Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Fostul director al Teatrului Dramatic Constanța, Lucian Iancu, la a 83-a aniversare
Fostul director al Teatrului Dramatic Constanța, Lucian Iancu, la a 83-a aniversare
3759
Marime text
- A avut trei mandate în care a fost director la Teatrul Dramatic Constanța
- Între anii 2004-2005, a fost director artistic la Teatrul Național Constanța
- Lucian Iancu a apărut în 12 filme
Lucian Spiru Iancu s-a născut la data de 3 februarie 1940, la Botoșani, în familia lui Gheorghe (ofițer de marină civilă) și Claudia Iancu.
În anul 1964, Lucian Iancu a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, la clasa profesorului Jules Cazaban.
În anul 1964, el devenea actor la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, unde a lucrat timp de un an, iar din 1968 până în 1969, a fost actor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. A mai jucat pe scenele Teatrului Mic din București (1983-1984), Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din București (1990-1991). De asemenea, din 1965 a lucrat pentru Teatrul Dramatic Constanța, iar apoi a trecut la Teatrul Național al urbei tomitane.
A avut trei mandate în care a fost director la Teatrul Dramatic Constanța (1984-1985, 1994-1998 și 2002-2004).
Între anii 2004-2005, a fost director artistic la Teatrul Național Constanța.
Lucian Iancu a predat la Facultatea de Arte a Universității „Hyperion” și la Universitatea „Ovidius” Constanța. La cea din urmă instituție, a scris scenarii teatrale și a regizat spectacole studențești.
A fost regizorul pieselor „George Dandin”, „Desculț în parc”, „Sosesc deseară”, „Visul unei nopți de iarnă”, „Take, Ianke și Cadâr”, „La statuia lui Eminescu”, „Scene din viața lui Constantin cel Mare”, „Elixirul de dragoste”, „Ultima oră” și „Mamaia în costum de baie”.
Actorul a interpretat peste 100 de roluri, din care le redăm pe cele ale lui:
- Cyrano („Cyrano de Bergeac” de E. Rostand);
- Ciobanul Cucu („Io, Mircea Voievod” de D. Tărchilă);
- Tony Dubois („Sexul și neantul” de T. Maulnier);
- Ballested („Femeia mării” de H. Ibsen);
- Pierrot („Don Juan” de Moliere);
- Ajax („Nu va fi război în Troia” de J. Giroudeaux);
- Bubnov („Azilul de noapte” de M. Gorki);
- Iskander („Țărmuri pustii” de M. Baidjev);
- Simoneau („N-am ucis” de J. Duvivier, H. Jeanson, J. Robert),
- Pîrlea Vodă („Sânziana și Pepelea” de Vasile Alecsandri);
- Scaur („Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri);
- Onira („Scaunul” de Tudor Popescu);
- Tatăl („Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă” de Horia Lovinescu);
- Tudor („Nu ne naștem toți la aceeași vârstă” de Tudor Popescu);
- Victor Velano („Desculț în parc” de N. Simion);
- Dorn („Pescărușul” de A.P. Cehov);
- Zorn („Pana de automobil” de F. Durrenmat);
- Dudard („Rinocerii” de Eugen Ionesco);
- Dius („Tropaeum Traiani” de G. Sălceanu);
- Anton Antonovici („Revizorul” de N.V. Gogol), etc.
Piesele în care a jucat au fost regizate de maeștrii precum: Dominic Dembinski, Gheorghe Jora, Silviu Purcărete, Ion Maximilian, Constantin dinischiotu, Marietta Sadova, Val Mugur sau Zoe Anghel Stanca.
Cariera cinematografică a însemnat apariții în filmele: „B.D. la munte și la mare” – regia Mircea Drăgan, „Adio, dragă Nela” – regia Cornel Todea, „Pintea” – regia Mircea Moldovan, „Profetul, aurul și ardelenii” – regia lui Dan Pița, „Al patrulea stol” – regia Timotei Ursu, „Bietul Ioanide” – regia Dan Pița, „Prea târziu” – regia Lucian Pintilie, „Bună seara, Irina” – regia Tudor Mărăscu, „Destinația Mahmudia” – regia Alexandru Boiangiu, „Dreptate în lanțuri” – regia Dan Pița, „Călcâiul lui Ahile” – regia Sergiu Ionescu, „Pentru patrie” – regia Sergiu Nicolaescu.
În cadrul unui program european internațional, el a realizat o coproducție teatrală Româno-Britanică, cu piesa „With love from Nicolae” de Ling Coghlan.
În volumul scris de Anaid Tavitian și Georgeta Mărtoiu, intitulat „Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii”, este realizată descrierea actorului.
„Peregrin prin teatrele din Botoșani (unde l-a însuflețit pe Cyrano), Piatra Neamț (unde a jucat în celebrele spectacole ale lui Andrei Șerban «Noaptea încurcăturilor» și «Omul cel bun din Sâciuan») și București, Teatrul Mic, secretar literar al Agenției Artistice a Litoralului, director al teatrului constănțean în două rânduri ('84-'85; '94-'98), decan al Facultății de teatru a Universității «Ovidius», prezență permanentă pe genericul filmelor românești, timp de trei decenii, artizan și negustor de mănuși din piele de pisică, autor al deturnării unui vapor pentru a evada din țarcul congreționar în care trăiam, deținut politic cu glorie și cu haz, Lucică nu s-a dezmințit niciodată: a fost și a rămas un actor atins de geniul histrionic.
Un actor atât de pasionat și cucerit de minunăția profesiei sale, încât trăiește fiecare împrejurare a vieții lui ca pe o întâmplare de teatru; aceasta însemnând de fapt, că tot ceea ce realizează pe scenă are profunzimea și forța întâmplărilor din viață. Nu vreau să sugerez că în noianul de trăiri aevea și scenice actorul și-ar fi pierdut sinea; vreau să spun doar că sinea lui este încă o față, complexă și adevărată a personalității sale proteice. Aduc în sprijinul acestei afirmații (pe care o doresc un omagiu!), răspunsul dat de actor într-un interviu de televiziune la întrebarea: «Cum privește acum tentativa spectaculoasă de evadare?», «Ca și când n-ar fi vorba despre mine, ca și când toate s-ar fi întâmplat altcuiva» a zis actorul, aflat atunci în rolul de intervievat pe care-l trăia cu tristețe reținută.
Un munte de om, spătos și împăroșat în care n-ai crede că pot viețui laolaltă - bine! - atâția îngeri și atâția demoni. Tobă de lecturi și informații de pe alte canale, poate da oricând ora exactă a teatrului, gustul său fiind o sinteză cum nu se poate mai firească și fericită între ceea ce reprezintă ultimul răcnet al modernității teatrale și acel «ceva» esențial care vine din străvechimea teatrului și care - egal cu sine însuși - va trăi mereu. Un actor cerebral de mare sensibilitate însă, respirând histrionismul prin toți porii ființei sale, pe scenă și în viață, jovial, petrecăreț, plin de duh ... și care cred că nu a epuizat tot ceea ce inteligența și talentul său, îngemănate, pot realiza“.
În iunie 2018, cu ocazia evenimentului „Incredibila memorie a teatrului constănțean”, organizat de cotidianul ZIUA de Constanța, Lucian Iancu a fost distins cu medalia „Jean Ionescu”, placheta #RespectTeatru din partea Consiliului Județean Constanța și scrisoarea de mulțumire din partea Primăriei Municipiului Constanța.
Citește și:
#DobrogeaDigitală Lucian Iancu – „un actor atât de pasionat și cucerit de minunăția profesiei sale”
#DobrogeaDigitală Lucian Iancu, la 80 de ani - „jovial, petrecăreț, plin de duh”
#DobrogeaDigitală Lucian Iancu, actorul „plămădit din cele mai pure esenţe”
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
_thumb2.jpg)
