#DobrogeaDigitală Stavru Tarasov, evocat cu melancolie de Tonitza

Se împlinesc astăzi 138 de ani de la nașterea pictorului dobrogean Stavru Tarasov, născut la 6 ianuarie 1883, în localitatea Letea din județul Tulcea.

Artist plastic, muzician și profesor, Tarasov a studiat la școala de Arte Frumoase din Iași, urmând în paralel cursurile Conservatorului de Muzică, la clasa de violină a profesorului Atanasie Theodorini.

Între anii 1906 și 1909, a fost student al Academiei Regale de Arte Plastice din München (unde i-a avut colegi pe Nicolae Tonitza și Marius Bunescu), iar apoi s-a stabilit la Paris, unde a studiat în muzee și ateliere particulare. În 1911, s-a mutat la Bruxelles, unde a urmat studii de pictură la „Académie des Beaux Arts”.

În tot acest timp, s-a întreținut cântând la vioară și executând copii de picturi în muzee.

În 1912 a participat la o expoziție colectivă, la Haga, cu tabloul „Morfinomana”, lucrare achiziționată de arhitectul orașului, Ian Hendricks, și care l-a adus în atenția Primăriei, care i-a comandat o copie după lucrarea lui Fra Angelico, „Coborârea de pe Cruce”.

După un stagiu în Argentina, unde s-a ocupat de decorarea teatrului din Rosario, și o perioadă în care a lucrat la Paris ca desenator, s-a întors în România și a intrat în învățământ, devenind dascăl într-un cătun din comuna Periprava, jud. Tulcea.

În perioada 1918–1928, a lucrat ca profesor de desen la Târgu Ocna, apoi la Bacău, Tecuci și Bârlad, participând în același timp la expoziții personale sau de grup împreună cu prietenul său, Tonitza, cu Demian, Dumitru Ghiață, Sion sau Serescu.

În anul 1928, s-a stabilit în Constanța ca profesor definitiv la „Școala Normală”, iar în anul 1930, la „Gimnaziul Comercial de Băieți”. În anul 1938, Tarasov s-a titularizat la Liceul „Mircea Cel Bătrân”, de unde s-a și pensionat în anul 1941.
A murit la Brașov, la 18 ianuarie 1961.
 
Într-un număr din ziarul „Dobrogea Jună” (an XXVI, Nr. 116, 9 iulie 1930), indexat în volumul „Dobrogea Jună. Caleidoscop”, un text inedit semnat de Tonitza - despre care puțini știu că a avut și talent de publicist și critic de artă – ne poartă într-o fermecătoare călătorie în timp, în urmă cu aproape un veac. Tonitza face o incursiune la Constanța, pentru a vizita expoziția vechiului său camarad, penelul lui Tarasov trezindu-i admirație, dar și o ușoară melancolie vizavi de ignoranța și nepăsarea publicului față de talentul și autenticitatea artistului dobrogean.
 
"Am plecat de la Mangalia - din casa, cu înfăţişare de chilie, a amicului meu, paracliserul geamiei, Teţiu - ca să fac o vizită, la Constanţa vechiului meu camarad, pictorul Tarasov, despre a cărui expoziţie aflasem din ziarele dobrogene.

Am plecat pe o căldură înfricoşătoare, într-o maşină de ocazie, având tovarăşi de călătorie, un preot, un intelectual din Bucureşti, fiul fostului perceptor al regelui Carol al II-lea - şi un domn tânăr cu aparenţe incerte ceva între medic de plasă şi ucenic la un salon de coafură.

Am discutat pe drum - cum se discută în drum - despre toate despre criză, despre femei, despre legea spirtului, despre vinuri, despre inteligenţa premierului, despre aterizarea fostului prinţ, despre fisc şi încă despre alte multe lucruri inamabile. Dar - fireşte - nimic despre artă.

Fiindcă arta este - pentru publicul românesc - un teren de discuţie aproape inexplorat. Alunecările, pe ogoarele necunoscutului, sunt pentru cetăţeanul român - întreprinderi rarissime. Românul are iniţiativele dar şi prudenţele - mânzului. Ceea ce înseamnă că e dotat cu bun simţ, iar «bunul simţ» - obştesc - nu are nimic de-a face cu arta, arta fiind o aventură ce cade dincolo de graniţele realităţilor banale un domeniu al nebuniei.

Am cunoscut un profesor universitar, care îmi arăta o deosebită stimă, o stimă ce mă jignea aproape. Într-o bună zi - şi fără vreo pricină cunoscută mie - domnul profesor n-a mai binevoit să-mi anticipeze (?), aşa precum obişnuia. Mai mult, când, la un banchet oficial, i-am întins mâna, să-i urez bun sosit între oaspeţi, d-l profesor a făcut ochii mari - cari păreau doi ochi de bou sub lupele ochelarilor la Chardin - şi nu a binevoit să-mi prezinte decât un singur deget, din cele zece, pe cari, altădată, mi le oferea compact şi înfriguratic. Explicaţia mi-a venit indirect de la un tovarăş de masă. D-l profesor ştia că N. N. T. este ziaristul şi criticul de artă - pentru care avea o admiraţie infinită. Când a aflat însă că N. N. T. este şi pictorul - pe care îl detestă - condamnarea încă a fost subit şi definitiv pronunţată: N. N. T. nu poate fi decât un farseur.

Maşina m-a depus în Constanţa ca într-un uriaş ceaun, cu spuză fierbinte. Un birjar, cu accent iudaic şi fes, s-a oferit ieşit ca din pământ, să mă servească. I-am indicat strada şi numărul locuinţei camaradului meu. Municipiul - ca toate municipiile - se amuzase să schimbe numerotarea caselor. Am nimerit, fireşte, la alţi gospodari, cu alte multe şi alte profesiuni.

Graţie unui tânăr, care mai păstra în îmbrăcăminte o reminiscenţă de uniformă de liceu, am putut nimeri în faţa unei căsuţe ce te îmbia să intri cu surâsuri florale şi de parfum.

În trei săli dearândul - culori şi lumină şi o altă Constanţă transfigurată. Penelul lui Tarasov - pus în slujba ( ... ) unui sentiment în afară de comun, izbuteşte să surprindă în natură chipuri şi aspecte de o rară nobleţe, pe lângă cari cetăţeanul obişnuit trece, mai întotdeauna, cu o tragică nepăsare.

Mult mai viguros ca în anii precedenţi, mult mai complex şi mult mai rafinat - meşterul acesta, izolat de soartă, departe de centrul de artişti al ţării, ştie să se păstreze artist, spre deosebire de atâţi alţii, cari intraţi în pâcla opacă a pasiunii, se scufundă pentru totdeauna într-o exasperantă şi permanentă platitudine.”
 
#citeşte mai departe în „Dobrogea Jună. Caleidoscop”
#„Dobrogea Jună. Caleidoscop”
#Autori Gelu Culicea, Alina Sin, Iuliana David
 
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Sursa foto : ilustrație din volumul „Amintiri și povestiri”, de Garabet Kümbetlian

Citește și:

#DobrogeaDigitală – „Amintiri și povestiri”: Impresionanta prietenie dintre discipolul Garabet Kumbetlian și maestrul Stavru Tarasov