In memoriam Stavru Tarasov, artistul dobrogean a cărui muncă a depășit granițele României

 
Stavru Tarasov s-a născut pe data de 6 ianuarie 1883. Originar din satul Letea, comuna C.A. Rosetti, județul Tulcea, el și-a câștigat existența din muzică, pictură și pedagogie.
 
Stavru Tarasov a fost unul dintre cei patru băieți ai preotului Mihail Tarasov și a avut origini cazac zaporojene (hahol).
 
În anul 1903 a intrat prin concurs la școala de Belle Arte din Iași, unde a fost coleg cu Tonitza, Ștefan Dimitrescu, Bacalu și Bulgăraș, având ca profesori, printre alții, pe Emanoil Panaiteanu-Bardasare sau Sever Mureșanu. În paralel, a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din Iași, la clasa „de violină” a profesorului Atanasie Theodorini.
 
La finele anului școlar 1904-1905, la Belle Arte, Stavru Tarasov a primit Medalia de Bronz pentru lucrarea „Desen după figură antică”.
 
În perioada 1906-1909, el a studiat la Academia Regală de Arte Plastice din Munchen, specializarea desen. Acolo a fost coleg cu Nicolae Tonitza și Marius Bunescu.
 
Timp de un an (1909-1910), el a locuit în Paris. A studiat în muzee și ateliere particulare. Apoi, din 1911 până în 1914, timp în care a stat în Bruxelles, a studiat la „Academie des Beaux Arts”. Își câștiga existența cântând la vioară într-o orchestră și executa copii de picturi în muzee.
 
În anul 1912 a participat la o expoziție colectivă la Haga, prezentând tabloul „Morfinomana”, lucrare cumpărată de Ian Hendricks, arhitectul orașului. Elogiat de critici și de public, pictorul român a reținut atenția Primăriei, care i-a comandat o copie după lucrarea lui Fra Angelico, „Coborârea de pe Cruce”.
 

Alături de un grup de artiști decoratori belgieni, Tarasov a plecat în Argentina pentru a decora teatrul din Rosario.
 
La data de 15 iulie 1915 revenea în România și solicita un post în învățământ. A fost trimis învățător suplinitor în cătunul Sfiștofca din comuna Periprava, județul Tulcea. În perioada 1916–1917 a fost mobilizat în Regimentul 73 Infanterie, la Tulcea, și folosit ca translator pentru armatele ruse din Delta Dunării.
 
Stavru Tarasov a lucrat timp de zece ani (1918-1928) ca profesor de desen la Târgu Ocna, unde s-a căsătorit cu profesoara Constanța Ionescu. Ulterior, el a mai lucrat la Bacău, Tecuci și Bârlad.
 
El a lucrat și la expoziții personale sau de grup, împreună cu prietenii săi: Tonitza, Demian, Dumitru Ghiață, Sion, Maniu, Sârbu, Serescu, etc.
 
În anul 1928 s-a stabilit în Constanța ca profesor definitiv la „Școala Normală”, iar în anul 1930, la „Gimnaziul Comercial de Băieți”. Ultimii trei ani din cariera de profesor (1938-1941) i-a petrecut la Liceul „Mircea cel Bătrân”.

 
În anul 1945, din cauza îmbolnăvirii fiicei sale, Tarasov s-a mutat în Brașov. A continuat să picteze în orașul de sub Tâmpa până la decesul său din data de 18 ianuarie 1961.
 
Citește și:
#DobrogeaDigitală – „Amintiri și povestiri” Impresionanta prietenie dintre discipolul Garabet Kumbetlian și maestrul Stavru Tarasov

#DobrogeaDigitală Stavru Tarasov, „nemuritor în conştiinţa semenilor săi”

#DobrogeaDigitală Stavru Tarasov, evocat cu melancolie de Tonitza