In memoriam Aurel Negulescu, ofițer de marină și publicist în reviste dobrogene

 
Rămas în istorie îndeosebi ca ofițer de marină, Aurel Negulescu s-a născut într-o zi de 25 martie 1880, în județul Giurgiu.
 
După ce a absolvit clasele primare și gimnaziale, Aurel Negulescu s-a înscris la Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină, în anul 1897. În 1899, după ce a fost înaintat la gradul de sublocotenent, a fost repartizat la Școlile Marinei.
 
Peste un an, la data de 1 noiembrie, Aurel Negulescu devenea student al Școlii de Aplicație a Marinei, iar pe timpul verii, era repartizat la bordul navei - școală „Mircea”, unde a îndeplinit diferite sarcini cu promptitudine, clasându-se primul la terminarea studiilor.
 
După absolvire, el a fost repartizat la Divizia de Dunăre, pe vaporul „Prutul” și detașat la Școala de pilotaj și hidrografie. Marinarul a avur și calitatea de comandant și director al școlii, prin care și-a adus contribuția la completarea lucrărilor de hidrografie de la gura Prutului.
 
În 1923, comandorul Negulescu a fost numit profesor la Școala Navală, predând astronomie, navigație și matematici. În acest loc și-a încheiat cariera militară.
 
Ca marinar, Aurel Negulescu a navigat pe navele românești mările și oceanele lumii, de la Marea Roșie, Marea Mediterană și Marea Nordului până la Oceanul Atlantic și Fluviul Mississippi.
 
Pe lângă această meserie, el a fost atras și de literatură. A debutat cu articole de specialitate și impresii de călătorie în revistele vremii.
 

A semnat cu pseudonimele B.B. Delamare, Bebe Delamare și Moș Delamare, ultimul fiind cel mai des folosit.
 
A colaborat cu publicațiile „Universul”, „Dimineața”, „Epoca”, „Cultura poporului”, „Dobrogea jună”, „Analele Dobrogei”, „Credința”, „Dobrogea economică”, „Revista Ligii Navale Române” și „Marea Noastră”. De asemenea, el a fost director pentru ultima revistă, dar și pentru „Ziarul științelor și al călătoriilor”.
 
Volumele publicate de Aurel Negulescu sunt: „Războiul sub apă” (București, 1915), „Ce e cazarma” (1915), „Piere Marina?” (Constanța, 1925), „Povestea Calendarului” (București, 1928) și „Văzute și trăite” (1930).
 
Aurel Negulescu s-a stins din viață la data de 27 noiembrie 1956.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV și anmb.ro

 
Citește și: