General și scriitor originar din Constanța. 110 ani de la nașterea lui Ion Eremia

 
S-a născut la Constanța, în data de 5 mai 1913.
 
Istoria îl amintește ca fost general, scriitor și deținut politic în perioada regimului comunist.
 
A fost supranumit „Soljenițîn al românilor”.
 
Ion Eremia a absolvit cursurile Liceului Militar din Chișinău, apoi cele ale Școlii Militare de Geniu, obținând gradul de sublocotenent.
 
În 1935 a fost repartizat comandant de pluton la Regimentul 7 Pionieri - Timișoara. Între anii 1936 și 1938 a urmat studiile tehnice ale Școlii de Aplicații de Geniu, care îi vor permite să inventeze „torpila terestră dirijată”, pentru a cărei paternitate s-a luptat ani întregi. În perioada 1936 – 1939, Ion Eremia a frecventat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, însă fără a le absolvi. Totuși, aceste studii și-au lăsat amprenta asupra activității literare. În vara și toamna anului 1941, după intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial, a participat la acțiuni militare pe front, cu Batalionul Transmisiuni Motorizat, luptând în regiunile Chișinău și Tighina. În perioada aprilie 1942 - septembrie 1943 a luptat în cadrul Diviziei 1 Pază - „Ucraina”, îndeplinind funcția de comandant de companie. La 10 martie 1944 era înaintat la gradul de căpitan, iar la 23 august 1946, la cel de maior.
 
Pe 23 august 1949 obținea o nouă promovare, de data aceasta la gradul de locotenent colonel. Au urmat, treptat, alte avansări la gradul de: colonel (9 mai 1950), general maior (9 septembrie 1952) și pe deasupra, a fost numit ministru adjunct pentru construcții și cazarea trupelor, funcție deținută până în anul 1953.
 
Ion Eremia a fost și membru în Marea Adunare Națională, în postura de deputat, în intervalul august 1945 – februarie 1948.
 

Militarul a fost trecut în rezervă la data de 22 noiembrie 1955, printr-un decret al prezidiului MAN, iar la 17 aprilie 1956 a fost exclus din rândurile PMR.
 
Din cauza abuzurile comise de comuniști, Ion Eremia a început să scrie o carte contra regimului, intitulată „Gulliver în țara minciunilor”. Scopul era să trimită acel manuscris la Paris, spre a fi publicat. A terminat romanul pe 11 septembrie 1958, dar marinarul Pompiliu Pănescu, cel care a fost însărcinat cu expedierea lui spre capitala Franței, l-a trimis către Securitate.
 
Ion Eremia a fost arestat pe 17 octombrie 1958, iar pe 27 octombrie 1959 a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitație” și 14 ani de temniță grea, pentru „complotare la tentativa crimei de trădare de patrie”, urmând să execute pedeapsa cea mai mare. A trecut succesiv prin penitenciarele Jilava, Râmnicu-Sărat și Aiud. Ion Eremia a fost eliberat la 24 iulie 1964, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 411, de eliberare a tuturor deținuților politici.
 
Ca scriitor, Ion Eremia a scris volumele: „Popa Stoica” (1971); „Neînfrînții din Țara Zimbrilor” (două volume, 1986 și 1987) și „În triumf prin Țarigrad” (1989). Cartea „Gulliver în Țara Minciunilor” a apărut în anul 2006, la doi ani după moartea sa.
 
Ion Eremia a decedat la 90 de ani, pe data de 23 februarie 2004.

 
Citește și:
121 de ani de la nașterea lui Alexandru Filipașcu, istoricul care și-a găsit sfârșitul ca deținut politic în lagărul de la Cananlul Dunăre-Marea Neagră