In memoriam Olimpiu Vladimirov, geologul și poetul de seamă al Dobrogei

​

 
Geologul, poetul și publicistul Olimpiu Vladimirov ar fi împlinit astăzi 81 de ani. Olimpiu Vladimirov s-a născut la Tulcea, pe data de 9 ianuarie 1942 și a decedat pe 12 august 2017, tot în orașul natal.
 
El a studiat clasele primare și liceul la actualul Colegiu Dobrogean „Spiru Haret” din Tulcea. A plecat la capitală, unde s-a înscris la Facultatea de Geologie, secția Mineralogie a Universității din București. A urmat cursurile de licență în perioada 1962 – 1967.
 
Nu a fost lăsat să dea admitere la Facultatea de Filologie, deoarece avea „origine nesănătoasă” din punct de vedere politic.
 
Încă din liceu, Olimpiu Vladimirov s-a făcut remarcat în lumea poeziilor. Monografia Colegiului „Spiru Haret” îl consemnează printre alți scriitori care au învățat acolo. Aminitm de nume ca: Traian Coșovei, Emilia Căldăraru, Valentin Șerbu și Pavel Perfil.
 
În anul 1958, Olimpiu Vladimirov a debutat la revista „Steaua”, condusă pe atunci de faimosul scriitor A.E. Baconski.
 
Chiar și după ce a devenit inginer geolog, Vladimirov nu a uitat de pasiunea pentru poezie și a încercat, pe cât posibil, să îmbine ambele domenii. A căutat în permanență să se afle în mijlocul unor cercuri de poeți și literați din Dobrogea acelor ani și a reușit acest lucru. Timp de un deceniu (1968 – 1978), geologul-poet a condus activitatea cenaclului literar „Panait Cerna”. În acest timp a scris cronici, recenzii, reportaje și bineînțeles poezii.
 
În cariera de geolog, Olimpiu Vladimirov a întocmit peste 20 de lucrări de specialitate, proiecte și sinteze, toate având legătură cu activitatea de cercetare geologică pentru evidențierea și punerea în exploatare a diverselor substanțe minerale utile, din mijlocul județului Tulcea.
 

După Revoluția din anul 1989, el nu a mai putut profesa ca geolog, dar a fost directorul Centrului Județean de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare Tulcea, în perioada 1993 – 2006. Totodată, a sprijinit organizarea și desfășurarea Concursului Național de Poezie și Eseu „Panait Cerna”, între anii 1975 – 2006. A mai îngrijit și antologii literare și volume de creație populară, realizând și prezidările unor lansări de cărți.
 
Geologul-poet a avut colaborări atât cu publicații din Dobrogea, cât și din țară. Amintim de: „Dobrogea nouă”, „România Liberă”, „Tomis”, „Tribuna”, „Analele Tulcei”, „Steaua Dobrogei”. S-a ocupat şi de editarea unor antologii din creaţia laureaţilor concursurilor naţionale de poezie şi a unor culegeri de versuri precum: „Cununa de cântec”, „Inscripţii pe columne de eroi”, „Dialoguri de pe malul mării”, „Miniaturi dobrogene”. Textele sale au fost semnate și cu pseudonimele Mihai Teodo și Vladimir Alenjin.
 
A publicat volumele: „Tulcea” (album, coautor, București), „Confesiuni” (versuri, Tulcea, 1980), „Insula albă” (versuri și proză, antologie de literatură contemporană dobrogeană, în colaborare cu Marian Dopcea, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003), „Semn” (versuri, Editura Ex Ponto, Constanța, 2006), „Identitate” (versuri, Editura Ex Ponto, Constanța, 2008), „Isaccea, pagini de monografie, vol. I“ (în colaborare cu Nicolae Rădulescu, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2008).
 
A fost distins cu Premiul revistei „Tomis” și al Filialei Dobrogea a USR (2000) și cu Premiul pentru poezie la Saloanele Naționale de Carte „Ovidius” (2002, 2003, 2006).
 
Olimpiu Vladimirov a fost și membru fondator al Asociației Scriitorilor „Aegyssus” din județul Tulcea. În 2009 devenea membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.

 
În anul 2017, în cadrul evenimentului organizat de cotidianul ZIUA de Constanţa cu prilejul Zilei Dobrogei, Olimpiu Vladimirov a primit post-mortem Distincţia „Meritul Dobrogean“ şi Medalia „Remus Opreanu“, „în semn de înaltă recunoaştere şi apreciere pentru întreaga operă, contribuind, pe această cale, la promovarea Dobrogei pe plan naţional şi internaţional”.
 
Citește și:
#citeşte Dobrogea: Poetul îmblânzitor de pietre