1905, născut la București.
 
Emil Grecescu a fost elev la Colegiul „B.P. Hașdeu” din Buzău și după absolvire a venit la Constanța, unde s-a înscris la Școala Navală.
 
După ce a terminat și această instituție de învățământ, Emil Grecescu a lucrat la Serviciul Hidrografic, Compania a V-a din cadrul Bazei Navale Maritime, ca ofițer la bordul torpilorului „Zmeul”. A fost și ofițer secund la bordul remorcherului „Lt. Vârtosu”. Până în perioada postbelică a lucrat aproape neîntrerupt la Serviciul Hidrografic, cu excepția perioadei 1925-1926.   
 
Pe timpul campaniilor de vară a activat ca:

 
Din data de 25 august 1949, comandorul Emil Grecescu a girat comanda Marinei Militare Române, fiind numit pe funcție prin D.C.F.A. nr. 2739 din 24 iulie 1951. A fost înaintat, la 22 iunie 1951, la gradul de contraamiral prin Prin H.C.M. nr.118/1951. A condus Marina Militară Română până la data de 20 septembrie 1952.
 
Conform Ordinului M.F.A. nr. 6243 din 20 septembrie 1952, contraamiralul Grecescu a fost transferat începând din aceeași dată în funcția de ajutor al șefului Marelui Stat Major pentru Marină. Din 13 februarie 1954, a fost detașat în funcția de șef de stat major al Comandamentului pentru Prevenirea Inundațiilor.
 
Contraamiralul Grecescu a fost detașat, în anul 1954, pe timp nelimitat la Consiliul de Miniștri, Biroul Transporturi și Telecomunicații, pentru specialitatea Transporturi Navale. A fost trecut în rezervă la data de 23 octombrie 1956, la vârsta de numai 51 ani.
 
Prin Decretul Prezidențial nr. 290 din 29 decembrie 1975, Emil Grecescu a fost înaintat la gradul de viceamiral în retragere.
 

Sursă text: wikipedia
 
Citește și:
Școlit la Constanța Lupu Dinescu și povestea marinarului care a căzut la datorie