In memoriam Marin Rădulescu, silvicultorul preocupat de împădurirea Dobrogei

 
Marin Rădulescu s-a născut pe data de 23 martie 1892 în comuna Peretu, județul Teleorman, în familia preotului Ștefan Rădulescu.
 
A urmat gimnaziul Sfântul Haralambie din Turnu Măgurele și a absolvit Liceul Gheorghe Lazăr din București.
 
Din cauza faptului că a rămas orfan de tată încă de la 11 ani, tânărul Marin Rădulescu și-a câștigat existența prin meditații.
 
El s-a înscris la Școala Superioară de Silvicultură de la Brănești, dar a fost nevoit să-și întrerupă studiile pentru a-și satisface stagiul militar și a participa la Primul Război Mondial. După terminarea conflictului, a absolvit cursurile Școlii Superioare de Silvicultură în 1919, ca șef de promoție.
 
Ca stagiar a lucrat la ocoalele silvice Câmpulung și Cislău. În 1920 a ajuns la ocolul silvic Mănăstirea Țigănești, Ilfov, condus la vremea aceea de Marin Drăcea, cel căruia i-a fost cel mai apropiat colaborator. Împreună au dezvoltat o metodă originală de regenerare-refacere a arboretelor de șleau, considerată de academicianul Victor Giurgiu drept momentul de naștere al silviculturii moderne în România.
 
Între anii 1924-1926, Marin Rădulescu a fost student al Școlii Superioare pentru Știința Solului din Viena.
 
Între 1930-1947 Marin Rǎdulescu a fost șeful secției de împăduriri, în cadrul Direcției Tehnice a Casei Autonome a Pǎdurilor Statului (CAPS), al cǎrei întemeietor și director era profesorul Marin Drăcea.
 

Dupǎ 1946, o datǎ cu înființarea Ministerului Silviculturii, a fost membru în Consiliul Tehnic al Pǎdurilor (1945-1946) și a lucrat în corpul de control al Ministerului Siviculturii (1947-1949).
 
Decenii la rând, el s-a ocupat în mod deosebit de împǎdurirea Dobrogei. S-au plantat mari suprafețe pe grindurile din Pădurea Letea și Pădurea Caraorman cu plop negru hybrid, iar în Cadrilater cu stejar. Întrucât unele ocoale din Cadrilater nu aveau capacitatea să asigure împădurirea suprafețelor planificate, le-a ajutat dotându-le cu tractoare și a cerut Direcțiilor Silvice Pitești, București și Chișinău să le furnizeze puieți. În Consiliul Tehnic al Pǎdurilor a militat pentru refacerea terenurilor degradate, inclusiv pentru împǎdurirea terenurilor cu nisipuri mișcǎtoare. În calitate de membru al Consiliului de Îmbunǎtǎțiri Funciare a contribuit la conservarea pǎdurilor din Delta Dunării și din lunca inundabilǎ a acestui fluviu.
 
Între 1927-1949 a activat în învǎțǎmântul superior, suplinind periodic profesorii Marin Drăcea și N.G. Popovicila Facultatea de Silvicultură, la cursurile de silvicultură, exploatarea lemnului și la cel de tehnologia lemnului.
 
În cercetǎrile sale pe teren, Marin Rǎdulescu a facut experiențe direct în pǎduri, devenite laboratoare didactice în situ, vizitate de studenți și de participanți la cursurile de perfecționare, dar și de specialiști strǎini.
 
În calitate de cercetǎtor știintific a scris peste 70 de lucrǎri cu tematicǎ diversǎ:

 

Dupǎ pensionare a contribuit la încǎ 10 proiecte de cercetare silvicǎ.
 
Marin Rădulescu a decedat pe 21 ianuarie 1972 în București.
 
Citește și:
In memoriam Constantin Moisil, părintele numismaticii românești și cercetător atras de Dobrogea