Originar din Tulcea In memoriam Ion Focșa, actorul cu o carieră clădită departe de locul natal

 
Ion Focșa s-a născut în comuna Pecineaga din județul Tulcea într-o zi de 14 februarie 1925, într-o familie cu șapte copii.
 
Pe meleagurile natale, viitorul actor a făcut clasele primare și gimnaziale, plecând mai departe în București pentru ciclul liceal. În continuare, Ion Focșa s-a înscris la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București, clasa Ion Manolescu și Vasile Maximilian.
 
Până se devină actor, a lucrat și ca ucenic la un atelier de firme luminoase, vânzător la un magazin de coloniale în Pitești, strungar la Uzinele „Lemaître” din București și șofer. Practicând ultima profesie, Focșa l-a întâlnit pe dramaturgul Victor Ion Popa, cel care i-a schimbat destinul.
 
Debutul pe scenă a fost consemnat în anul 1945, la Teatrul Național din București. A mai jucat și la: Teatrul „Muncă și Voie Bună”, „Comedia”, Teatrul Mic, Teatrul Nostru, „Alhambra”, Teatrul Tineretului din Galați, Teatrul „Alexandru Davilla” din Pitești.
 
A colaborat cu regizori de seamă, din care amintim pe: Victor Ion Popa, Ion Șahigian, Sică Alexandrescu, Marietta Sadova, Val Mugur, Aurel Ion Maican, Horea Popescu, Radu Peniculescu, Sorana Coroamă-Stanca, Nae Cosmescu.
 
A interpretat 210 roluri în piese precum: „Mitea Cocor”, „Fata lui Tudoran”, „Poemul lui octombrie”, „Viață nouă”, „Trăiască ai noștri”, „Steaua fără nume”, „Vlaicu Vodă”, „Moș Teacă”, „Oameni și umbre”, „Noaptea regilor”, „Goana după fluturi”, „Meșterul Manole”, „Timp și adevăr”, „Țara fericirii”, „Puterea și adevărul”, „Nunta din Perugia” etc.
 
Pe lângă activitatea de actor, el s-a ocupat și de regizarea pieselor: „Casa cu două fete”, „O felie de lună”, „Papa se lustruiește”, „Piese într-un act”, „Tigrul în papuci”.
 

Ion Focșa a primit următoarele premii și distincții: cetățean de onoare al Municipiului Pitești (1995), cetățean de onoare al comunei Pecineaga (2000), diplomă de merit acordată de Academia Română.
 
Ion Focșa a scris două volume de memorialistică, denumite „Ghinionul a fost norocul meu”, publicate la editurile Tip Naste și Paralela 45, în 2004 și 2007.
 
Omul de teatru s-a stins din viață la 86 de ani, pe 11 ianuarie 2012, la Pitești.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, volumul IV
 
Citește și:

Personalități Tulcea Olimpiu Vladimirov, geologul recunoscut pentru opera sa literară