Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
In memoriam Boris Cobasnian, dirijorul de renume al Operei din Constanța
In memoriam Boris Cobasnian, dirijorul de renume al Operei din Constanța
08 Aug, 2023 18:00
ZIUA de Constanta
2187
Marime text
2187
Marime text
- Boris Cobasnian a venit pe lume în satul Petroșani, comuna Bălți, Basarabia, într-o zi de 9 martie 1926 și tot într-o zi de 9, în august 2011 trecea în neființă
- Dirijorul a ajuns la Constanța în anul 1959, fiind angajat la Teatrul Liric. A avut funcția de maestru de cor și dirijor. A plecat în anul 1986, când a ieșit la pensie
- La Constanța a fondat și a dirijat timp de peste patru decenii corul „Vox Maris”
Boris Cobasnian a venit pe lume în satul Petroșani, comuna Bălți, Basarabia, într-o zi de 9 martie 1926 și tot într-o zi de 9, în august 2011 trecea în neființă.
A fost fiul părintelui Visarion și al Ecaterinei.
A urmat școala primară în comuna Ciornița din orașul Soroca.
A ajuns să cânte în corul bisericii, după ce tatăl lui l-a pus în contact cu muzica corală.
A studiat acest domeniu, fiind elev la Școala Normală „Mihai Viteazul” din Chișinău (1937 – 1944) și „Iosif Vulcan” din Oradea (1945 – 1947).
În 1947, Boris Cobasnian s-a înscris la Conservatorul din București, studiind în paralel și la Academia Comercială (1947 – 1951).
După terminarea Conservatorului, Cobasnian s-a mutat la Hunedoara, unde a pus bazele unei orchestre simfonice. Între anii 1954 – 1959, el a fost dirijorul Orchestrei Simfonice și al corului siderugiștilor din Hunedoara.
Ulterior, a fost dirijor pentru: corul Uzinelor „Armătura” din București, corul „Radio Popular”, corul Metalurgiștilor din București, corul Fabricii de Confecții APACA. Cu toate aceste coruri, Boris Cobasnian a obținut premii importante la concursuri naționale.
Dirijorul a ajuns la Constanța în anul 1959, fiind angajat la Teatrul Liric. A avut funcția de maestru de cor și dirijor. A plecat în anul 1986, când a ieșit la pensie.
În anii petrecuți la teatrul de pe litoral, Boris Cobasnian a pregătit peste 40 de lucrări de operă și operetă și a dirijat numeroase spectacole.
Ca dirijor a realizat în premieră spectacolele: „My fair Lady” de Fr. Loewe; „Casa cu trei fete” de Franz Schubert; „Logodnicul din lună”. El a mai dirijat: „Lăsați-mă să cânt” de Gherase Dendrino; „Bal la Savoy” de Abraham; „Nausica” de Viorel Doboș; baletul „Coppelia” de Leo Delibes; „Lisystrata” de Gherase Dendrino.
La Constanța a fondat și a dirijat timp de peste patru decenii corul „Vox Maris”.
Boris Cobasnian s-a aflat și în postura de cadru didactic. În perioada 2001 – 2010, la Universitatea „Ovidius” Constanța, Facultatea de Teologie, el a fost profesor la clasa de Dirijat Ansamblu Coral, specializarea Muzică religioasă.
În anul 1970, Boris Cobasnian a intrat în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România.
El a mai fost afiliat cu Asociația Română de Cânt Coral și Asociația Corală din România.
A fost de mai multe ori membru în juriul Festivalului Național „I.D. Chirescu” (2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005), precum și în jurii la evenimente internaționale precum: Concursul Internațional de Muzică Corală de la Sofia – Bulgaria și Concursul Internațional de Muzică Corală „C.A. Seghizzi” de la Gorizia – Italia.
În onoarea dirijorului, prof. univ. dr. Mariana Popescu a scris o carte, o monografie a lui Boris Cobasnian și a corului său. Volumul poartă numele „Repere muzicale în spațiul dobrogean – Boris Cobasnian și Corul Vox Maris” și face parte din colecția Bibliotecii Digitale a cotidianului ZIUA de Constanța.
Din rândurile volumului, redăm următoarele fragmente:
„Numele de familie originar a fost de Cobăsneanu, care aminteşte de o străveche familie de răzeşi din codrii Orheiului. Istoria zbuciumată a acestui ţinut dintre Prut şi Nistru, avea să influenţeze şi numele lui Boris Cobasnian. În anul 1940, când Basarabia a fost cedată Uniunii Sovietice necondiţionat, ocupanţii au recurs la rusificarea numelor româneşti. În felul acesta, numele de Cobăsneanu a devenit Cobasnian...
La vârsta de 17 ani, mama sa a decedat, iar nu după mult timp tatăl său s-a recăsătorit, viaţa tânărului schimbându-se radical, odată cu intrarea în familie a mamei vitrege. Neputând suporta persecuţiile acesteia, Visarion va fi nevoit să-şi părăsească propria casă părintească, paşii săi îndreptându-se spre Kiev, drumul parcurgându-l pe jos. La Kiev, şi-a găsit adăpost la renumita mănăstire Peciovskaia Labra. În cadrul mânăstirii, a început să aibă responsabilităţi, respectând regulile convieţuirii monahale, participând înafara activităţilor spirituale, la muncile câmpului şi la îngrijitul animalelor.
Încă din primul an i-a fost descoperit deosebitul talent muzical, fiind cooptat în corul Soborului din Kiev. Simţind nevoia de a fi permanent în tovărăşia muzicii, muncea de dimineaţă până seara în calitate de copist al corului Soborului, făcând cunoştinţă prin copierea ştimelor cu primele noţiuni muzicale, această activitate constituind de fapt, prima abordare de tip profesionist a muzicii corale...
Astfel, micul Boris a luat pentru prima dată contact cu muzica, în propria sa familie. În legătură cu acest cor, Boris Cobasnian îşi aminteşte o serie de aspecte inedite, deosebit de plăcute. Când a început să cânte în cor avea zece ani, fiind elev în clasa a IV-a primară, iar sora sa Claudia era în clasa a II-a, la renumitul Liceu Eparhial de Fete din Chişinău, unde aveau acces numai copii de clerici. Numai după un trimestru, în care Claudia a început să studieze muzica cu părintele Alexandru Cristea (renumitul dirijor şi compozitor, autor al celebrei piese corale Limba noastră), atitudinea tinerei liceene a început să fie din ce în ce mai conturată în legătură cu muzica, devenind un critic aspru, dar în acelaşi timp şi un bun sfătuitor al tatălui său.“
Boris Cobasnian a compus piesele: „Vino bade pe la noi”, „Cântec despre patrie”, „Bună dimineața Dobrogea”, „Câte boabe, bucurii”, „Nu e cântec să cuprindă”, „Vânt de dor”, „În lume nu-s mai multe Românii”, „Frunză doinitoare”, „Flăcări de comori”, „Ce este demn de laudă”, „Cules de vii la Murfatlar”, „La Pontul Euxin”, „Jocul dobrogean”, „Imn Soarelui”, „Lumină din lumină”, „Să rostim Eminescu”.
Citește și:
#DobrogeaDigitală Un reper în spațiul muzical dobrogean - Boris Cobasnian
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.jpg)
