In memoriam Constantin Moisil, părintele numismaticii românești și cercetător atras de Dobrogea

• În cadrul numismaticii, Constantin Moisil a avut un spectru larg de activități ce cuprins toate ramurile de la numismatica antică și medie la cea modernă și contemporană. Din totalul de 239 de studii și comunicări de numismatică, 94 se referă la sectorul antic. Aceste 94 de lucrări sunt centrate pe obiecte premonetare, primele monede grecești, monedele dobrogene, dacice, tetradahmele de Thasos și Macedonia Prima, monedele romane, romane târzii și protobizantine
• Constantin Moisil a decedat pe 20 octombrie 1958, la București, la vârsta de 81 de ani, lăsând în urmă amintirea unui om interesat nu doar de numismatică, ci și de istorie, arheologie, epigrafie, didactică, arhivistică, medalistică, sigilografie, heraldică, metrologie

„O descriere a Dobrogei Noui - a Cadrilaterului - pentru realipirea căreia s'a depus atâtea sforţari şi pentru a cărei păstrare s'a vărsat apoi atâta sănge, nu poate fi decât binevenită astăzi, când în toate straturile poporului nostru se manifestă o dorinţă arzătoare de a ne cunoaşte cât mai bine ţara, de a ne înţelege cât mai mult unii pe alţii.

Dacă numele de „Cadrilater“ dat părţii de sud a Dobrogei este un termen militar, în schimb numele de „Dobrogea Nouă“ este o simplă expresie administrativă care arată numai, că această parte a fost alipită mai ţin urmă la Patria-mumă. Dar de fapt Dobrogea „Nouă“ şi cea „Veche“ formează o singură regiune din punct de vedere geografic şi în multe epoce ale istoriei au format şi din punct de vedere administrativ un singur tot.

În tot cursul antichităţii, ţinutul dintre Dunăre şi Marea Neagra până la Sţlistra şi până la Vama era o singură ţară: Sciţia mică (Scvthia minor), iar în evul mediu până la cucerirea turcească, a fost o singură „eparhie“ a imperiului bizantin.

Dacă după aceea s'a divizat în diferite unităţi administrative, dacă popoare străine au fost colonizate printre locuitorii baştinaşi de origină traco romana şi dacă la 1878 partea de jos a fost despărţită de cea de sus care s'a alipit la statul romanesc, acesta nu însemnează că unitateâ milenară a provinciei a fost distrusă, nici că predominaţia etilică şi culturală a Românilor dobrogeni a fost prea mult ştirbită. Au fost de ajuns cei câţiva ani de vieaţă comună ce au urmat anexiunii din 1913, pentru ca spiritul culturii româneşti să străbată adânc şi în Dobrogea „Nouă“ şi să o contopească iarăş cu provincia de care fusese ruptă timp de trei decenii şi jumatate“, menționa Constantin Moisil.

„Pentru a elibera Dobrogea din ghiarele duşmanului ce isbutise să ne-o răpeasca pe la sfârșitul anului 1916, n'a fost de ajuns razboiul crâncen ce l-am purtat cu monstruoasa coaliție germano-turanică, ci a trebuit să dăm lupte aprige și împotriva propagandei organizate de învățații bulgari, cari cautau să dovedcască prin argumete meşteşugite, că Dobrogea nu este pământ românesc, și ca ultima noastră stăpânire de 40 ani, n'a fost pentru această provincie decât o lungă epocă de terorizare a diferitelor naționalități și de uzurpare a civilizației bulgărești, ce din vremuri vechi s'ar fi statornicit acolo.

Alăturea de vitejii ostași, cari au făcut din piepturile lor zagaz contra valurilor nesfârşite de năvălitori, cărturarii noștri, înarımați cu armele ştiinței, au trebuit sa respingă rând pe rând insinuările perfide ale cărturarilor bulgari, ce căutau să inducă în eroare opinia publică europeană. Şi meritul cărturarilor noștri nu este mai prejos de al ostaşilor. Numai prin sforțarile şi sacrificiile lor comune am putut convinge lumea de dreptatea cauzei noastre și am putut redobândi partea de peste Dunăre a țării noastre.

Cu tot succesul neașteptat, ce Bulgarii îl obținuseră în campania din 1916, în urma trădarii rusești și a inactivității aliaților noștri pe frontul sud-european, succes datorit numai sprijinului foarte însemnat în oameni, material de război și comandanți ce le-au dat Austro-Germanii, ei nu aveau deplină siguranță că vor putea păstra stăpânirea asupra Dobrogei. Deci au crezut că trebuie să recurgă și la argumente științifice, cu cari să dovedească nu numai popoarelor neutre și celor duşmane, dar chiar aliaților lor, că stăpânirea lor aci nu se bazează numai pe dreptul de cucerire, ci şi pe alte drepturi: istorice, demografice şi economice, Dobrogea nefiind în realitate decât un stravechi pămant bulgăresc.

În acest scop guvernul bulgar a mobilizat toate forțele intelectuale de cari dispunea, şi atunci au început să apară la Sofia, la Viena, Berlin, Berna și Lausanne un potop de broşuri, de reviste și ziare, scrise în toate limbile și cuprinzând cele mai neînchipuite argumnente menite să justifice dreptele pretenții bulgăreşti.“, este o bucată din materialul „Lupta pentru apărarea drepturilor românești asupra Dobrogei.“