In memoriam Mania Antonova, actrița ajunsă la Constanța pentru un „sacrilegiu” la adresa autorităților comuniste

• După cum arată Jean Badea în volumul „Dulcea povară”, la vârsta adolescenței, Mania Antonova și Silvia Dumitrescu (viitoare Timică), prietena ei din cartierul Crângași, se angajau coriste la compania de operetă a lui N. Leonard
• În volumul lui Jean Badea este surprins momentul în care Mania Antonova ajungea la Constanța și devenea actriță a nou-înființatului Teatru de Stat, dar și contextul în care a a avut loc această mutare

„Au rămas în cronici și în amintirea martorilor creațiile ei din spectacolele Danul morții, Învierea, Sonata Kreutzer, Venera oarbă, Volpone, Tosca și Cele două orfeline, în care a reușit o excepțională interpretare a rolului Frochard”, este un fragment din volumul „Dulcea povară” a lui Jean Badea.

„O asemenea mare actriță era pedepsită în 1950 de autoritățile culturale ale timpului pentru că la Târnăveni, după o reprezentație cu Tosca, îndrăznise să cânte «Trăiască regele», împreună cu spectatorii ridicați în picioare. Asta se întâmpla la puțină vreme după abdicarea impusă suveranului. Pentru acest «sacrilegiu», Mania a fost «exilată» la Constanța, unde, în 1951, se inaugura Teatrul de Stat cu piesa O scrisoare pierdută, în care ea interpreta unicul personaj feminin, pe Zoe Trahanache”.

„Că a fost atașată de Constanța, de colegii ei din teatru, de mare, în apropierea căreia își construise o căsuță, este un fapt vrednic de înțeles și de admirat. N-a mai părăsit Constanța, deși ar fi putut onora orice scenă a capitalei.
Astăzi, generațiile tinere nu știu nimic despre ea. Cei cu putere de decizie ar avea măcar datoria să-i așeze numele pe o plăcuță încrustată în zidul casei în care a locuit, dacă atribuirea aceluiași nume străzii respective li s-ar părea un gest exagerat... Mi-e teamă că nu vor avea asemena gând câtă vreme nici cei din teatru nu fac nimic pentru a-i cultiva memoria.”